Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin apariţia unor noi grupări de cooperare şi integrare economică, a determinat ţările dezvoltate din America de Nord să se gândească şi ele la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine interesele şi să le acopere de risc în relaţiile economice cu celelalte state ale lumii, aflate şi ele în astfel de raporturi.
Un motiv al creerii NAFTA l-a reprezentat şi dificultăţile întâmpinate de GATT în definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protecţionismului. Semnarea documentelor la nivelul şefilor de state din SUA, Canada şi Mexic la 17 decembrie 1992 a precedat ratificarea din noiembrie 1993 a Acordului Nord American de Liber
Schimb (NAFTA) şi intrarea sa în vigoare la termenul stabilit, ianuarie 1994. Această zonă reuneşte economii cu stadii de dezvoltare diferite şi oferă, în opinia multor experţi occidentali, noi perspective în comerţul regional internaţional.
Scopul iniţial al realizării unei grupări de integrare, a fost acela de a crea o zonă de liber schimb, cu funcţia prioritară de alternativă şi contraponderare la cea vest-europeană.
NAFTA vizează stimularea schimburilor comerciale şi a investiţiilor directe între ţările semnatare, cuprinzând nu numai un program foarte ambiţios de eliminare a taxelor vamale şi de reducere a barierelor netarifare ci şi dispoziţii explicite asupra guvernării afacerilor în zona de liber schimb. Aceste dispoziţii includ în special reguli cu privire la investiţii, servicii, proprietatea intelectuală, concurenţă şi şederea temporară a oamenilor de afaceri pe teritoriul unui stat membru.
Efectele creerii NAFTA vor avea implicaţii deosebite atât asupra relaţiilor economice cât şi asupra celor politice şi sociale ale ţărilor nord-americane. Pe plan mondial, ele vor genera în acelaşi timp modificarea raportului de forţe dintre statele Uniunii Europene şi Asiei de Sud-Est (în special al Japoniei) şi vor conduce la constituirea unei zone cu un potenţial comercial până acum greu de imaginat. Acordul va produce schimbări importante de atitudine în relaţiile SUA -Japonia – Piaţa Comună a UE şi se apreciază că NAFTA va asigura condiţiile ca SUA să atragă un volum tot mai mare de capital şi know-how japonez în emisfera occidentală.
NAFTA este o grupare în curs de acţiune despre a cărei constituire nu se poate spune că a fost un succes de răsunet sau un eşec total. Integrarea unor economiii cu stadii diferite de dezvoltare nu este un proces uşor şi nici simplu, iar obiectivele iniţiale pot sau nu să fie validate în timp. Acest acord este un conglomerat eterogen de state, inegale ca putere economică, potenţial şi ofertă.
Schimburile comerciale la nivel de zonă au crescut, luând o amploare fără precedent. Pentru Canada, SUA reprezintă cel mai important partener comercial, cu care derulează peste două treimi din importurile şi exporturile totale. La nivel bilateral, SUA şi Canada dezvoltă cele mai importante relaţii pe plan mondial. Şi pentru Mexic, SUA constituie principalul partener comercial, în timp ce schimburile economice Mexic – Canada sunt mai reduse ca amploare.
După intrarea în vigoare a Acordului, la 1 ianuarie 1994, volumul total al comerţului şi investiţiilor între Canada, SUA şi Mexic a crescut an de an. În anul 2000, comerţul cu mărfuri Canada – SUA a înregistrat 588,7 miliarde USD. Schimburile comerciale bilaterale între Canada şi Mexic s-au dublat după anul 1994, ajungând în 2000 la 14,1 miliarde USD.
Crearea zonelor de liber schimb implică şi sacrificii mari din partea membrilor. Consecinţele sunt de multe ori dureroase:
- unele sectoare economice care nu sunt competitive în plan global ar putea fi eliminate;
- multe locuri de muncă ar putea fi reduse iar pentru unele societăţi ar putea exista riscul falimentării datorită deplasării resurselor economice spre zone care oferă avantaje comparative mai mari;
- beneficiile devin adesea efectul calităţii înalte a produselor şi al reducerii costurilor, ceea ce ar putea determina o redefinire a noţiunii de producţie internă şi o accentuare a externalităţilor.
Accesul tot mai liber la piaţă, stabilirea unor reguli explicite asupra comerţului şi investiţiilor străine directe, au făcut din NAFTA o regiune foarte atractivă pentru membrii săi dar şi pentru companiile multinaţionale din afara zonei. Efectele NAFTA sunt multiple, unul dintre acestea este legat de promovarea tendinţelor liberale asupra comerţului în toată
America Latină. Chile a negociat, încă de la crearea grupării, un acord cu NAFTA. Multe alte state au încheiat acorduri bilatarale sau multilaterale pentru reducerea treptată a taxelor vamale. După cum s-a mai precizat, ele pregătesc terenul pentru un proiect foarte ambiţios, respectiv, crearea unei zone de liber schimb care să includă toate statele americane. Remarcând succesele înregistrate de Mexic în special în relaţia cu SUA, multe ţări în curs de dezvoltare sprijină această idee.
NAFTA s-a dorit a fi o sursă de beneficii durabile pentru toţi partenerii. În primele şase luni ale guvernării sale ca preşedinte, Bill Clinton şi-a creat moştenirea cea mai durabilă, sprijinind liberalizarea schimburilor economice pe continentul american. În anul 1993, Clinton a urmărit ratificarea de către Congres a Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA), negociat şi susţinut şi de către predecesorii săi, Ronald Reagan şi George Bush. Într-un important discurs rostit cu ocazia întâlnirii la nivel înalt de la Miami în luna decembrie 1994, preşedintele american a evidenţiat necesitatea extinderii unor astfel de acorduri economice la nivelul întregii emisfere vestice, respectiv necesitatea asigurării liberului schimb între cele două Americi. Clinton a descris NAFTA ca pe un prim pas vital pentru un nou tip de comunitate a naţiunilor, constituit pe o bază comună de valori democratice, stimulat de liberul schimb al bunurilor, serviciilor şi capitalului, devotat drepturilor omului şi protecţiei mediului înconjurător.
Caracteristicile Acordului Nord American de Comerţ Liber (NAFTA):
- NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură, fiind un model de cooperare de tip interguvernamental, fără a dispune de organisme supranaţionale;
- Tatatul nu are obiective de natură politică; prin acest acord s-a urmărit instaurarea unei puternice alianţe economice, cu un uriaş potenţial de utilizare a forţei de muncă şi de creştere a nivelului de trai, căruia este posibil să i se alăture în viitor şi alte ţări din occident şi care va avea efecte deosebite asupra relaţiilor cu alte state industrializate;
- Beneficiile NAFTA au fost multiple, unul dintre acestea a fost promovarea tendinţelor liberale de comerţ în toată America Latină;
- Prin crearea NAFTA, statele membre şi-au lărgit posibilităţile de desfacere a produselor şi şi-au îmbunătăţit competitivitatea propriilor produse, ca urmare a deplasării producţiei spre zonele geografice care oferă forţă de muncă mai ieftină şi bine calificată;
- Multe alte state au încheiat acorduri bilaterale sau multilaterale pentru reducerea treptată a taxelor vamale, ele pregătesc terenul pentru un proiect foarte ambiţios până în anul 2005 – crearea unei zone de liber schimb care să includă toate statele americane. Multe ţări în dezvoltare sprijină această idee, observând avantajele obţinute de Mexic în relaţiile cu SUA;
- NAFTA este un conglomerat eterogen de state, inegale ca putere economică şi ofertă;
- Efectul creării NAFTA va avea implicaţii deosebite, atât asupra relaţiilor economice cât şi asupra relaţiilor politice şi sociale ale ţărilor Americii de Nord. Va produce în acelaşi timp modificarea raportului de forţe faţă de ţările UE şi Japonia şi va determina crearea unei zone cu potenţial comercial greu de imaginat;
> NAFTA va permite SUA atragerea unui volum tot mai mare de capital şi know-how japonez în emisfera occidentală.
Definirea globalizării în termeni de sistem comercial mondial ajută la înţelegerea dorinţei tot mai puternice a multor ţări în curs de dezvoltare fie de a adera la una din marile grupări regionale, fie de a-şi crea ele însele una. Ecoul favorabil generat în aproape întreaga Americă Latină de către iniţiativa „Entreprise for Americas”, lansată încă din timpul Administraţiei Bush în 1990 care trebuia să extindă Acordul Nord American al Liberului Schimb la aria Americii Latine, este un relevant exemplu. Intenţiile şi demersurile pentru integrare regională sunt numeroase: de la crearea zonei de liber schimb a celor două Americi până la „ unificarea NAFTA cu Mercosur şi Uniunea Europeană într-o zonă atlantică de liber
schimb32„.
