Piaţa de capital (în accepţiunea sistemului european) sau piaţa financiară (conform teoriilor specifice sistemului anglo-saxon) reprezintă o piaţă specializată unde se intalnesc si se regleaza in mod liber cererea si oferta de instrumente financiare pe termen mediu si lung. Concret, este vorba despre o piata pe care se tranzactioneaza in mod liber valori mobiliare (actiuni, obligatiuni), piata ce are drept rol principal mobilizarea capitalurilor persoanelor (fizice şi juridice) care economisesc (cumparatorii de actiuni şi obligatiuni) şi care urmaresc plasarea profitabila a acestor capitaluri.
Piaţa de capital poate fi definită şi ca: “piaţă a tranzacţiilor cu titluri financiare emise de către stat, societăţi pe acţiuni şi unităţi administrativ teritoriale”[1] sau ea reprezintă “ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul fondurilor de la cei care au surplus de capital (investitori) către cei care au nevoie de capital (emitenţi), cu ajutorul unor vehicule sau instrumente specifice (valori mobiliare) şi prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare). “[2]
Fiecare participant la această piaţă urmăreşte realizarea unor aspecte importante pentru activitatea sa. Astfel, emitenţii sunt interesaţi de tehnicile, dimensionarea şi etapizarea procesului de finanţare, iar investitorii de strategiile moderne de gestionare a portofoliilor. Societăţile de servicii de investiţii financiare sunt preocupate de diversificarea obiectului de activitate prin acoperirea unei game largi de activităţi, de configurare optimă a front-office-ului şi back-office-ului. Instituţiile de supraveghere urmăresc respectarea principiilor şi reglementărilor generale ale pieţei. Creatorii şi administratorii de pieţe (tehnicienii) sunt preocupaţi de aspecte mai puţin vizibile publicului larg, printre care: tehnicile de tranzacţionare, creditarea, garantarea, compensarea, decontarea operaţiunilor. Acestea constituie tehnica şi, în acelaşi timp, condiţia de existenţă a pieţei însăşi.
Pieţele de capital eficiente obligă companiile să concureze pe bază legală pentru fondurile investitorilor. Preţurile acţiunilor pot fi privite ca “eticheta” pentru valoarea pe care investitorii o asociază investiţiei lor. Deciziile necorespunzătoare ale conducerii companiilor generează, pe termen lung, nemulţumiri în rândul investitorilor. În timp ce companiile închise pot ascunde performanţe slabe, cel puţin pentru un timp, companiile deschise nu pot să-şi permită acest lucru.
Principalele beneficii ale pieţelor de capital asupra dezvoltării economice sunt:
- eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar;
- accesul societăţii noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni şi/sau obligaţiuni;
- descentralizarea proprietăţii şi a distribuţiei averii;
- solvabilitatea societăţilor comerciale.
Aceste beneficii trebuie să ţină însă cont şi de costurile şi dezavantajele pieţei de capital: ciclurile economice şi impactul asupra obţinerii capitalului, încrederea investitorilor, puterea sectorului financiar, etc.
►Simplu, investiţiile în piaţa financiară sunt derulate pe două niveluri:
- Plasamente pe piaţa monetară şi valutară
- Plasamente pe piaţa de capital
►Complex, investiţiile în piaţa financiară presupun:
- Tranzacţii cu diverse active şi prin diverse instrumente financiare clasice sau inovaţii financiare.
- Tranzacţii, inclusiv speculaţii pe o piaţă globalizată şi expusă unor riscuri foarte diversificate.
Instrumentele financiare se tranzacţionează pe pieţe reglementate sau prin sisteme alternative. Acţiunile şi obligaţiunile societăţilor deţinute public, care întrunesc condiţiile de listare pe o piaţă reglementată, sunt tranzacţionate prin operatori de piaţă autorizaţi cum este Bursa de Valori Bucureşti, iar ale celor care nu întrunesc această condiţie, prin sisteme alternative de tranzacţionare (SAT), respectiv prin operatori de sistem autorizaţi, cum ar putea deveni actual Bursă Electronică RASDAQ.
Actorii pieţei de capital sunt:
- emitenţii,
- investitorii,
- intermediarii,
- operatorii de piaţă.
A. Emitenţii
Emitenţii de valori mobiliare (acţiuni, obligaţiuni) reprezintă cererea de capital şi pot fi:
- societăţi comerciale, care emit, de regulă, acţiuni;
- băncile, care pot emite atât acţiuni cât şi obligaţiuni;
- autorităţile locale (municipale) şi statele (banca centrală şi organisme guvernamentale) pot emite numai obligaţiuni.
Emisiunea de valori mobiliare poate fi:
- iniţială (pentru constituirea capitalului);
- subsecventă (pentru majorarea capitalului).
Ambele tipuri se încadrează în piaţa primară de capital, cea care antrenează economisirea în activitatea investiţională.
Emitenţii cotaţi la BVB:
- categoria a I-a (17 societăţi): ALRO SLATINA, AZOMUREŞ TÂRGU MUREŞ, BRD, OLTCHIM RÂMNICU VÂLCEA, RAFINĂRIA ASTRA ROMANĂ PLOIEŞTI, RULMENTUL BRAŞOV, SIF BANAT CRIŞANA ARAD, SIF MOLDOVA BACĂU, SIF TRANSILVANIA BRAŞOV, ANTIBIOTICE IAŞI, OŢELINOX TÂRGOVIŞTE, BANCA TRANSILVANIA CLUJ NAPOCA, PETROM BUCUREŞTI, TURBOMECANICA BUCUREŞTI, ROLAST PITEŞTI, SIF MUNETNIA BUCUREŞTI, SIF OLTENIA CRAIOVA;
- categoria a II-a (44 de societăţi), între care: AEROSTAR BACĂU, ALTUR SLATINA,ARMĂTURA CLUJ NAPOCA, BERMAS SUCEAVA, CARBIT FOX TÂRNĂVENI, ELECTROAPARATAJ BUCUREŞTI, ELECTROPUTERE CRAIOVA, KANDIA EXECELENT BUCUREŞTI ETC.
- obligaţiuni municipale (emise de primăriile municipiilor Aiud, Alba Iulia, Arad, Cluj Napoca, Câmpulung Muscel, Deva, Oradea – 2 emisiuni, Predeal, Târgu Mureş – 2 emisiuni, Timişoara, Bacău – 2 emisiuni, Bistriţa, Deva, Giurgiu, Lugoj, Sebeş – 2 emisiuni, Slobozia;
- obligaţiuni corporative: SC IMPACT SA BUCUREŞTI, BRD – GROUPE SOCIETE GENERALE SA, RAIFFEISEN BANK, SC TBI LEASING SA, SC BCR LEASING BUCUREŞTI SA, FINANSBANK ROMÂNIA SA.
- Investitorii
Investitorii pe piaţa de capital pot fi persoane fizice sau juridice, române sau străine care apreciază că economiile lor (oferta de capital) pot fi cel mai bine fructificate prin cumpărare de acţiuni sau obligaţiuni, în calitate de investitori de portofoliu, fără a se implica în managementul firmei, sau în calitate de investitor majoritar, poziţie care presupune asumarea managementului.
Investitorii pot intra în posesia acţiunilor sau obligaţiunilor prin achiziţie pe o piaţă reglementată (bursă) şi sisteme alternative de tranzacţionare (OTC) sau pot apela la organisme colective de plasament care, la rândul lor, pot folosi fondurile colectate pentru investiţii pe piaţa valorilor mobiliare sau pe piaţa monetară (depozite bancare, titluri de stat sau operaţiuni valutare).
C. Intermediarii
Intermediarii pe piaţa românească de capital sunt:
- Societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF) – sunt persoane juridice constituite sub formă de societăţi pe acţiuni, funcţionează numai pe baza autorizaţiei CNVM şi au ca obiect exclusiv de activitate prestarea de servicii de investiţii financiare. Serviciile prestate de SSIF sunt:
- preluarea şi executarea ordinelor clienţilor de cumpărare sau vânzare de instrumente financiare;
- tranzacţionarea instrumentelor financiare pe cont propriu;
- administrarea portofoliilor de conturi individuale ale investitorilor;
- subscrierea de instrumente financiare;
- acordarea de credite sau împrumuturi de instrumente financiare;
- consultanţă de investiţii, structură de capital, fuziuni şi achiziţii.
- Traderii sunt persoane juridice autorizate de CNVM care efectuează în nume şi pe cont propriu tranzacţii cu instrumente financiare derivate, de natura contractelor futures şi opţiuni.
- Consultanţii de investiţii sunt persoane fizice sau juridice, autorizate de CNVM, care prestează cu titlu profesional servicii de consultanţă de investire cu privire la instrumentele financiare. Prin consultanţă de investiţii se înţelege recomandarea dată unui client în legătură cu una sau mai multe tranzacţii cu instrumente financiare.
- Fondul de compensare al investitorilor este autorizat de CNVM, are ca membrii intermediarii sau societăţile de administrare a investiţiilor iar scopul său este de compensa pe investitori în situaţia incapacităţii unui membru de a returna fondurile băneşti sau instrumentele financiare datorate sau aparţinând investitorilor.
- Organisme de plasament colectiv(OPC)
OPC-urile sunt entităţi autorizate, cu sau fără personalitate juridică care atrag în mod public sau privat resurse financiare ale persoanelor fizice şi¤sau juridice, în scopul investirii acestora. Din sfera OPC fac parte:
– societăţile de administrare a investiţiilor (SAI) sunt organizate ca persoane juridice şi sunt autorizate de CNVM, au ca obiect de activitate administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sau alte organisme de plasament colectiv (AOPC).
– depozitarul este o instituţie de credit, autorizată de Banca Naţională a României şi avizată de CNVM, pentru activitatea de depozitare, căreia îi sunt încredinţate spre păstrare în condiţii de siguranţă toate activele unui OPCVM.
– organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) sunt fondurile deschise de investiţii, societăţile de investiţii, autorizate de CNVM, care au ca scop unic efectuarea de investiţii colective, plasând resursele băneşti în instrumente financiare lichide şi operând pe principiul diversificării riscului şi administrării prudenţiale. Titlurile de participare sunt, la cererea deţinătorilor, răscumpărabile continuu din activele respectivelor organisme.
– Organismele de plasament colectiv, altele decât OPCVM, denumite prescurtat AOPC, autorizate de CNVM, atrag în mod public resurse financiare ale persoanelor fizice şi juridice, şi se constituie sub forma fondurilor închise de investiţii (prin contract de societate) sau sub formă de societate de investiţii de tip închis (prin act constitutiv). Cele 5 SIF-uri sunt tratate de reglementările româneşti drept societăţi de investiţii de tip închis.
- Pieţe reglementate
Instrumentele financiare se tranzacţionează pe pieţe reglementate. Pieţele reglementate se organizează şi se administrează ca societăţi pe acţiuni (operator de piaţă, denumit uzual bursa de valori sau bursa de acţiuni), cu autorizarea şi sub supravegherea CNVM. Modul de organizare şi funcţionare al pieţei reglementate este stabilit de operatorul de piaţă prin reglementări proprii, aprobate de CNVM.
Bursa de Valori Bucuresti
Activitatea bursiera in tara noastra dateaza din anul 1839, prin intemeierea burselor de comert. La 1 decembrie 1882 a avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti (BVB), iar peste o saptamana a aparut si cota bursei, publicata in Monitorul Oficial. Dupa o intrerupere de 5 decenii, Bursa de Valori Bucuresti a fost reinfiintata in anul 1995, prima zi de tranzactionare fiind 20 noiembrie 1995, zi in care s-au tranzactionat 905 actiuni a 6 societati cotate. Din momentul redeschiderii, bursa a cunoscut o dezvoltare continua.
Cotarea („admiterea”) unei valori mobiliare la Bursa de Valori reprezinta o recunoastere a activitatii eficiente a societatii emitente, datorita unor criterii ce trebuie indeplinite in vederea cotarii, criterii ce se refera la emisiunea de valori mobiliare, gestiunea societatii emitente, activitatea desfasurata, informarea investitorilor, etc. Cotarea se poate face la categoria I sau la categoria a II-a (numita si categorie de baza), categoria I necesitand indeplinirea unor criterii suplimentare de catre emitenti, printre care se mentioneaza desfasurarea unei activitati profitabile in ultimii doi ani. In acest mod, societatile cotate la bursa de valori sunt impartite in doua categorii, oferind investitorilor un prim criteriu de apreciere a eficientei acestora.
Pe langa aceasta recunoastere a activitatii lor eficiente, pentru societatile emitente, cotarea aduce si alte avantaje. Ne referim in primul rand la un avantaj legat de imaginea si publicitatea societatilor cotate – acestea beneficiind de o mediatizare intensa si devenind cunoscute in opiniei publice si comunitatii de afaceri, in randul carora se afla potentialii clienti si actionari ai societatilor. Un alt avantaj se refera la registrul actionarilor, care este tinut in mod exact si la zi de catre sistemul informatizat al bursei de valori, nemaifiind necesara tinerea acestuia de catre societatea emitenta.
Prin sistemul electronic de tranzactionare al BVB se tranzactioneaza si actiunile de pe piata valorilor mobiliare necotate. Aceasta este o sectiune speciala a bursei pe care se tranzactioneaza actiuni ce au fost retrase de la cota bursei (datorita evolutiilor slabe, la cerere, etc) dar care se tranzactioneaza in continuare prin intermediul Bursei de Valori. Aceste societati nu mai sunt considerate cotate la bursa, iar tranzactionarea actiunilor lor implica riscuri mai mari.
Bursa Electronica Rasdaq
Pe RASDAQ (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotations), sunt tranzactionate valorile mobiliare neincluse la Cota Bursei de Valori. Prima zi de tranzactionare pe piata Rasdaq a fost 1 noiembrie 1996, cand s-au tranzactionat actiunile a 3 societati.
Actiunile listate pe aceasta piata sunt rezultate in urma procesului de privatizare in masa, ce a dus la o crestere exploziva a numarului de societati tranzactionate (ion prezent in jur de cateva mii). Desigur, datorita conditiilor specifice pietei romanesti, numai un numar redus al acestora (de ordinul sutelor) se tranzactioneaza regulat si au o piata ordonata a valorilor mobiliare.
Societatile listate pe piata Rasdaq sunt impartite in trei categorii dupa sistemul utilizat de bursa de valori: Categoria I, Categoria a II-a si Categoria de baza.
Bursa Electronica Rasdaq se afla intr-un proces de fuziune cu Bursa de Valori Bucuresti. Piata rezultata, ce va pastra numele si infrastructura BVB, va oferi investitorilor o oferta integrata, mai eficienta si mai vizibila pe plan regional.
Valorile mobiliare care nu îndeplinesc cerinţele de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată pot fi tranzacţionate în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare.
Toate clasele de valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacţionare sunt depozitate la depozitarul central autorizat, în vederea efectuării în mod centralizat a operaţiunilor cu valori mobiliare şi asigurării unei evidenţe unitare a acestor operaţiuni.
[1] Vergil Popescu, Maria – Ana Dumitrescu, Dicţionar de termeni şi expresii utilizate în tranzacţiile de bursă, Ed. Voreep Ex Im, Bucureşti, 1994, pag. 68
[2] Gabriela Anghelache, Bursa şi piaţa extrabursieră, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 23
