Instituţii cu rol de monitorizare pe piața de capital din România

2.3.1 Monitorizarea pieţelor de capital pe plan internaţional

 

Pentru ca piaţa de capital să-şi poată îndeplini cu succes rolul, guvernele ţărilor trebuie să aibă în vedere trei aspecte principale[1]. În primul rând să impună fiecărui emitent obligaţia de a pune la dispoziţia investitorilor informaţii reale şi relevante. În al doilea rând, trebuie făcută clar distincţia între un investitor inteligent, care e capabil să acumuleze capital datorită tenacităţii şi cunoştinţelor aprofundate pe care le are în domeniu şi un manipulator al pieţei care foloseşte metode prin care să inducă în eroare în mod deliberat ceilalţi investitori. Cel de-al treilea lucru de care guvernul trebuie să ţină cont este educaţia investitorilor astfel încât aceştia să fie capabili să se protejeze de eventualii manipulatori.

Reglementarea pieţelor de valori mobiliare se realizează potrivit legislaţiilor naţionale care prevăd ca piaţa valorilor mobiliare să fie supravegheată şi controlată de un organism guvernamental abilitat[2]: astfel, în SUA funcţionează un organism federal SEC, în Marea Britanie SIB, în Franţa COB, iar în România CNVM.

Pentru ca aceste comisii să-şi desfăşoare fructuos activitatea toate legislaţiile prevăd transparenţă completă şi continuă a pieţei bursiere. Tot în vederea sprijinului şi controlului pieţei bursiere legislaţiile naţionale prevăd controlul asupra brokerilor şi dealerilor în mod permanent şi sistematic de către organismele guvernamentale de control şi supraveghere. Aceste măsuri sunt din timp în timp revizuite şi actualizate întrucât apar situaţii de fraudă care afectează imaginea bursei. 

Modelele de supraveghere a pieţelor sunt diferite de la o ţară la alta. Există 2 astfel de structuri[3]:

• structură foarte dispersată, în formă de greblă – în Franţa unde există mai multe organisme de supraveghere  (o autoritate publică – COB ) asociaţii profesionale, societăţi de compensare
• structură foarte concentrată în formă de piramidă – în Statele Unite SEC şi în Marea Britanie SEB.

Pe lângă organizaţiile naţionale s-au înfiinţat şi organisme internaţionale de reglementare. Deşi majoritatea regulilor lor nu pot fi legal impuse, aceste organisme autoreglementate „care au dreptul de a stabili în limitele legii modul de organizare şi funcţionare prin elaborarea statutului şi regulamentelor”[4], oferă recomandări vizând asigurarea caracterului etic şi standardizat al practicilor de tranzacţionare pe pieţele internaţionale de capitaluri. Statutul şi regulamentele lor urmăresc „impunerea unor condiţii menite să garanteze profesionalismul şi corectitudinea tranzacţiilor bursiere şi crearea unei imagini favorabile burselor de valori în rândul investitorilor.” [5]  Principalele organisme sunt :

Banca reglementărilor internaţionale BIS[6] – numără în prezent 557 de angajaţi din 48 de state. Are ca principale activităţi întruniri regulate cu oficiali ai băncilor centrale, cu experţi în economie şi pieţe financiare. Centrul de cercetare şi statistică este o importantă componentă al cărei rol este să publice date statistice despre pieţele derivate, servicii financiare, schimburi valutare. De asemenea BIS  organizează diferite seminarii şi workshop-uri şi oferă servicii bancare pentru băncile centrale.

Asociaţia internaţională a pieţelor de valori mobiliare ICMA[7] este o organizaţie autoregulatorie ce reprezintă instituţiile financiare active pe piaţa internaţională de capital. Membrii acestei organizaţii sunt localizaţi în peste 50 de ţări de pe tot Globul, incluzând cele mai mari centre financiare ale lumii, numărând în total peste 400 de companii.

Asociaţia internaţională pentru swap-uri şi produse derivate ISDA[8] de la înfiinţarea sa în 1995 a depus eforturi atât pentru a identifica şi reduce sursa riscurilor pe piaţa derivatelor cât şi în domeniul managementul riscului.

Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare IOSCO[9] are ca scop cooperarea pentru a promova standarde înalte în domeniul valorilor mobiliare pentru a menţine eficienţa pieţelor, schimbul de informaţii care duce la dezvoltarea pieţelor interne, unirea eforturilor pentru a stabili metode eficiente de supraveghere a tranzacţiilor internaţionale, oferirea de asistenţă pentru a promova integritatea pieţei printr-o aplicare riguroasă a standardelor.

Comitetul European al Reglementărilor de Valori Mobiliare CESR[10] a fost creat ca un comitet independent care asistă Comisia Europeana în pregătirea măsurilor tehnice pentru aplicarea legislaţiei comunitare în domeniul valorilor mobiliare şi veghează la aplicarea unitară şi continuă a legislaţiei europene în statele membre. CESR reuneşte reprezentanţii comisiilor de valori mobiliare din statele membre şi spaţiul economic european (Norvegia şi Islanda).

Grupul Consultativ pentru Reglementarea şi Supravegherea Pieţelor de Capital[11] a fost înfiinţată în anul 2001, la Varşovia, de către reglementatorii pieţei de capital din 12 ţări candidate, în scopul coordonării eforturilor şi desfăşurării de acţiuni comune în vederea integrării în Uniunea Europeană. În prezent Grupul numără 20 de membrii.

 

2.3.2 Monitorizarea pieţei de capital din România

 

Pe plan intern, în România funcţionează Asociaţia Naţională a Societăţilor de Valori Mobiliare, cunoscută şi sub denumirea de Asociaţia Brokerilor, o asociaţie profesională non-profit a societăţilor de valori mobiliare, care reprezintă şi reglementează activitatea membrilor săi, bucurându-se de statutul de organism de autoreglare, atribuit de către CNVM. În calitate de organism de autoreglementare, ANSVM are autoritatea de a reglementa şi supraveghea conduita societăţilor membre, de a asigura respectarea reglementărilor actuale şi a legislaţiei în domeniul valorilor mobiliare în România.[12]

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare a fost înfiinţată în 1994[13], când şi-a încetat activitatea Agenţia Valorilor Mobiliare[14], având la bază legea 52/1994. În anul 2000, Ordonanţa de urgenţă 229/2000 vine să modifice şi să completeze legea mai sus menţionată.

Legislaţia se modifica apoi prin Legea 414/2001 care aproba OUG nr.27/2001 privind abrogarea OUG nr.229/2000 pentru modificarea şi completarea Legii nr.52/1994 privind valorile mobiliare şi bursele de valori.Au apărut apoi o serie de noi directive ale Uniunii Europene[15] şi astfel Guvernul a aprobat la începutul lunii aprilie 2002, după mai multe amânări, noua legislaţie a pieţei de capital. Pachetul legislativ era format din patru ordonanţe de urgenţă[16] care reglementează statutul CNVM, valorile mobiliare şi serviciile de investiţii financiare, pieţele de mărfuri şi instrumente financiare derivate şi activitatea organismelor de plasament colectiv. După apariţia acelui pachet legislativ, s-a produs un reviriment în piaţa, în sensul că volumele de tranzacţionare au început să fie mai mari, capitalizarea bursieră a crescut. Ulterior, în vederea aderării, prevederile au trebuit transpuse integral şi s-a pornit la refacerea cadrului legislativ, respectiv la elaborarea şi, ulterior, adoptarea în 2004 a actualei legi (Legea 297/2004) ce cuprinde toate segmentele pieţei.În prezent actul fundamental ce stă la baza funcţionării CNVM este Legea 52/1994[17].

Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, organism administrativ autohton, este administratorul Legii 297/2004, principalul act legislativ de definire a cadrului legal de funcţionare a pieţei de capital. Este autoritatea competentă cu atribuţii în asigurarea funcţionării normale a acestei pieţe, prin adoptarea de norme şi emiterea de acte individuale, autorizări de agenţii şi produse, supravegherea, controlul şi aplicarea legislaţiei în domeniu. Normele se adoptă prin regulamente şi instrucţiuni; actele individuale sunt: deciziile, ordonanţele, atestările şi avizările. De asemenea, CNVM asigură protecţia intereselor investitorilor.

Conform legislaţiei în vigoare „Comisia Naţionala a Valorilor Mobiliare este o autoritate administrativă autonoma cu personalitate juridică.”[18] CNVM reglementează şi supraveghează piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, precum şi instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, fiind subordonată Parlamentului şi obligata sa prezinte rapoarte acestuia prin comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Autoritatea CNVM se exercită pe întregul teritoriu al României, sediul central se afla în municipiul Bucureşti dar îşi poate deschide reprezentante în funcţie de necesitaţi.

CNVM deţine pe piaţa de capital funcţia de reglementare, de supraveghere şi control, de sancţionare precum şi funcţia de autorizare a actorilor pieţei.

CNVM are drept obiective fundamentale[19]:

1. stabilirea şi menţinerea cadrului necesar dezvoltării pieţelor reglementate;
2. promovarea încrederii în pieţele reglementate şi în investiţiile în instrumente financiare;
3. asigurarea protecţiei operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive şi frauduloase;
4. promovarea funcţionării corecte şi transparente a pieţelor reglementate;
5. prevenirea manipulării pieţei şi a fraudei şi asigurarea integrităţii pieţelor reglementate;
6. stabilirea standardelor de soliditate financiară şi de practică onestă pe pieţele reglementate;
7. adoptarea măsurilor necesare pentru evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele reglementate;
8. prevenirea afectării egalităţii de informare şi tratament al investitorilor sau al intereselor acestora.

De asemenea, CNVM trebuie să se implice în “acţiuni educative pentru combaterea naivităţii investitorilor”[20] În exercitarea atribuţiilor şi prerogativelor cu care a fost investită CNVM va putea:

1. să convoace şi să audieze administratori, auditori, directori executivi şi orice alte persoane care au legătură cu activitatea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare;
2. să ceară convocarea şedinţelor consiliilor de administraţie sau a adunărilor generale ale acţionarilor şi să propună puncte pe ordinea de zi a acestora;
3. să solicite instanţelor de judecată să dispună convocarea şedinţelor consiliilor de administraţie ori a adunării generale a acţionarilor în cazul în care persoanele obligate prin lege nu s-au conformat prevederilor  legale.

În cazul în care CNVM este sesizată sau se autosesizează şi constată că influenţa unui acţionar prejudiciază administrarea prudenţială a unei societăţi de administrare a investiţiilor sau a unei societăţi de investiţii ori supravegherea eficace a activităţii acestora, aceasta poate adopta măsura suspendării exercitării dreptului de vot pentru o parte din acţiunile acestuia, dar nu pentru mai mult de 50% din totalul deţinerii.

CNVM poate solicita societăţii de administrare a investiţiilor şi societăţii de investiţii, specificând şi termenul pentru răspuns:

1. a) numele şi datele de identificare ale acţionarilor, precum şi alte informaţii utile în legătură cu aceştia;
2. b) în cazul în care acţionar este o persoană juridică, numele şi datele de identificare ale acţionarilor acesteia, precum şi alte informaţii utile în legătură cu aceştia, incluzând persoanele care controlează această entitate;
3. c) în cazul în care acţionar este un fond deschis de investiţii, numele şi datele de identificare ale societăţii de administrare a investiţiilor care îl administrează.

Cât priveşte compunerea şi funcţionarea CNVM[21] putem afirma că este compusă din 7 membri (un preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi 4 comisari) numiţi sau revocaţi de către Parlament în şedinţa comună a celor două Camere. Numirea membrilor CNVM se face la propunerea comună a Comisiei economice a Senatului, Comisiei pentru politică economică, reformă şi privatizare a Camerei Deputaţilor şi a comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale celor două Camere. Preşedintele este reprezentantul de drept al CNVM ca autoritate administrativă autonomă şi ca persoană juridică de drept public şi în raporturi de drept comun. În caz de indisponibilitate temporară a preşedintelui reprezentarea legală a CNVM revine unuia dintre vicepreşedinţii acesteia, cu câteva excepţii, când reprezentarea legala, în absenţa preşedintelui şi vicepreşedinţilor, se atribuie comisarului celui mai vârstnic. CNVM are obligaţia de a se întruni în prezenţa a cel puţin 3 dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenţa acestuia, unul dintre vicepreşedinţi. Membrii CNVM absenţi pot vota în scris. Pentru ca o hotărâre să fie acceptată, este necesar votul a cel puţin 5 membri ai CNVM iar în caz de partaj egal al voturilor este decisiv votul preşedintelui sau, în cazul indisponibilităţii acestuia, cel al vicepreşedintelui care conduce şedinţa. În cazul şedinţelor CNVM la care se iau decizii care privesc politica generală a pieţei de capital, întrunirea CNVM va fi considerată valabilă în prezenţa a cel puţin 5 membrii.

Hotărârile adoptate sunt obligatorii pentru toţi membrii CNVM, membrii care au votat împotriva şi cei absenţi pot consemna opinia separată în procesul-verbal al şedinţei respective. Preşedintele, respectiv vicepreşedintele care a condus şedinţa, este obligat să semneze actele ce decurg din hotărârea adoptată, chiar dacă a votat împotrivă.

În cazul unor situaţii de urgenţă, când cvorumul prevăzut mai sus nu poate fi întrunit, hotărârea va fi adoptată cu majoritatea simpla a membrilor prezenţi, indiferent de numărul acestora şi va fi astfel pusă în aplicare, urmând să fie confirmată, modificată sau revocată de către CNVM în prima şedinţă. Membrii CNVM răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepţia situaţiei în care au votat împotriva unei hotărâri şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal.

Îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii cu bună-credinţă şi fără neglijenţă a oricărui act sau fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere şi control nu poate atrage răspunderea civilă sau penală, după caz, a membrilor CNVM sau a persoanelor delegate de aceasta în acest sens. În cazul declanşării cercetării penale împotriva membrilor CNVM va fi informat în prealabil Parlamentul României.

 Membrii CNVM[22] trebuie să fie cetăţeni români, cu domiciliul stabil în România, în vârsta de minimum 30 de ani, cu o bună reputaţie şi pregătire profesionala în domeniul economic sau juridic, având o vechime în specialitate de minimum 5 ani.

Referitor la modul de colaborarea a CNVM cu autorităţile statului şi cu alte instituţii publice: „CNVM colaborează cu Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Consiliul Concurenţei, autorităţile judecătoreşti şi cu alte autorităţi şi instituţii publice în vederea îndeplinirii obiectivelor sale.”[23]

În vederea îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale CNVM va fi consultată în prealabil cu privire la actele normative ale autorităţilor publice cu impact asupra pieţei de capital, pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, precum şi asupra instituţiilor şi operaţiunilor specifice acestora. CNVM este invitată de drept la şedinţele autorităţilor publice în care se adoptă actele normative menţionate mai sus.

Comisia poate face schimb de informaţii atât publice, cât şi confidenţiale cu Banca Naţională a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Consiliul Concurenţei, precum şi cu alte autorităţi şi instituţii publice. Aceste autorităţi nu pot invoca secretul de serviciu sau orice altă obligaţie legală de păstrare a confidenţialităţii informaţiilor deţinute.

CNVM poate încheia acorduri de schimb de informaţii cu alte autorităţi publice, prin care se stabilesc modalităţile concrete de efectuare a schimbului acestor informaţii.

Cooperarea internaţională a CNVM cu alte organizaţii internaţionale este stabilită prin articolul 6 al Ordonanţei[24]. Astfel, CNVM poate participa la activitatea organizaţiilor internaţionale de profil şi poate deveni membră a acestor organizaţii. De asemenea, CNVM poate să acorde, pe bază de reciprocitate, asistenţă autorităţilor de reglementare străine care au nevoie de aceasta pentru îndeplinirea obiectivelor lor de supraveghere. Acest tip de asistenţă include, fără a se limita la acestea:[25]

1. furnizarea de informaţii publice sau nesupuse publicităţii despre ori în legătură cu o persoană fizică sau juridică subiect al reglementarii, supravegherii ori controlului CNVM;
2. furnizarea de copii ale înregistrărilor ţinute de entităţile supravegheate;
3. colaborări cu persoanele care deţin informaţii despre obiectul unei anchete.

Cooperarea cu autorităţi similare de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital reprezintă unul din obiectivele principale ale activităţii internaţionale a CNVM. În scopul promovării integrităţii pieţelor financiare şi a protecţiei investitorilor, au fost încheiate Memorandumuri de Înţelegere cu următoarele ţări[26] : Grecia, Portugalia, China, Cipru, Republica Moldova, Luxemburg, Italia, Bulgaria, Polonia, Macedonia, Egipt, Brazilia, Muntenegru, Lituania, Serbia, Croaţia, Cehia, Ungaria, Bosnia si Herţegovina, Spania, Iordania, Albania, Israel.

Referitor la prerogativele şi actele CNVM „în vederea îndeplinirii obiectivelor sale privind protecţia operatorilor şi investitorilor împotriva practicilor neloiale, precum şi pentru funcţionarea corectă şi transparentă a pieţei, prevenirea manipulării şi evitarea apariţiei riscului sistemic pe pieţele reglementate, CNVM va supraveghea în timp real şi periodic instituţiile, operatorii şi operaţiunile de pe piaţa de capital şi de pe pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate.”[27]

În organigrama CNVM prezentată în Anexa 2, sunt prevăzute două departamente distincte care ar putea avea în competenţă investigarea faptelor din sfera abuzului pe piaţă. Este vorba în primul rând de Direcţia Generală de Supraveghere, care are în subordine Direcţia de Investigare şi Monitorizare şi Direcţia Emitenţi, fiecare având în subordine mai multe servicii iar în al doilea rând de Corpul de Control, în subordinea căruia se află Serviciul de Inspecţii şi Serviciul Anchete, lucru ce ar desemna acest organism ca fiind competent în investigarea faptelor suspecte de a reprezenta abuzul pe piaţă. În fapt însă Direcţia de Supraveghere este cea care deţine atribuţii în domeniul investigării posibilelor cazuri de manipulare, deşi această competenţă nu este precizată în nici un act sau regulament public, iar situaţia confuză creată în privinţa departamentului competent poate genera efecte nocive pentru piaţa de capital din România.

Pentru a rezolva litigiile ce pot apărea din contractele pe piaţa de capital, pe pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate sau în legătură cu instituţiile ori operaţiunile acestora CNVM poate înfiinţa o Cameră Arbitrală. În soluţionarea litigiilor Camera Arbitrală va aplica:

1. legislaţia pieţelor de capital, a pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, precum şi reglementările CNVM în materie;
2. uzanţele comerciale în materie;
3. dispoziţiile dreptului comun.

Conform legislaţiei în vigoare CNVM are drept de autorizare şi supraveghere asupra următoarelor persoane juridice:[28]

• societăţile de valori mobiliare,
• organismele colective de investiţii şi plasament în valori mobiliare: fondurile deschise de investiţii,
• societăţile de investiţii, societăţile de administrare a investiţiilor, societăţile de depozitare;
• societăţile de compensare, decontare şi depozitare pentru valori mobiliare;
• registrele independente;
• agenţii custode;
• consultanţii de plasament (persoane fizice şi juridice);
• cenzori externi independenţi (persoane fizice şi juridice).

CNVM are obligaţia ca cel târziu pana la data de 30 aprilie a fiecărui an să trimită comisiilor pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor raportul său anual de activitate, raportul anual de audit financiar şi execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul precedent, care vor fi dezbătute în şedinţa comună a Camerelor.

Având în vedere rolul său de jandarm al pieţei de capital, CNVM poate impune, în cazuri bine justificate şi pe o perioadă determinată, entităţilor reglementate, emitenţilor sau altor entităţi care desfăşoară activităţi în legătură cu pieţele reglementate, măsuri asiguratorii sau restricţionarea exercitării unor drepturi. Asemenea masuri se pot referi la[29]: blocarea de conturi bancare, restrângerea unor transferuri patrimoniale ale emitenţilor sau blocarea transferului unor valori mobiliare ori al altor instrumente financiare pe o perioadă care nu poate depăşi două săptămâni. În cazul nerespectării legilor care guvernează pieţele de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, organismele de plasament colectiv în valori mobiliare sau a reglementarilor sale, CNVM poate dispune sesizarea organului de urmărire penală, pentru situaţia în care fapta săvârşită constituie infracţiune potrivit reglementarilor specifice, sau aplicarea următoarelor sancţiuni contravenţionale[30]:

1. a) avertisment scris;
2. b) amenzi;
3. c) suspendarea autorizaţiei;
4. d) retragerea autorizaţiei;
5. e) anularea autorizaţiei.   

Sancţiunile contravenţionale vor fi stabilite de legile care guvernează piaţa de capital, pieţele reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate, instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi organismele de plasament colectiv. Amenzile se fac venit la bugetul CNVM, conform prevederilor legale, şi pot fi actualizate anual de către aceasta conform ratei inflaţiei.

Conform raportului pe 2006[31], în conturarea politicii sale de reglementare a sectorului valorilor mobiliare, CNVM are in vedere şi principiile stabilite de Raportul Lamfalussy – pilonii de referinţa pentru reglementarea sectorului financiar la nivel european:

• menţinerea unor nivele înalte ale supravegherii prudenţiale;
• menţinerea încrederii în pieţele europene de valori mobiliare;
• asigurarea stabilităţii sistemului financiar;
• asigurarea unei protecţii adecvate a consumatorului în raport cu riscul implicat;
• promovarea competiţiei şi asigurarea unor reguli competiţionale corecte;
• asigurarea unei reglementari eficiente care să încurajeze inovarea;
• luarea în considerare a dimensiunii internaţionale a pieţelor de valori mobiliare.

Pentru asigurarea integrităţii şi funcţionarii corecte a pieţei de capital, supravegherea electronica a tranzacţiilor are la baza monitorizarea în timp real a operaţiunilor cu instrumente financiare derulate pe pieţele reglementate, în scopul identificării situaţiilor anormale, precum şi de abuz pe piaţă.

Se urmăresc o serie de elemente legate de desfăşurarea tranzacţiilor, respectiv: cotaţiile societăţilor emitente, momentul efectuării tranzacţiilor, contrapărţile, numărul de ordine al tranzacţiilor, tipurile de conturi folosite, tipul tranzacţiei etc. La finalul fiecărei zile de tranzacţionare, toate informaţiile referitoare la tranzacţii sunt preluate în mod automat în sistemul de supraveghere şi sunt utilizate ca suport al diverselor analize şi investigaţii desfăşurate. În activitatea de supraveghere electronică a tranzacţiilor se folosesc o serie de instrumente software: software-ul de tranzacţionare şi supraveghere ARENA al BVB, software-ul de tranzacţionare şi supraveghere ELTRANS al BMFMS, sistemul de supraveghere electronică al CNVM, dezvoltat în cadrul instituţiei. Cu toate acestea, controalele CNVM nu se efectuează prin surprindere, pe o temă dată şi la sediul făptuitorului. Deoarece nu întotdeauna documentele transmise dezvăluie adevărul, unele operaţiuni scandaloase pot scăpa nesancţionate.

Analizând presa economică româneasca de-a lungul a câtorva luni am observat că instituţia CNVM este privită cu multă critică atât de către investitori cât şi de către specialiştii în domeniul pieţei de capital. Tema manipulării Bursei[32] a stat la baza multor neînţelegeri între CNVM şi BVB, ducând chiar la întârzierea aprobării Codului Bursei, care s-a aflat pe masa CNVM circa un an din cauza lipsei unor prevederi ce ţin de prevenirea şi detectarea practicilor de manipulare a pieţei, discuţiile dintre autoritatea pieţei de capital şi BVB culminând cu un comunicat prin care Comisia ameninţa Bursa cu sancţiuni. Principala solicitare a CNVM a fost legată de obligativitatea inserării în textul Codului a prevederilor ce ţin de prevenirea şi detectarea practicilor de manipulare a pieţei. Pe de alta parte, reprezentanţii Bursei au afirmat că responsabilitatea privind investigarea şi calificarea unor fapte drept abuz de piaţa aparţine în exclusivitate CNVM.

Potrivit lui Florin Dolea,[33] director executiv al Pioneer Asset Management  „CNVM este o instituţie lenta în aplicarea şi implementarea ideilor noi”. Acesta afirma ca CNVM „se detaşează ca una dintre cele mai birocratice şi costisitoare autorităţi de supraveghere” din spaţiul comunitar. Pe de alta parte, lipsa transparenţei la nivelul CNVM a fost deseori criticată de către brokeri, fără însă a atrage după sine o îmbunătăţire a situaţiei.[34] O altă problemă care este pusă în discuţie de fiecare dată când vine vorba de CNVM şi de rolul ei de jandarm al Bursei este cazul Rompetrol, în legătură cu care s-au pronunţat executivul şi comitetul bursei, şi mai apoi CNVM, care a dat, în unanimitate, verdictul că „o astfel de manipulare nu poate fi dovedită.”[35]

Anul 2007, a fost anul în care recordul de amenzi date la bursă pentru manipularea pieţei a fost bătut de mai multe ori: o firmă de brokeraj, un investitor privat şi, mai nou, compania Cocor SA au primit sancţiuni pentru modificarea artificială a preţului acţiunilor. Una dintre posibilele explicaţii fiind apariţia celor doua ghiduri privind Directiva Uniunii Europene referitoare la Abuzul pe piaţă, care au avut menirea de a răspunde şi de a clarifica unele nelămuriri în privinţa a ceea ce înseamnă manipularea. Pe piaţa noastră de capital, sancţiunile sunt până în prezent puţine, comparativ cu suspiciunile care planează asupra unor operaţiuni sau tranzacţii. „În afară de cazurile finalizate şi date publicităţii, despre orice alta anchetă a Direcţiei de Supraveghere din cadrul Comisiei nu se pot oferi informaţii până la definitivarea ei”[36], declara Luminiţa Ciocan, director al Direcţiei de Relaţii Publice a CNVM În ceea ce priveşte eventualele posibilităţi de fraudare din partea investitorilor sau brokerilor, Sergiu Ovidiu Pop, preşedintele Depozitarului Central, a declarat că „În situaţia actuală, în care comisarii CNVM sunt reautorizaţi la fiecare trei luni, pot spune că şi-au făcut treaba foarte bine. Nu este uşor să analizezi fiecare tranzacţie în parte, de la fiecare instituţie implicată, din cauza aceasta durează atât de mult. Dar fraudele sunt identificate pana la urma.”

Credibilitatea CNVM a avut de suferit de-a lungul timpului în principal datorită implicării unor persoane din conducerea acestei instituţii în presupusul caz de manipulare al Rompetrol. În acest sens procurorii DIICOT au mai trimis în judecată în aceeaşi cauză alte 11 persoane, printre care şi patru reprezentanţi ai Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare[37].

Problemele ordinii, corectitudinii şi respectului faţă de norme au reprezentat mereu o preocupare a celor care activează în piaţa de capital. “Unii au câştigat bani frumoşi nesocotindu-le, alţii au fost plătiţi pentru a le apăra, dar au mimat promovarea lor, câţiva şi-au pierdut jumătate din angajaţi nedorind să iasă din cadrul legal în nici o împrejurare. Constat cu satisfacţie că mai nou şi CNVM se raliază acestei ultime orientări. Nu cred că lipsa resurselor financiare şi a celor umane poate fi invocată ca o scuză pentru puţinătatea deciziilor şi intervenţiilor ferme, categorice şi adecvate în cazurile semnalate de cei care suportă consecinţele nesocotirii reglementărilor în vigoare. În loc să fie protejată piaţa de cei care văd în ea o sursă nesecată de venituri ilicite s-a împovărat munca celor corecţi cu tot felul de pseudomăsuri cu caracter birocratic în speranţa că aplicarea lor va descuraja sau elimina frauda. În realitate s-a schimbat doar forma de realizare a acesteia şi locul din care se efectuează operaţiunile prin care se înfăptuieşte ea.”[38]

 

[1] Yongdong, Shi, Xianfeng, Jiang (2003), pp. 3-4.

[2] Băjenescu, Titu (2002), p. 14.

[3] Ibidem .

[4] Anghelache, Gabriela (2000), p. 159 .

[5] Anghelache, Gabriela (2000), p. 160 .

[6] www.bis.org .

[7] www.icma-group.org .

[8] www.isda.org .

[9] http://www.iosco.org .

[10] www.cesr-eu.org .

[11] http://capital.market.md

[12] www.sifmuntenia.ro .

[13] www.kmarket.ro .

[14] Anghelache, Gabriela (2007), p. 75 .

[15] www.standard.ro .

[16] www.kmarket.ro .

[17] www.standard.ro .

[18] BMFMS (2007), Suport curs brokeri p. 100 .  

[19] Idem, p. 103.

[20] Piperea, Gheorghe (2005), p. 350 .

[21] Negomireanu, Elena, Bianca (2005), p. 15 .

[22] Bratu, Ştefan (2001), p. 23 .

[23] Fătu, Simona (1998), pp. 163-164 .

[24] BMFMS (2007), Suport curs brokeri p. 112.

[25] Anghelache, Gabriela, Nan, Sanda, Badea, Dora, Ioacără, Anca (2005), pp. 63-64 .

[26] www.cnvmr.ro .

[27] Anghelache, Gabriela, Nan, Sanda, Badea, Dora, Ioacără, Anca (2005), pp. 170-171 .

[28]www.sifmuntenia.ro .

 

[29] Fătu, Simona (1998), p. 165 .

[30] www.cnvm.ro .

[31] BMFMS (2007), Suport curs brokeri p. 257 .

[32] http://www.7plus.ro/?arhiva=06/04/2007&id=20888 .

[33]www.sfin.ro .

[34]www.moneyexpress.ro .

[35] http://www.baniinostri.ro .

[36] http://www.businessmagazin.ro .

[37]  http://stiri.rol.ro .

[38] http://test.sivmbroker.ro .