Litigiile individuale de munca

În conformitate cu art. 354 din CM al RM, Se consideră litigii individuale de muncă divergenţele dintre salariat şi angajator privind:

1. a) încheierea contractului individual de muncă;
2. b) executarea, modificarea şi suspendarea contractului individual de muncă;
3. c) încetarea şi nulitatea, parţială sau totală, a contractului individual de muncă;
4. d) plata despăgubirilor în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către una din părţile contractului individual de muncă;
5. e) rezultatele concursului;
6. f) anularea ordinului (dispoziţiei, deciziei, hotărîrii) de angajare în serviciu, emis conform art.65 alin.(1);
7. g) neeliberarea în termen a carnetului de muncă, înscrierile incorecte efectuate în acesta;
8. h) alte probleme ce decurg din raporturile individuale de muncă.

Aşadar, litigiiie individuale de muncă sînt acele conflicte ce apar între părţile contractante (angajator şi salariat) cu referinţă la drepturile individuale de muncă.

Litigiile individuale de muncă au ca obiect următoarele cerinţe:

1. a) de a înlătura piedicile în realizarea dreptului. De exemplu: cînd angajatorul refuză să restabilească la lucru un angajat concediat nelegitim sau nu acordă concediu anual de odihnă etc.;
2. b) restabilirea situaţiei anterior existente prin metoda compensării totale sau parţiale a costului valorilor pierdute, deteriorate. De exemplu: în cazul reţinerii nelegitime din salariu, pierderii capacităţii de muncă de către salariat, repararea prejudiciului material cauzat unităţii de către salariat etc.;
3. c) stabilirea unor noi condiţii de muncă sau modificarea celor existente.

Se cere a fi menţionat faptul că litigiile individuale de muncă apar doar între anumite subiecte: salariatul angajat în baza unui contract individual de muncă şi angajatorul (administraţia întreprinderii, instituţiei, organizaţiei). Cu toate acestea, în calitate de parte a unui litigiu individual de muncă poate fi şi o persoană ce urmează a fi angajată în cîmpul muncii (persoanele invitate prin transfer, persoanele cu care angajatorul este obligat să încheie contracte individuale de muncă).

Litigiile individuale de muncă se împart în două tipuri:

1. a) litigii privind aplicarea normelor legislaţiei muncii, a drepturilor şi obligaţiilor stabilite de lege sau contracte individuale de muncă. Aceste litigii (mai sînt numite litigii cu caracter reclamant) pot rezulta din toate raporturile juridice de muncă, adică atît din cele de muncă propriu-zise, cît şi din cele conexe, indisolubil legate de cele de muncă. La soluţionarea unor astfel de litigii sînt apărate şi restabilite drepturile încălcate ale salariatului;
2. b) litigii privind modificarea sau stabilirea unor noi condiţii de muncă, cărora li se mai spune şi litigii cu caracter nereclamant.

    Articolul 355. Examinarea cererii privind soluţionarea  litigiului individual de muncă

    (1) Cererea privind soluţionarea litigiului individual de muncă se depune în instanţa de judecată:

1. a) în termen de 3 luni de la data cînd salariatul a aflat sau trebuia să afle despre încălcarea dreptului său;

    [Art.355 al.(1), lit.a) modificată prin LP168 din 09.07.10, MO160-162/07.09.10 art.586]

1. b) în termen de 3 ani de la data apariţiei dreptului respectiv al salariatului, în situaţia în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale sau de altă natură, ce i se cuvin salariatului.

    (2) Cererile depuse cu omiterea, din motive întemeiate, a termenelor prevăzute la alin.(1) pot fi repuse în termen de instanţa de judecată.

    (3) Instanţa de judecată va convoca părţile litigiului în timp de 10 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii.

    (4) Instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărîre cu drept de atac conform Codului de procedură civilă.

    (5) Instanţa de judecată va remite hotărîrea sa părţilor în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii.

        Articolul 356. Executarea hotărîrilor privind soluţionarea litigiilor individuale de muncă

    (1) Angajatorul este obligat să execute imediat, conform Codului de procedură civilă, hotărîrea (decizia) instanţei de judecată despre restabilirea drepturilor salariatului ce decurg din raporturile de muncă şi din alte raporturi legate nemijlocit de acestea.

    (2) Neexcutarea actelor judecătoreşti indicate la alin.(1) atrage efectele prevăzute de Codul de executare.