Pentru efectuarea oricarei tranzactii bursiere vanzatorul/cumparatorul de titluri trebuie sa intre in legatura cu un agent al pietei bursiere, care lucreaza fie in incinta bursei de valori, fie pe piata interdealeri (OTC). Desigur, membrii bursei pot da direct ordinele brokerilor lor aflati in sala de negocieri; totodata, cei care vor sa efectueze tranzactiile pe piata OTC se pot adresa direct unei firme care indeplineste rolul de market maker pe acesta piata.
In mod tipic, insa, clientul se adreseaza unei societati de bursa (firma de brokeraj) care poate lucra in incinta bursei – avand, de regula, calitatea de membru al bursei de valori – sau poate sa lucreze in afara bursei. Alegerea unui broker care este membru al bursei prezinta o serie de avantaje pentru client, deoarece calitatea de membru ofera garantii de seriozitate si profesionalism. Se poate lucra si cu o firma din afara bursei, dar aceasta, in executarea operatiunii, va apela la un agent de bursa care este prezent in sala de negocieri. Ca o regula generala, firmele care accepta efectuarea unei tranzactii se obliga sa o execute cu buna credinta, cu diligenta si grija care se asteapta in mod normal de la un intermediar, precum si in conformitate cu regulile si uzantele bursei la care acesta lucreaza. In cazul unui broker independent, clientul il va contacta personal sau telefonic pentru a-i transmite ordinul de vanzare/cumparare; situatia este caracteristica pentru pietele bursiere mai putin dezvoltate. Daca brokerul este o societate de bursa, clientul va contacta serviciul de tranzactii al acesteia, si va transmite ordinul sau brokerului de titluri, urmand ca acesta sa-l trimita spre executare brokerilor din incinta.
Prima faza in procesul initierii unei tranzactii este deschiderea de catre firma broker a unui cont in favoarea clientului, prin intermediul caruia se asigura reglementarea fianciara a operatiunii. Acesta poate fi un cont in numerar sau cash, care – ca si un cont utilizabil prin cecuri – impune existenta unui disponibil care sa acopere nevoile de finantare a operatiunii.
Specific insa pentru tranzactiile bursiere este contul “in marja” care permite, in anumite limite, obtinerea automata a unui imprumut din partea brokerului. Din punctul de vedere al clientului, acest tip de cont reprezinta un mijloc de a cumpara titluri cu plata amanata; el permite clientului sa faca operatiuni pe datorie (cu credit acordat de firma broker), cu o serie de avantaje, dar si cu riscuri pentru platile implicate. In schimb, toate titlurile cumparate “in marja” raman, pana la plata creditului, la firma de brokeraj si sunt inregistrate in numele ei; totodata clientul trebuie sa semneze un acord prin care ii da dreptul brokerului sa foloseasca titlurile respective ca garantie pentru imprumuturile de refinantare pe care acesta le face.
Pentru toate tranzactiile pe care le executa, brokerul percepe un comision, care recompenseaza serviciile sale (comisionul se adauga la pretul de cumparare si se scade din pretul de vanzare). Daca esta vorba de o firma de brokeraj, acest comision se distribuie intre brokerii profesionisti ai firmei si firma insasi.
In cazul in care acorda credite in contul in marja, brokerul percepe si dobanda, prin adaugarea unei cote procentuale la dobanda pietei (respectiv dobanda pe care acesta o plateste la refinantarea creditului acordat). In sfarsit, o taxa se percepe pentru actiunile vandute sau transferate unui tert, taxa fiind datorata de vanzator.
A doua faza a initierii tranzactiei bursiere este plasarea ordinului de catre client, prin legatura personala sau, mai frecvent, telefonica cu brokerul. Ordinul de la clienti este de fapt o oferta ferma (in cazul vanzarii), respectiv o comanda (in cazul cumpararii) avand ca obiect tranzactionarea unui anumit volum de titluri financiare, in anumite conditii comerciale. Prin urmare, ordinul trebuie sa cuprinda o serie de elemente:
– sensul operatiunii (vanzare/cumparare)
– produsul bursier (specipificarea titlului financiar care face obiectul ordinului)
– cantitatea oferita sau comandata (numarul de “contracte”)
– tipul tranzactiei ( operatiune cash, futures etc.)
– scadenta (in cazul contractelor la termen).
Cea mai importanta indicatie este cea legata de pret, respectiv cursul la care se ofera sau se comanda produsul bursier. Din acest punct de vedere, in practica s-au consacrat cateva tipuri de ordine:
Ordinul “la piata” este un ordin de vanzare/cumparare la cel mai bun pret oferit de piata. Ordinul “la piata” poate fi executat oricand, atata timp cat piata functioneaza.
Practic un ordin de cumparare “la piata” impune obtinerea celui mai scazut pret existent in bursa la momentul cand brokerul de incinta primeste instructiunea de executare a ordinului. Un ordin de vanzare “la piata” trebuie executat la cel mai mare pret existent cand brokerul de incinta primeste ordinul. Daca brokerul nu reuseste sa execute ordinul in conditiile respective, se spune ca “a pierdut piata”, iar firma de brokeraj este obligata sa -l despagubeasca pe client pentru pierderile suferire de acesta din eroarea profesionala ( sau, eventual, frauda) brokerului sau de bursa; dar astfel de situatii sunt rare.
Un ordin limita este cel in care clientul precizeaza pretul maxim pe care intelege sa-l plateasca in calitate de cumparator, respectiv pretul minim pe care il accepta in calitate de vanzator. Acest ordin nu poate fi executat decat daca piata ofera conditiile precizate prin ordin.
Unui ordin cu limita de pret ii este asociata intotdeauna clauza “la un pret mai bun”; aceasta inseamna ca, daca brokerul poate cumpara titlurile la un pret mai mic sau le poate vinde la un pret mai mare, el este obligat sa o faca imediat. In caz contrar ei sunt raspunzatori pentru a fi “pierdut piata”.
Un ordin stop sau de limitare a pierderii actioneaza oarecum in sens contrar ordinului cu limita de pret. El devine un ordin de vanzare/ cumparare la piata, atunci cand pretul titlului evolueaza in sens contrar asteptarii clientului, respectiv creste/scade la nivelul specificat.
Astfel, un ordin stop de vanzare este plasat la un pret inferior nivelului curent al pietei pentru prezervarea profitului obtinut la un titlu cumparat anterior cu un pret mai mic sau reducerea pierderii la anumite titluri detinute de client.
Un ordin stop de cumparare este plasat la un nivel superior cursului curent al pietei, urmarindu-se reducerea pierderii la o pozitie de vanzare luata anterior.
De exemplu un client vinde pe “datorie” actiuni la 28 anticipand o scadere in valoarea titlului; daca scaderea se produce, el va inregistra un profit deoarece este debitor pe un titlu mai ieftin; daca, dimpotriva cursul titlului creste, el poate pierde, cu atat mai mult cu cat piata merge mai sus. Pentru a se proteja impotriva sporirii cursului, el plaseaza un ordin stop la , de exemplu 29. Daca pretul creste la acest nivel, ordinul devine automat la piata si brokerul este obligat sa cumpere la cel mai bun pret. Pierderea suferita de client va fi astfel limitata la diferenta dintre cursul la care se face tranzactia si cel la care s-a luat pozitia short.
In general, ordinelor de bursa le sunt asociate si alte instructiuni pentru brokeri:
– instructiunea “la zi”, inseamna ca ordinul este valabil numai pentru sedinta de bursa din ziua respectiva; daca nu se specifica altfel, toate ordinele sunt considerate “la zi”.
– instructiunea “bun pana la anulare” sau “ordin deschis” inseamna ca ordinul ramane valabil pana cand clientul il anuleaza sau pana cand tranzactia a fost executata; in acest sens, ordinul poate fi dat pe o saptamana, pentru o luna sau pana la o anumita data, iar in cazul in care el nu a putut fi executat – la pretul stabilit de client – va fi anulat de broker.
– instructiunea “totul sau nimic” exprima dorinta clientului de a cumpara/vinde un volum important de titluri la un anumit curs si intr-o perioada precizata; ordinul este executat numai daca piata ofera atat conditiile de cantitate, cat si cele de pret.
– instructiunea “executa sau anuleaza” ordona cumpararea/ vanzarea imediata si completa a unui anumit volum de titluri, ori renuntarea la executare.
– instructiunea “la deschidere” inseamna ca ordinul trebuie executat imediat ce bursa a fost deschisa ( de exemplu in primele 30 secunde);
– instructiunea “ la inchidere” inseamna ca ordinul trebuie sa fie executat imediat inaintea inchiderii sedintei de bursa.
Trebuie de specificat faptul ca clientul are posibilitatea sa anuleze sau sa modifice ordinul sau oricand inainte de executarea contractului.
Ordinele primite de la client de brokeri sunt inscrise intr-un formular special numit tichet de ordine; acelasi formular se afla si in posesia agentului din incinta bursei, acesta notand in momentul executarii ordinului principalele elemente ale tranzactiei incheiate.
In executarea ordinelor de bursa, una din obligatiile esentiale ale brokerilor este respectarea regulilor de prioritate.
Prin prioritate de pret se intelege faptul ca agentii de bursa trebuie sa execute ordinele de cumparare la preturi mai mari inaintea celor date la preturi mai mici; similar, ordinele de vanzare la preturi mai mici vor fi executate inaintea celor la preturi mai mari. Cu alte cuvinte, cumparatorii cu cele mai mari preturi si vanzatorii cu cele mai mici preturi vor fi serviti primii.
In cazul ordinelor date la acelasi pret, se procedeaza conform urmatoarelor reguli: prioritatea in timp inseamna ca primul ordin plasat va fi primul executat; prioritatea de volum – regula complementara la prioritatea in timp – arata ca primul ordin executat va fi cel cu volumul cel mai mare. Executarea pro rata inseamna ca toate ordinele la acelasi pret vor fi executate in raport cu volumul lor; aceasta regula se aplica atunci cand piata nu permite executarea integrala a ordinelor, alocandu-se pentru fiecare o rata din volumul disponibil al pietei.
