Când vorbim de jurnalişti vorbim de a patra putere în stat. O putere care are cele mai largi posibilităţi să manipuleze, dar şi să fie manipulată. Ţinând cont de acestea, dreptul românesc spune că dacă e intenţie atunci e infracţiune, iar dacă nu e intenţie se consideră culpă şi deci vorbim de contravenţie. Cazul jurnaliştilor este unul mai deosebit, întru-cât trebuie făcută concilierea între dreptul la libera exprimare şi interdicţia de a manipula piaţa prin diseminarea de informaţii false sau înşelătoare.
„Oricine are dreptul să investească, chiar dacă este jurnalist şi scrie despre piaţa de capital. Este o practică împământenită la unele instituţii media occidentale, cum este cazul grupului media Bloomberg, ca ziaristul care face comentariu despre o anumita acţiune să precizeze dacă este sau nu investitor în titlul respectiv. Cred că acest obicei se poate aplica şi la noi”, afirmă directorul de operaţiuni la firma de brokeraj WBS Holding Ltd., Şerban Florea.[1]
În goana după ştiri de senzaţie presa poate contribui în mare măsură la construirea unei imagini negative a pieţei de capital. Influenţat de informaţii furnizate de presă, o parte a publicului consideră că “jocul bursier” este unul cu suma nulă: câştigul unei persoane se compensează cu pierderea altuia.
Tehnica unei astfel de manipulări e relativ simplă. Se aleg trei sau patru ziare cu un tiraj mai mare. Se plasează apoi în respectivele ziare ştiri-bombă sau subiecte care pot influenţa cursul acţiunilor. De exemplu, dacă suntem interesaţi de acţiunile companiei „X“ lansăm prin intermediul ziarelor fie informaţii pozitive, care să atragă investitori, fie negative, care prevestesc o evoluţie sumbră. Persoana care deţine acţiuni la compania respectiva şi citeşte o informaţie proastă este tentat să se protejeze. Dacă se uită în piaţă şi vede volume de vânzări mari, iar preţul lor în scădere jucător neexperimentat va decide să vândă şi el. În momentul în care cursul acţiunilor a scăzut suficient de mult, achiziţia poate fi făcută. Urmează apoi revânzarea acţiunilor, la un preţ mai mare şi astfel realizarea profitului. „E ştire nefavorabilă , piaţa a reacţionat negativ, deci este bine să mă protejez şi eu. Nu ştii niciodată dacă nu este începutul unui trend descendent care să dureze mai mult timp”,[2] spune un broker. Metoda este greu de dovedit ca fiind ilegală. Dar nici nu este uşor de aplicat pentru că şi presa din România a învăţat să se protejeze, iar declaraţiile analiştilor din piaţa de capital sunt supravegheate.
Directiva Uniunii Europene privind abuzul de piaţa conţine o excepţie de la aplicarea normei incriminatoare referitoare la manipularea prin difuzarea de informaţii false, evidenţiată în text: „În cazul jurnaliştilor care acţionează în cadrul exerciţiului profesiei, acest tip de difuzare a informaţiei trebuie evaluat, fără a aduce atingere articolului 11, ţinându-se seama de reglementările care se aplică profesiei lor, cu condiţia ca aceste persoane să nu obţină, în mod direct sau indirect, foloase sau beneficii ca urmare a difuzării informaţiilor în cauza.”[3] Cu toate acestea chiar dacă nu va fi vorba de obţinerea de foloase directe sau indirecte, este necesar să se analizeze impactul pe care informaţiile false sau înşelătoare difuzate către public au afectat nivelul preţului, ofertei şi cererii pentru anumite instrumente financiare şi să se stabilească răspunderea ce îi revine jurnalistului respectiv pentru denaturarea pieţei.
Problema cea mai mare este că jurnaliştii nu pot spune întregul adevăr, iar principalul motiv este că, de multe ori, nici ei nu îl cunosc. Jurnaliştii nu sunt persoane din interiorul companiilor despre care scriu sau vorbesc şi din acest motiv este practic imposibil ca ei să fie pe deplin conştienţi de ceea ce se petrece cu adevărat în firma respectivă. Tocmai din acest motiv ei sunt adesea alimentaţi în mod deliberat cu informaţii eronate a căror autenticitate nu au posibilitatea să o verifice.
În acest sens, Directiva Comisiei Europene specifică obligaţiile pe care jurnaliştii le au când publică materiale referitoare la piaţa de capital. Astfel, trebuie precizată cu claritate identitatea persoanei care a elaborat recomandări de investiţii, în special numele persoanei fizice şi funcţia deţinută precum şi numele persoanei juridice responsabile. O altă obligaţie pe care ziariştii o au pentru prezentarea echitabilă a recomandărilor de investiţii este să se asigure că:[4] faptele sunt clar separate de interpretări, estimări, opinii şi alte tipuri de informaţii non-factuale, că toate sursele sunt fiabile sau, dacă nu este cazul, acest lucru e clar semnalat, precum şi de faptul că toate proiecţiile, previziunile şi obiectivele de curs sunt clar indicate ca atare, iar principalele ipoteze reţinute pentru stabilirea şi utilizarea lor sunt menţionate. Trebuie spus că aceste texte legale nu sunt aplicabile atunci când jurnalistul exprima simple opinii cu privire la anumite aspecte, situaţii, evenimente sau fenomene, fără a se putea deduce, fie şi indirect, că efectuează o recomandare de investiţie.
[1] www.evz.ro.
[2] http://www.prezentonline.ro .
[3] http://www.iprofit.ro .
[4] www.cnvm.ro .
