Practic, ideea centrală a lucrării, pe care am încercat să construiesc întreg demersul de analiză a modelelor de intervenție specifice dezvoltării comunitare, este aceea că dezvoltarea comunitară nu este un domeniu larg care include toate aspectele dezvoltării unei comunități — ci este un domeniu specific care are în centrul său conceptul de capital social.
La această idee vom reveni permanent pe parcursul lucrării în formă argumentativă și demonstrativă – mai ales în capitolul următor dedicat analizei modelelor implementate și în concluziile prezentei lucrări; în acest capitol vom continua cu a scoate în evidență acele avantaje pe care le aduce un proces de dezvoltare comunitară care este bazat pe creșterea capitalului social în cadrul unei comunități rurale. Aceste avantaje sunt:
- Combaterea sărăciei – folosind abordarea comunitară a problemelor sociale.[1]
- Construirea capacităților la nivel local – rețelele și structurile inițiate durează în timp și se reproduc la nivelul comunități, fiecare generând la rândul lor alte rețele și structuri.
- Mutarea controlului de la nivel central la nivel local – comunitatea devine capabilă să preia funcții care erau asigurate de la nivel central.
- Implementarea și adaptarea programelor de sus în jos (top-down) – comunitatea nu aplică doar programe impuse de la nivel central ci preia activ programele impuse de la acest nivel și le adaptează propriilor nevoi.
- Decizii de jos în sus – comunitatea devine capabilă să decidă propria dezvoltare și își reduce gradul de dependență de nivelul central. Ea inițiază și dezvoltă propriile programe de dezvoltare bazate pe propriile resurse comunitare.
- Relații colaborative între organizațiile publice și private și grupuri comunitare – se dezvoltă parteneriatul public-privat inclusiv în implementarea programelor guvernamentale.
- Rezolvarea creativă a problemelor în comunitate – oamenii găsesc soluții locale, cu resurse reduse la propriile probleme.
- Învățarea comunitară participativă – structurile și informațiile acumulate se reproduc la nivel local.
- Lucrul împreuna pentru binele comun – crește nivelul asociativității comunității și gradul de asociere al oamenilor pentru rezolvarea propriilor nevoi.
Capitalul social ridicat al unei comunități, atunci când nu este predominat de spiritul civic poate dezvolta și aspecte negative acute sau poate rămâne la ceea ce am putea numi puncte slabe ale unui capital social ridicat al unei comunități. Aceste puncte slabe s-ar putea manifesta sub următoarele aspecte:
- Capitalul social ridicat exclude outsiderii – este foarte dificil de pătruns în comunitate și să fi acceptat de aceasta – tocmai pentru ca legăturile sunt foarte puternice între membrii comunității,
- Presiunea comunități poate fi sufocantă pentru indivizii – presiunea comunității devine atât de puternică și controlul social atât de mare încât ele sunt resimțite puternic la nivelul individului.
La nivelul analizei și importanței capitalului social în dezvoltarea și evoluția comunităților s-a ajuns la ideea de „stoc de capital social al comunității”; la fel cum putem vorbi de orice altă resursă a comunității. Mai mult decât atât, dacă facem referire la o comunitate săracă, lipsită de resursele materiale – atunci stocul de capital social poate deveni singura sursă de dezvoltare pentru comunitatea respectivă. Este dificil să te duci la o asemenea comunitate – săracă și lipsită de resurse – să-i propui să se organizeze pentru a obține rezolvarea unor probleme de către factorii implicați sau responsabili (organizare comunitară), de asemenea este la fel de greu să le propui un program de dezvoltare durabilă cu componentă ecologică sau un program de dezvoltare economică locală – tocmai pentru că lipsesc resursele. Dar devine mai facil să sprijini oamenii să se asocieze, să analizeze problemele comunității și propriile nevoi și să găsească soluții pentru unele dintre ele și parteneri pentru rezolvarea lor.
Care arputea fi rezultatele unei abordări de tip creșterea capitalului social al comunității?
Este o întrebare al cărui răspuns se găsește dacă avem în vedere următoarele aspecte (rezultate) la nivel comunitar ale creșterii capitalului social:
- Dezvoltarea de capacități la nivelul comunității,
- Menținerea infrastructurii comunitare,
- Dezvoltarea rețelelor comunitare,
- Dezvoltarea rețelelor între comunități,
- Dezvoltarea legăturilor între nivelul local și nivelul guvernamental/național,
- Sentimentul de securitate și încrederea,
- Participarea civică și schimbul de informații,
- Participarea civică și relația cu exteriorul,
- Leadershipul local – formarea liderilor și asumarea rolurilor de lider,
- Dezvoltarea mediului asociativ intern
- Inițierea de relații asociative externe,
- Posibilitatea de a Planifica și Previziona viitorul.
[1] ”Dată fiind multitudinea de probleme cauzate de sărăcie, mecanismele standard ale statutului bunăstării (sistemul de asigurări sociale și sistemul de asistență socială) par a avea o eficiență foarte limitată. Resursele disponibile la nivel central sunt strict limitate. … o abordare la nivel comunitar a sărăciei poate deveni o componentă crucială a strategiei naționale de combatere a sărăciei” – Zanfir, C., în Zanfir, E., (coord.) Strategii antisărăcie și dezvoltare comunitară, Expert, București, 2000.
