În această categorie intră contractele forward, futures şi contractele pe opţiuni.
Contractele forward reprezintă o înţelegere realizată între cele două părţi contractante prin care vânzătorul se obligă ca la o dată scadentă viitoare specificată în contractul respectiv să livreze cumpărătorului activul suport care reprezintă obiectul contractului, iar cumpărătorul se obligă ca la data scadentă să plătească vânzătorului pentru activul suport achiziţionat un anumit preţ precizat în contract. Preţul contractului poartă denumirea de preţ de exerciţiu. Acesta are o valoare fixă şi nu depinde de cursul înregistrat de activul suport pe piaţă la momentul scadenţei.
La un contract forward cumpărătorul mizează pe creşterea preţului activului suport pe piaţă la momentul scadenţei astfel încât să poată cumpăra la preţul specificat de contractul forward şi să vândă la preţul pieţei.
În cazul în care preţul de piaţă este mai mic decât preţul de exerciţiu, cumpărătorul contractului forward înregistrează o pierdere potenţială deoarece ar fi putut să cumpere de pe piaţă mai ieftin.
Vânzătorul contractului forward mizează pe scăderea cursului activului suport la scadenţa contractului.
Elementul caracteristic al contractului forward este dat de faptul că acesta nu este standardizat. Ca urmare, părţile contractante sunt libere să stabilească în urma negocierilor următoarele componente ale contractului:
- activul suport;
- cantitatea din activul suport care face obiectul contractului;
- preţul de exerciţiu;
- termenul scadent.
Contractul futures este un contract forward standardizat prin reglementările pieţei pe care se tranzacţionează. Bursa stabileşte activele suport care pot face obiectul contractelor futures, cantitatea din activul suport ce urmează să se tranzacţioneze într-un contract şi termenul scadent. Ca urmare, părţile contractante pot stabili doar următoarele elemente:
- activul suport cu precizarea că poate alege doar din categoria activelor care conform reglementărilor bursei unde se fac tranzacţiile pot face obiectul contractelor futures;
- preţul de exerciţiu.
Un alt element caracteristic al contractului futures este legat de faptul că acesta se tranzacţionează pe piaţă, este cotat în perioada delimitată de momentul încheierii contractului şi termenului scadent. Ca urmare, în funcţie de raportul dintre cererea şi oferta pentru activul suport şi pentru contractul respectiv şi de termenul rămas până la scadenţă cursul contractului futures variază pe piaţă.
Contractul pe opţiuni dă posibilitatea uneia dintre părţile contractante (cumpărătorului) ca la scadenţă să opteze între executarea contractului respectiv sau renunţarea la el şi plata unei anumite prime către partea contractantă. La un contract pe opţiune partea contractantă care are posibilitatea de alegere are un risc limitat putând să înregistreze o pierdere maxim egală cu valoarea primei. Dacă evoluţia cursului activului suport este nefavorabilă câştigul pentru această parte contractantă teoretic este nelimitat. Cealaltă parte contractantă (vânzătorul) îşi asumă teoretic un risc nelimitat, iar câştigul maxim pe care-l poate obţine se limitează la valoarea primei.
