Conform legislaţiei Republicii Moldova insolvabilitatea este situaţia financiara a debitorului caracterizata prin incapacitatea de a-si onora obligaţiile de plata; Iar debitor este orice persoana care are datorii la plata creanţelor scadente, inclusiv a creanţelor fiscale, si impotriva căreia a fost depusa in instanţa de judecata o cerere de intentare a unui proces de insolvabilitate.
Premărgătoare situaţiei de insolvabilitate este incapacitate de plata – situaţie a debitorului caracterizata prin incapacitatea lui de a-si executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale.
Sunt 4 situaţii de insolvabilitate:
- Insolvabilitate reală: care este caracterizat de incapacitatea întreprinderii de a restabili situaţia financiară şi solvabilitatea. Nivelul mare de îndatorare, pierderile suportate fac imposibilă relansarea activităţii operaţionale, din care cauză întreprinderea va fi declarată juridic falimentară.
- Insolvabilitate tehnică: este o stare de insolvabilitatea a unei întreprinderi cauzată de existenţa unor creanţe cu termen expirat. De regula colectarea acestor creanţe permite întreprinderii să evite falimentul. În acest caz prin implementarea unor măsuri eficiente anti-criză întreprinderea va putea evita falimentul juridic.
- Insolvabilitate intenţionată: este caracterizat de o gestiune intenţionată a unei întreprinderii pentru a fi declarată insolvabilă. La falimentul intenţionat deseori se atribuie şi cazurile de gestiune incompetentă a întreprinderii. (In cazul insolvabilitatii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organelor executive sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicatii obligatorii pentru debitor ori pot influenta in alt mod actiunile debitorului (insolvabilitate intenţionata), aceştia poarta răspundere subsidiara fata de creditori in măsura in care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor. )
- Insolvabilitate fictivă: prezentarea intenţionată a situaţiei financiare a unei întreprinderi în termeni negativi pentru a beneficia de facilităţi în achitarea unor datorii. (Daca debitorul iniţiază procesul de insolvabilitate in cazul in care el dispune de posibilitati reale de a satisface integral creanţele creditorilor (insolvabilitate fictiva), debitorul poarta răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii in cauza.)
Procesul de insolvabilitate se intentează doar in baza cererii de intentare a procesului de insolvabilitate Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenta incapacităţii de plata a debitorului. Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate este supraindatorarea debitorului, in cazul in care debitorul reclamat este o persoana juridica responsabila de creanţele creditorilor in limita patrimoniului ei. In acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusa continuarea activitatii lui daca este posibil aşa ceva conform circumstanţelor.Pentru determinarea existentei temeiului de intentare a procesului de insolvabilitate se iau in considerare: a) mărimea obligaţiilor contractuale ale debitorului, inclusiv a datoriilor pentru credite plus dobinda. Penalitatile pentru neexecutarea acestor obligaţii nu se iau in calcul la determinarea valorii lor; b) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege, fără penalităţi si alte sancţiuni financiare. Dreptul de a depune cerere privind intentarea procedurii de faliment îl au debitorul, creditorii si alte persoane.Debitorul este in drept sa depună cerere introductiva in situaţia in care exista pericolul intrării lui in incapacitate de plata când, in mod previzibil, nu-si va putea executa obligaţiile pecuniare la scadenta.Debitorul este obligat sa depuna cerere introductiva si daca executarea integrala a creanţelor scadente ale unuia sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenta a creanţelor celorlalti creditori;Creditorul poate depune cerere introductiva daca are un interes legitim in intentarea procesului de insolvabilitate si isi poate argumenta creanţele si temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate. Daca cererea introductiva este admisa spre examinare, instanţa de judecata este datoare sa-l audieze pe debitor. Creditorul nu este in drept sa iniţieze proces de insolvabilitate debitorului in cazul in care acesta se afla in proces de restructurare. Creditorul va depune cerere introductiva numai dupa notificarea prealabila a debitorului. Notificarea prealabila se considera facuta daca, pina la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat despre pretenţiile creditorului.Decizia privind situaţia creditorului o ia instanţa judecătorască şi de regulă presupune doua variante: lichidare sau restructurare.
