Atâta timp cât lumea are, în acelaşi timp, înţelesuri tehnice şi politice, grupuri diferite vor avea istorii diferite ale globalizării. De altfel, în termeni generali, folosiţi în economie şi economie politică, este o istorie a creşterii comerţului inter-statal bazat pe instituţii stabile ce autorizează firme din diferite state să schimbe mai uşor bunuri.
Termenul de liberalizare este o combinaţie între teoria economică a liberului schimb şi îndepărtarea barierelor în care se mişcă bunurile. Aceasta a dus la creşterea specializării ţărilor în exporturi şi la presiuni care să termine o dată pentru totdeauna cu tarifele protecţioniste şi a altor bariere în faţa comerţului.
Perioada liberalizării şi cea în care aurul definea standardul economic este, deseori, numită “Prima eră a Globalizării”. Bazată pe Pax Britannica şi pe schimbul de bunuri în numerar, această eră a crescut odată cu industrializarea. Baza teoretică a fost munca lui Ricardo în Avantajul comparativ şi Legea generală a echilibrului a lui Say. Cei doi susţineau că ţările vor face comerţ eficient şi că orice neajunsuri temporare în cerere sau ofertă se vor corecta automat. Instituirea standardului în aur s-a realizat, treptat, în ţările intens industrializate, între anii1850 şi 1880.
“Prima eră a Globalizării” se crede că s-ar fi împărţit în etape odată cu Primul Război Mondial şi, apoi, căzând sub criza standardului în aur, spre sfârşitul anilor ’20 şi începutul anilor ’30. Ţările ce începuseră să îmbraţişeze era globalizării, incluzând nucleul european, câteva state de la marginea Europei şi câteva lăstare europene din cele două Americi şi Oceania prosperau. Inegalitatea dintre acele state dispărea în timp ce bunurile, capitalul şi forţa de muncă formau, în mod excepţional, fluxuri libere între state.
Globalizarea în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial a fost condusă prin runde de negocieri în prima fază sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe înţelegeri în îndepărtarea restricţiilor asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creează Organizaţia Mondială a Comerţului (WTO), cu rolul de a media dispute comerciale. Alte acorduri comerciale bilaterale, inclusiv secţiuni ale Tratatului de la Mastricht şi NAFTA, au fost, de asemenea, semnate cu scopul de a reduce tarifele vamale şi barierele comerciale.
Există şi un aer de scepticism faţă de procesele economice globale şi optimism faţă de posibilităţile de control ale economiei internaţionale şi faţă de viabilitatea strategiilor politice naţionale. Un efect deosebit de important al conceptului de globalizare a fost paralizarea strategiilor naţionale de reformă radicală, fiind privite ca imposibil de realizat din punct de vedere raţional şi al evoluţiilor pieţelor internaţionale.
