Macromediul întreprinderii este format din sistemul factorilor exogeni care au o influenţă indirectă asupra întreprinderii şi care întreprinderea nu-i poate controla, dar pe care, cunoscîndu-i, îi poate utiliza în interesul ei dacă se adaptează cadrului creat de aceştia. Macromediul deţine locul esenţial în ceea ce priveşte orientarea activităţii întreprinderii în conformitate cu nevoile societăţii, el influenţând acţiunile întreprinderii prin mai multe tipuri de comportamente: comportamentul cumpărătorului şi comerţului, comportamentul şi poziţia concurenţei şi cel guvernamental.
Dinamica şi complexitatea macromediului determină ample modificări în activitatea întreprinderii, care pot conduce la discontinuitate în activitatea ei, cu multiple implicaţii, în funcţie de mărimea şi profilul activităţii, dar şi de zone în care ea actionează.J.Stoner menţiona că interacţiunea mediu-întreprindere se poate sintetiza sub forma celor trei tipuri de mediu: stabil, schimbător şi turbulent.
Mediul stabil este un moment de scurtă durată se caracterizează prin modificări la intervale mari, cauza reprezentând-o evenimente neesenţiale, care sunt uşor de prevăzut, de aceea pune puţine probleme de adaptare a întreprinderii. Acest tip de mediu asigură stabilitatea întreprinderii, dar nu este un tip caracteristic, se întâlneşte destul de rar în ultimele decenii.
Mediul scimbător – se caracterizează prin permanente modificări care sunt uşor de prevăzut Acest tip de mediu imprimă o viziune prospectivă întreprinderii, ceea ce-i dă posibilitatea să-şi stabilească cele mai potrivite mijloace şi forme în vederea confruntării cu ceilalţi agenţi economici este tipul obişnuit de mediu cu care se confruntă întreprinderile în etapa actuală.
Mediul turbulent- este definit de schimbări foarte accentuate, frecvente, bruşte, în direcţii imprevizibile, adesea transformatoare, ceea ce supune întreprinderea unor presiuni deosebite, punîndu-i probleme dificile de adaptare, în genere greu de anticipat. Pentru a face faţă acestui tip de mediu, întreprinderea trebuie să se caracterizeze prin flexibilitate, supleţe, elasticitate a structurilor, în vederea adoptării rapide la un nou mod de acţiune, la noi metode.
În etapa actuală, în ţara noastră se poate aprecia că întreprinderea acţionează într-un mediu turbulent, determinat de situaţia economică, socială şi politică din perioada de tranziţie, în acelaşi timp, constatăm că cele mai multe întreprinderi nu sunt pregătite pentru a acţiona într-un astfel de mediu, unele dintre ele fiind puse în situaţia de a nu se putea adapta rapid la noua configuraţie a mediului, contribuind astfel la accentuarea caracterului turbulent al mediului.
Macromediul exercită o gamă variată de influenţe asupra întreprinderii, prin intermediul unui complex de factori care, de altfel, constituie componetele lui, care trebuie abordate într-o strânsă interdependenţă, chiar dacă sunt de natură foarte diversă: economică, demografică, tehnică, politică, juridică, psihosocială, culturală, educaţională, ecologică etc. Mulţi autori menţionează că nu trebuie luat în cosideraţie doar părţile pozitive pe care le oferă mediul dar şi cele negative prezente sub forma de riscuri. Astfel, Mathe desemnează cinci tipuri de risc pe care le generează mediul, riscul: politic, economic, juridic, tehnologic, financiar pe care întreprinderea trebuie să le aibă în vedere în alegerea variantei optime a strategiei.
Astfel mai mulţi autori analizînd mediul extern consideră că cei mai importanţi factori exogeni care influenţează activitatea întreprinderii sunt cei care compun mediul: economic, politic, social-cultural, demografic, tehnico-ştiinţific, natural şi juridic.
