Marfurile electrocasnice

Mărfurile electrocasnice sunt destinate asigurării confortului şi pentru realizarea unor activităţi curente din gospodărie/bucătărie, unităţi hoteliere, unităţi de alimentaţie publică, spitale, etc. Considerate mult timp articole de lux, în prezent sunt întâlnite în majoritatea locuinţelor datorită creşterii nivelului de trai al populaţiei şi mai ales evoluţiei progresului tehnic, ce a permis realizarea unor produse cu caracteristici funcţionale superioare la un preţ accesibil. Concurenţa manifestată pe piaţa acestor produse a condus la apariţia unor produse asemănătoare din punct de vedere al funcţiilor îndeplinite, departajate prin valoare sau marca producătorului.

       Redeş şi colaboratorii (1999) realizează o clasificare a mărfurilor electrocasnice după diferite criterii, cum ar fi :

• destinaţie:

– produse destinate pregătirii şi păstrării la rece a alimentelor, utilizate pentru încălzire, fierbere, coacere a  produselor (vase încălzite electric, reşouri, maşini electrice de gătit, grătare electrice, maşini de gătit cu micround), tăiere, măcinare şi tocare, frământare, amestecare, spumare (cuţite electrice, maşini de măcinat, storcătoare, mixere, roboţi de bucătărie), refrigerare sau congelare (răcitoare, frigidere, congelatoare, etc.);

– produse destinate pregătirii, curăţirii şi tratării sau reparării îmbrăcăminţii (maşini de spălat rufe, fiare de călcat, maşini de cusut electrice, etc.);

– produse destinate curăţirii şi întreţinerii locuinţei,  colectării prafului, impurităţilor, ştergerii, lustruirii mobilei şi a  parchetului (aspiratoare, bătătoare electrice, aparate de lustruit, etc.);

– produse destinate încălzirii, aerisirii, climatizării locuinţelor, ce asigură condiţiile optime de umiditate, temperatură, compoziţie a aerului şi produse pentru încălzirea apei menajere (ventilatoare, radiatoare, centrale electrice, boilere, etc.);

– produse pentru igienă, terapie şi confort, destinate uscării şi ondulării părului (uscătoare, ondulatoare de păr), tuns şi bărbierit (aparate de tuns şi ras electrice), igienă bucală (perii de dinţi electrice), produse pentru confortul personal (perne, pături electrice), aparate medicale de uz familial (pentru măsurarea pulsului, temperaturii, masaje, etc.);

• principiul de funcţionare: aparate şi maşini electrotermice, aparate şi maşini electromotrice, mixte, aparate cu dispozitive radiante, aparate cu dispozitive vibrante, aparate şi maşini cu funcţionare mixtă;
• modul de utilizare: aparate staţionare (cu masă în general peste 18 kg), aparate mobile, aparate portabile;
• gradul de protecţie împotriva electrocutării diferenţiază cinci clase de protectie specifice aparatelor electrocasnice:

– aparate electrice clasa ‘’0’’ de protecţie, din ce în ce mai puţin utilizate (prezintă o izolaţie de bază necesară funcţionării, dar nu asigură protecţie în cazul unor defecţiuni, părţile metalice nu au legătura de scurgere la pământ, cordonul de alimentare este bifilar);.

– aparate electrice clasa ‘’01’’ de protecţie (prezintă suplimentar, pe lângă izolaţia de bază necesară funcţionării încă o izolaţie de protecţie şi borna pentru legare la pământ, cordonul de alimentare este bifilar, fără contactul de scurgere iar împământarea se face direct la aparat);

– aparate electrice clasa ‘’I’’ de protecţie (cu izolaţie de bază la toate conductoarele din aparat şi legare la pământ prin cordonul de alimentare trifilar);

-aparate electrice clasa ‘’II’’ de protecţie (închise în carcase din material plastic electroizolant sau carcase metalice bine izolate de părţile sub tensiune, asigurându-se astfel evitarea completă a electrocutării în timpul funcţionarii, nefiind necesară legarea la pământ);.

– aparate electrice clasa ‘’III’’ de protecţie (funcţionează la tensiuni scăzute, sub 42 V, neprezentând pericol de electrocutare).

• durata de utilizare:

– aparate cu regim de funcţionare continuă (care pot funcţiona un timp îndelungat la sarcină normală fără ca temperatura să depăşească limita admisă; tendinţa manifestată de producători este de înlocuire a acestor aparate datorită consumului relativ mare de energie electrică, fiind din ce în ce mai rar întâlnite pe piaţă –  frigiderele cu absorbţie, radiatoarele fără termoregulator, etc.);

– aparate cu regim de funcţionare intermitentă (prevazute cu termoregulator/ termostat care determină funcţionare in cicluri util /în gol, sau deconectează total sau parţial aparatele de la sursa de curent – frigidere cu compresie, fiare de călcat cu termoregulator, etc),

– funcţionare de scurtă durată ( funcţioneaza o anumită perioadă de timp, stabilită în funcţie de tipul aparatului, până când ajung la o anumită temperatură, dupa care trebuie oprite în vederea răcirii până la temperatura mediului ambiant – aspiratoare de praf, aparatele de măcinat cafea, roboţi de bucătărie, etc)

 –  aparate programabile, ce funcţionează după programul ales de utilizator din variantele cu care este dotat produsul;

• gradul de protecţie contra pătrunderii apei (realizându-se şi o codificare specifică): aparate obişnuite (neprotejate), aparate protejate contra picăturilor de apă (simbol o picătură), aparate protejate contra stropilor (simbol o picătură într-un triunghi), aparate cu construcţie etanşă (simbol două picături).

       Aparatele pentru pregătirea alimentelor sunt utilizate pentru prelucrarea termică (prăjire, coacere, fierbere, încălzire, decongelare, etc.) sau mecanică (mărunţire, măcinare, răzuire, tăiere, frământare, amestecare, stoarcere, etc.) a alimentelor.

       Aparatele utilizate în gospodărie pentru pregătirea termică a produselor alimentare transformă energia electrică în energie calorică, respectiv microunde. Sortimentul comercial cuprinde: termoplonjoane, vase fierbătoare şi de copt, reşouri, plite electrice, maşini de gătit, rotisoare, grătare, cuptoare cu microunde.

       Principalele caracteristici tehnico-funcţionale specifice sortimentului sunt tensiunea de alimentare (V), puterea absorbită de la reţea (W), cantitatea maximă de produs prelucrat (exprimat prin volum, masă, bucăţi, etc), durata operaţiei (minute). Majoritatea sunt comercializate însoţite de accesorii şi dotări suplimentare, facilitând munca şi realizarea unor operaţii complexe.

       Aparatele pentru pentru prelucrarea mecanică a alimentelor transformă energia electrică în lucru mecanic prin intermediul unor dispozitive active specializate, demontabile sau fixe, acţionate de un motor electric. Sortimentul cuprinde: râşniţe şi cuţite electrice, storcătoare de fructe, mixere, roboţi de bucătărie, etc.

       Principalele caracteristici tehnico-funcţionale specifice sortimentului sunt tensiunea de alimentare (V), frecvenţa curentului (Hz), puterea absorbită de la reţea (W), cantitatea maximă de produs prelucrat (exprimat prin volum, masă, bucăţi, etc), durata de funcţionare şi durata de răcire (minute). Vânzarea se realizează împreună cu o serie de accesorii ce conferă, pentru majoritatea produselor, un rol mutifuncţional.

       Aparatele pentru păstrarea la rece a alimentelor au drept principiu de funcţionare utilizarea unui agregat frigorific pentru evacuarea, respectiv scăderea temperaturii într-o incintă termoizolată (incinta frigorifică), amenajată corespunzător pentru aşezarea produselor. Gama sortimentală este formată din răcitoare, frigidere, congelatoare, frigocongelatoare, combine frigorifice (Pleşea, 1998).

Clasificarea aparatelor pentru păstrarea alimentelor la rece se poate realiza după diverse criterii (sursa Dinu, 2002):

• principiul de funcţionare al agregatului frigorific: aparate cu absorbţie, aparate cu compresie;
• temperatura de răcire, număr de compartimente, număr de agregate: răcitoare, frigidere, frigocongelatoare, congelatoare, combine frigorifice (tabel 2.1) ;

Tabel 1. Principalele tipuri de răcitoare de uz casnic (sursa Redeş şi colab. 1999)

Nr. crt.	Denumire produs	Număr compartimente	Număr uşi	Temperatura ( 0 C)	Simbol
1	Răcitor	1	1	0-6	*
2	Frigider	2	1	0-6 -12	**
3	Frigocongelator	2	2	0-6 -18	***
4	Congelator	1	1	-18	****
5	Combina frigorifică (două agregate frig.)	2	2	0-6 -18	* ****

 

• forma costructivă: tip masă, tip dulap, tip bar, tip ladă;
• sistem de răcire şi degivrare: convenţional (cu degivrare manuală, semiautomată sau automată) sau cu aer uscat (no frost) ;
• temperatura ambiantă de funcţionare (tabel 2.2.)

 

 

Tabel 2.  Clasificarea răcitoarelor în funcţie de temperatura ambiantă de funcţionare (sursa Redeş şi colab., 1999)

Nr. crt.	Clasa de funcţionare	Temperatura de lucru exterioară recomandată  ( 0 C)	Simbol
1	Temperată subnormală sau extinsă	10-32	SN
2	Temperată normală	16-32	N
3	Subtropicală	18-38	ST
4	Tropicală	18-43	T

 

       Principalele caracteristici tehnico-funcţionale specifice răcitoarelor electrice sunt : tensiunea de alimentare(V), frecvenţa curentului electric (Hz), consumul de energie electrică/ 24 h (Kwh/24 h), consumul specific de energie electrică (Kwh/100 l), capacitatea de îngheţare/congelare ( ⁰ C), volumul brut, volumul util(l), clasa de temperatură, etc.

       Aparatele pentru întreţinerea îmbrăcămintei facilitează o serie de operaţii realizate în cadrul gospodăriei, cum ar fi spălarea, stoarcerea, uscarea, călcarea şi repararea hainelor. Aparatele moderne din această grupă realizează concomitent economie de energie electrică, apă şi agenţi de spălare. Majoritatea maşinilor de spălat sunt programabile, permiţând utilizatorului economie de timp pentru efectuarea altor activităţi. Sortimentul cuprinde maşini de spălat, stors şi uscat rufe, fierul electric de călcat rufe, maşina electrică de cusut.

       Maşinile de spălat rufe sunt aparate ce realizează îndepărtarea impurităţilor de pe haine prin agitarea rufelor într-un bazin cu emulsie de spălat sau prin intermediul unui sistem de bule de aer ce acţionează simultan cu detergentul din soluţia apoasă (brevetat de Daewoo). Maşinile de spălat existente în prezent pe piaţă permit efectuarea mai multor operaţii cuprinse într-un ciclu complet de spălare, cum ar fi admisia apei, formarea emulsiei de detergent, încălzirea apei, prespălarea, spălarea, limpezirea şi stoarcerea rufelor, golirea bazinului, astfel încât cel care spală execută manual doar operaţiile de introducere/ scoatere a rufelor şi dozare a detergentului. Numărul de programe automate este variabil, fiind cuprins între 11 şi 22.

       Multitudinea aparatelor existente în comerţ a condus la clasificarea acestora pe baza unor criterii, cum ar fi :

• destinaţie: maşini de spălat rufe, maşini de uscat rufe, maşini de stors rufe, maşini combinate de spălat şi stors rufe, maşini combinate de spălat şi stors rufe;
• număr de bazine: maşini cu unul sau două bazine;
• sistemul de incălzire: fără încălzire, cu încălzire de completare, cu încălzire completă;
• gradul de automatizare: maşini simple, combinate sau automate, în funcţie de operaţiunile ce pot fi efectuate în cadrul unui ciclu de spălare (prespălare/spălare/limpezire/stoarcere/ evacuare emulsie, alimentare cu apă, încălzirea apei, etc) ;
• principiul de funcţionare:maşini de spălat cu pulsator, maşini de spălat cu tambur, maşini de spălat cu bule. (sursa Stanciu ş.a,. 1998)

       Principalele caracteristici tehnice şi funcţionale specifice maşinilor de spălat sunt tensiunea de alimentare (V), frecvenţa curentului (Hz), puterea absorbită de la reţea (W), capacitatea bazinului (l), capacitatea de stoarcere, spălare, uscare (kg rufe), consumul de energie electrică pe ciclu de spălare (kW/h), raportul de flotă, durata operaţiei de spălare, uscare (min), numărul de programe, accesorii suplimentare.

       Aparatele pentru întreţinerea curăţeniei în locuinţe creează un mediu curat, igienic prin îndepărtarea prafului şi a altor impurităţi. Sortimentul comercial cuprinde aspiratoarele de praf şi aparatele de şters şi lustruit parchetul.

       Sortimentul de aspiratoare se poate clasifica după diferite criterii, cum ar fi forma costructivă şi fluxul de aer (aparate cu flux orizontal sau vertical), numărul şi tipul operaţiilor efectuate (aparate mono sau multifuncţionale), reglajul motorului (cu sau fără reglaj, cu regulatoare electronice sau automate de reglaj, mod de utilizare), mod de alimentare cu energie electrică şi autonomie, mod de colectare al prafului (pe filtru sau în sac), tipul sacului colector, ş.a.

       Principalele caracteristici tehnico-funcţionale specifice produselor sunt tensiunea de alimentare (V), frecvenţa curentului (Hz), puterea absorbită de la reţea (W), depresiunea maximă realizată (mm col Hg), debitul maxim de aer refulat (m³/min), nivelul de zgomot (dB), masa totală (kg), numărul accesoriilor suplimentare.

       Aparatele pentru încălzire, aerisire, climatizare asigură confortul optim în locuinţele moderne din punct de vedere al temperaturii, umidităţii şi al compoziţiei aerului.  Produsele ce asigură parametrii optimi, specifici unui microclimat, sunt aparatele pentru încălzirea locuinţei, aparatele pentru încălzirea apei, ventilatoarele, hotele absorbante şi climatizoarele.

       Aparatele pentru igienă corporală, cosmetică şi terapie permit utilizatorilor efectuarea unor activităţi specifice domeniului medical recuperatoriu sau al serviciilor. Sortimentul comercial cuprinde o varietate de produse grupate în aparate pentru igienă şi cosmetică (ondulatoare de păr, aparate electrice de ras, aparate electrice de tuns, periuţe electrice de dinţi), aparate pentru terapie(aparate de ionizarea aerului, aparate de vibromasaj, aparate radiante, aparate de gimnastică, aparate medicale de uz familial, etc.)( sursa Dinu, 2002)

       Verificarea calităţii aparatelor electrocasnice se realizează prin intermediul unor atribute generale şi pe baza unor caracteristici specifice fiecărui produs. Astfel, studiul sortimentului şi încadrarea produselor se realizează pe baza caracteristicilor din fişele tehnice, a prospectelor ce însoţesc obligatoriu vânzarea mărfurilor electrocasnice sau, dacă e  necesar, pe baza unor standarde de fabricaţie şi fişe de produs puse la dispoziţie de producător. Expertizarea produselor trebuie făcută de personal calificat, cu cunoştinţe temeinice în domeniu, în laboratoare specializate.

       Caracteristicile generale evaluate la produsele electrocasnice sunt reprezentate de:

       Verificarea aspectului. Aspectul produselor electrocasnice prezintă un interes deosebit, atât din punct de vedere estetic, cât şi din punct de vedere funcţional. Suprafaţa aparatelor trebuie să fie netedă, stratul acoperitor, în special cel de email, să nu prezinte exfolieri, desprinderi sau alte defecte. Paralel cu verificarea aspectului se examinează marcarea. Fiecare aparat trebuie să prezinte o placuţă, corp comun cu acesta, cu următoarele date: emblema fabricii producatoare, denumirea şi tipul aparatului, tensiunea nominală sau domeniul de tensiune (V), felul curentului (curent alternativ, curent alternativ trifazat, curent trifazat alternativ cu punct neutru, curent continuu), frecvenţa nominală (Hz), capacitatea nominală a recipientului, puterea absorbită nominală (W, kW), seria sau numărul de fabricaţie şi anul de fabricaţie, presiunea nominală, regimul de funcţionare (de scurtă durată sau intermitent, cu indicarea duratei de funcţionare activă), schema de conexiuni, simbolul de protecţie contra pătrunderii apei, simbolul clasei de izolaţie, semnul controlului de calitate, numărul standardului de fabricaţie. Pe corpul aparatelor sunt marcate prin cifre, litere sau alte mijloace diferitele poziţii ale întrerupătoarelor. Dispozitivele de reglare, termoregulatoarele şi alte dispozitive folosite în utilizarea normală sunt prevăzute cu marcaje ce indică sensul de creştere sau descreştere al mărimii reglate.

       Forma şi dimensiunile aparatelor şi maşinilor electrocasnice trebuie să corespundă desenelor de execuţie sau prototipului omologat.

       Verificarea protecţiei împotriva electrocutării. Deoarece aparatele electrocasnice sunt frecvent atinse de utilizator, este necesar ca învelişurile, carcasele, capacele sau alte părţi metalice componente să fie protejate împotriva electrocutării prin atingere. Verificarea protecţiei împotriva electrocutării se realizează cu ajutorul degetului de control, prin  aplicarea acestuia în toate poziţiile ce pot fi în contact cu utilizatorul. Protecţia aparatelor împotriva electrocutării este corespunzătoare dacă în momentul atingerii cu degetul de control lampa cu incandescenţă nu se aprinde.

       Verificarea puterii absorbite. Valoarea puterii absorbite de un aparat electrocasnic se determină cu ajutorul unui wattmetru sau, în lipsa acestuia, prin intermediul ampermetrului şi al voltmetrului. Măsurarea se face imediat după punerea sub tensiune a aparatului respectiv, iar în cazul aparatelor electrotermice folosite la incălzit (plite, radiatoare) în momentul in care aceste aparate cedează efectiv caldura. Puterea absorbita măsurată trebuie să corespundă cu cea indicată pe fiecare aparat in parte. Abaterile limită admisibile sunt de  ± 10% pentru aparatele electrocalorice cu puteri de până la 100 W şi de ± 5% pentru cele cu putere peste 100 W. La aparatele şi maşinile cu motor, abaterile limită sunt de +  15W.

Încercarea la incălzire. Aparatele electrocasnice, şi în special cele electrocalorice, sunt prevăzute cu mânere, piese de sprijin, butoane, manete, care în timpul lucrului nu trebuie să se incălzească peste o anumită limită, făcând imposibilă manevrarea lor. De aceea, aparatele se supun incercării la incălzire prin conectare la o tensiune astfel calculată încât puterea absorbită să atingă valori de 1,15 x puterea nominală maximă la aparatele electrocalorice. Aparatele cu motor se alimentează cu tensiunea cea mai defavorabilă, intre 0,94 x tensiunea nominală  minimă şi 1,05 x tensiunea nominală maximă. In  timpul verificării aparatele sunt aşezate în pozitia normală de utilizare, pe o suprafaţă de sprijin executată din lemn vopsit în negru mat. Măsurarea temperaturii atinse de diferitele părţi ale aparatului se realizează cu ajutorul termocuplurilor. Astfel, mânerele fiarelor de călcat nu trebuie să depăşească 40 ºC       după 20 min. de funcţionare.

Încercarea de funcţionare la suprasarcină. In vederea determinării aparatele cu elemente încălzitoare se conectează la o tensiune care să conducă la o puterea absorbită de 1,33 x puterea nominală la aparatele cu putere sub 100 W, respectiv de 1,27 x puterea nominală la aparatele cu puteri peste 100 W. Alimentate la această tensiune, aparatele sunt supuse la 15 cicluri de funcţionare (fiecare ciclu fiind compus din  două perioade consecutive de încălzire/răcire). Aparatele cu motor se alimentează cu tensiunea de 1,06 x puterea nominală. Aparatele rezistă în regim de funcţionare la suprasarcină dacă după efectuarea determinării funcţionează normal.

Verificarea rezistenţei la izolaţie. Rezistenţa la izolaţie a aparatelor electrocasnice cu motor se măsoară cu ajutorul unui  ohmetru.

Verificarea stabilitătii. Puse în poziţie incorectă, aparatele electrocasnice trebuie să prezinte o stabilitate limită, fiind evitate astfel pericolele de incendiu sau deteriorare. Pentru efectuarea determinării aparatele se aşează pe un plan inclinat, sub un unghi de 10º faţă de orizontală, cordonul de alimentare având o pozitie necorespunzătoare. Aparatele electrocalorice se supun şi unei verificări suplimentare, modificnd poziţia planului înclinat la 15º. In cazul unei stabilităţi corespunzătoare aparatele aşezate în poziţiile menţionate nu trebuie să se răstoarne.

Verificarea anduranţei. În cazul aparatelor electromotrice, verificarea anduranţei se realizează  alimentând aparatele  cu o tensiune egală cu 1,1 x tensiunea nominală, pe o durată de 15 ore la aparatele care au o durată maximă de utilizare de 15 ore pe an sau de 48 ore pentru celelalte aparate. După efectuarea încercării aparatele sunt puse să funcţioneze la sarcina normală iar alimentarea se va face  pe o durată corespunzatoare incercării anterioare. Produsele verificate corespund din punct de vedere al anduranţei dacă după încercare au rezistenţa de izolaţie corespunzătoare şi nu prezintă nici o deteriorare care să afecteze siguranta în condiţii reale de utilizare.

În afara verificărilor comune pentru toate aparatele electrocasnice, se efectuează o serie de încercări caracteristice fiecărui tip de aparat.

Astfel, în cazul plitelor electrice analizele specifice vizează verificarea rezisteţei mecanice, verificarea uniformităţii încălzirii, evaluarea rezistenţei la şoc termic, verificarea randamentului, verificarea funcţionării la fierbere continuă.

Pentru fiarele de călcat sunt evaluate suplimentar rezistenţa la şocuri mecanice, timpul de încălzire al tălpii, temperatura celui mai cald punct al suprafeţei de lucru, anduranţa, aspectul suprafeţei tălpii (talpa să nu prezinte neregularităţi, care pot face improprie operaţia de călcare, să fie lucioasă, cu muchiile rotunjite, cu rezistenţă la coroziunea ce ar putea fi provocată de umeazeală şi de temperatura procesului de călcare).

La termoplonjoane sunt determinate randamentul termic şi rezistenţa la suprasarcină.

Pentru aparatele electrice de prăjit pâine verificările au drept obiective determinarea dimensiunilor de gabarit, stabilirea timpului de prăjire.

Verificarea calităţii aspiratoarelor cuprinde:

Verificarea senzorială a aspiratoarelor se realizează vizual, urmărindu-se starea suprafeţei carcasei şi forma acesteia. Părţile vopsite nu trebuie să prezinte  scurgeri de vopsea, porozităţi sau exfolieri. Plăcuţa de marcare trebuie să cuprindă marca producătorului, simbolul tipului, numărul de fabricaţie al lotului, tensiunea nominală, sensul de rotaţie al rotorului, puterea motorului, frevenţa şi intensitatea curentului. Pentru aspiratoarele la care marcarea se face prin inscripţionare este necesară verificarea rezistenţei acesteia (realizată prin frecarea placuţei timp 15 s cu vată inmuiată în apă si apoi aceeaşi perioadă de timp cu vată înmuiată in benzină. Dupa această operaţie, inscripţia trebuie să rămână clară, fără stersături. La achiziţionarea aspiratoarelor vor fi verificate numărul şi aspectul  accesoriilor livrate. Astfel, fiecare produs este comercializat cu o serie de accesorii absolut necesare utilizarii: tub flexibil, duză pentru covoare, perie mijlocie, perie triunghiulară, duză îngustă, duză lată, două prelungitoare, pulverizator pentru lichide, perii de cărbune pentru motor, sac colector de rezervă.Toate accesoriile trebuie să se prezinte in stare bună, fără fisuri, rupturi sau alte defecte vizibile. Alte caracteristici specifice evaluate la aspiratoare sunt dimensiunile, montarea corectă a accesoriilor, flexibilitatea tubului flexibil, verificarea funcţionării normale, etanşeitatea aspiratorului şi a sacului colector, cuantificarea capacităţii de reţinere a prafului, determinarea aptitudinii de culegere a prafului, etc.

Verificarea calităţii maşinilor de spălat rufe cuprinde:

Verificarea aspectului exterior al bazinului de spălare. La exterior maşinile de spălat rufe sunt acoperite cu lacuri si vopsele sau email sticlos de culoare alba. Aceste acoperiri trebuie să prezinte o aderenţă bună, culoare uniformă, fără prelingeri. Nu se admit crăpături, cojiri, exfolieri, sufluri sau incluziuni străine în stratul acoperitor.

Verificarea aspectului interior. Interiorul bazinului de spălat rufe şi cel al centrifugii trebuie să fie neted, fără muchii ascuţite. Nivelul nominal al lichidului de spălare în bazin este indicat de un reper.

Pe spatele maşinii trebuie să existe schema electrică a acesteia, precum şi o placuţă metalică indicatoare, care să cuprindă următoarele date: iniţialele uzinei producătoare; frecvenţa şi semnul curentului alternativ monofazat; tensiunea  nominală (V); capacitatea nominală de spălare (kg rufe uscate); volumul nominal de apă al bazinului (l); puterea absorbită (kW); anul şi seria fabricaţiei; semnul care indică faptul că maşina nu este sursă de perturbaţii ale radioreceptoarelor; numărul standardului de fabricaţie; presiunea maximă şi minimă a reţelei de alimentare cu apă (N/cm²).

Principalii parametri tehnico-funcţionali verificaţi sunt: verificarea rezistenţei bazinului centrifugii sau uscătorului la soluţia  de spălare, verificarea fixării cordonului de alimentare la maşină, verificarea stabilităţii maşinii, verificarea funcţionării în gol, determinarea consumului specific de energie electrică, determinarea randamentului termic, determinarea aptitudinii de spălare, verificarea eficacităţii limpezirii, verificarea eficacităţii stoarcerii, etc.

Verificarea calităţii frigiderelor cuprinde:

Verificarea aspectului exterior, a elementelor componente şi a marcării. Frigiderul trebuie să prezinte un aspect îngrijit. Suprafeţele acoperite cu vopsea trebuie să fie acoperite uniform, fără nuanţe diferite, aderente, fără exfolieri iar garnitura de etanşare a uşii să nu prezinte ondulaţii sau să depăşească conturul uşii. Fiecare frigider conţine următoarele elemente componente: un bec pentru iluminat de 15 W, la 127 V sau 220 V; patru grătare din sârmă, vopsite în alb-crem sau plasticate; două tăvi pentru cuburi de gheaţă, din aluminiu sau material plastic; tavă plastic pentru colectat picături de apă; două cutii din material plastic/sticlă pentru fructe, legume. Pe spatele frigiderului trebuie să existe o placuţă indicatoare, în care să se specifice date referitoare la: întreprinderea producătoare; tipul frigiderului; capacitatea brută (l); agentul frigorigen şi cantitatea de agent; tensiunea  la care functionează (V), puterea motorului(W); elemente de identificare a lotului, anul fabricaţiei.

Uzual în cazul frigiderelor se verifică o serie de parametri tehnico-funcţionali:

Etanşeitatea uşii. Pentru a stabili dacă uşa are etanşeitatea corespunzătoare se procedează astfel: se ia o fâşie de hartie de calc lată de 40 mm, o fâşie de hârtie de 20 mm, sau o foiţă de aluminiu cu lăţimea de 50 mm. Fâşia se poziţionează în diferite puncte ale canalului uşii. Uşa se inchide, iar apoi se incearcă scoaterea fâşiei prin tragere. În cazul în care etanşeitatea este bună, fâşia de hârtie iese cu foarte mare greutate sau se rupe. Uşurinta scoaterii hârtiei indică neetanşeitatea.

Verificarea emanării mirosurilor. In timpul verificării temperatura din cuva de răcire trebuie să fie de maximum +5⁰C. Probele utilizate pentru verificare sunt: 10 cm³ apa potabilă intr-un pahar şi o butelie cu dop rodat, 6 g unt aşezat pe o farfurie şi alte 60 g unt aşezate intr-o untiera inchisă. Probele sunt lăsate timp de 48 ore în frigider, după care se scot şi se gustă. În  cazul în care frigiderul nu emană mirosuri străine (în special cel al agentului frigorigen) gustul produselor neacoperite nu diferă de cel al produselor acoperite.

Verificarea funcţionării frigiderului este indicată a se face la temperatura de 30 ± 1⁰C. Un termometru având partea inferioară cufundată intr-un vas de alamă cu diametrul de 20 mm, plin cu apă curată, este dispus în interiorul cuvei de răcire. Frigiderul se echipează cu tăviţele pentru tuburi de gheaţă pline cu apă, înlăturandu-se totodata grătarele şi cutiile de fructe din interior. După 20 ore de funcţionare, temperatura maximă citită pe termometru trebuie sa fie de +6⁰C, iar apa din ambele tăviţe să fie complet ingheţată.

Verificarea rezistenţei mecanice  a  rafturilor. Frigiderul se scoate din funcţiune, uşa  fiind deschisă. Rafturile se incarcă cu greutăţi a căror masă totală este de 900 g. Încărcătura se lasă pe raft timp de o oră. După încercare rafturile trebuie să-şi păstreze poziţia fără a prezenta deformări remanente.

Alte determinări frecvent efectuate în laboratoare specializate sunt: verificarea termoizolaţiei, verificarea higroscopicităţii materialului de izolaţie, stabilirea consumului de energie electrică, verificarea funcţionării termostatului, ş.a.

O variantă specifică de evaluare a calităţii mărfurilor, cu rezultate remarcabile şi în domeniul produselor electrice, este analiza comparativă a calităţii mărfurilor (ACQM), ce constă în aplicarea unor metodologii adecvate ce presupun compararea a două sau mai multe mărfuri pe baza caracteristicilor de calitate reprezentative. Metodele de lucru utilizate pot merge de la simple ordonări în funcţie de nivelurile unei caracteristici, până la ipostaze în care sunt luate în considerare numeroase caracteristici, importanţa si caracterul fiecăreia şi care necesită folosirea unor metode matematice complexe. Principalele etape urmate în aplicarea metodei sunt caracterizarea produsului analizat, cu încadrarea în cadrul grupei de mărfuri din care face parte, prezentarea produselor supuse analizei comparative (produse care fac parte din aceeaşi categorie şi răspund aceleiaşi nevoi sociale), alegerea produsului etalon (baza de comparaţie), alegerea caracteristicilor principale utilizate în analiză, cu stabilirea unor ponderi de importanţă pentru fiecare din caracteristicile alese, cuantificarea calităţii prin intermediul unui indicator complex al calităţii, ierahizarea produselor, fiind luate eventual în considerare şi preţurile de pe piaţă.

Metoda facilitează cunoaşterea reală a ofertei de produse/servicii, necesitate stringentă pentru toţi factorii care acţionează în medii economice concurenţiale, dominate de informaţii multiple, incerte sau contradictorii în domeniul calităţii. Beneficiari ai metodei sunt societăţile comerciale din domeniul producţiei şi comerţului (care trebuie să dispună în permanenţă de informaţii specifice segmentului de piaţă, corelându-şi astfel politicile comerciale cu realitatea), organizaţii cu atribuţii de supraveghere şi corectare a activităţilor de producţie/comerţ/servicii şi mai ales consumatorii, principalii generatori ai cererii de mărfuri şi care constituie categoria cea mai indreptăţită să beneficieze de obiectivitatea şi de pertinenţa rezultatelor analizei comparative. Metoda este deosebit de utilă, mai ales în condiţiile actuale, în care consumatorii sunt supuşi permanent unei publicităţi persuasive şi nu întotdeauna corecte in privinta calităţii produselor şi serviciilor, fapt care conduce la manifestarea unui comportament de cumpărare nejudicios (Stanciu, 2002).

       Etichetarea energetică a produselor electrocasnice este reglementată pe plan intern de o serie de acte normative, corelate cu prevederile europene în domeniu, dintre care trebuie menţionate:

• G.1039/2003 privind stabilirea cerinţelor referitoare la etichetarea şi eficienţa energetică a aparatelor frigorifice de uz casnic, corelată cu Directiva Parlamentului European şi a Consiliului European 96/57/CE (privind cerinţele de eficienţă energetică a frigiderelor de uz casnic, congelatoarelor şi a combinaţiilor acestora), Directiva Comisiei Europene 94/2/CE pentru implementarea Directivei Consiliului European 92/75/CEE, Directiva Consiliului European 92/75/CEE (privind indicarea prin etichetare şi informaţii standard referitoare la produse a consumului de energie si de alte resurse de catre aparatele de uz casnic), Directiva Comisiei Europene 2003/66/CE privind modificarea Directivei Comisiei Europene 94/2/CE;
• G. 671/2001 – referitoare la etichetarea energetică a maşinilor de spălat şi uscat rufe;
• G. 672/2001 – condiţii de introducere pe piaţă a aparatelor electrocasnice în funcţie de nivelul zgomotului transmis prin aer ;
• G. 1258/2007- pentru modificarea si completarea unor acte normative din domeniul eficientei energetice ce transpune prevederile Directivei Comisiei Europene 2006/80/CE din 23 octombrie 2006 privind adaptarea unor directive din domeniul energiei;
• Legea 608/2001 – privind evaluarea conformitatii produselor;

             Reglementările privind etichetarea energetică a aparatelor frigorifice precizează ca fiind obligatorie aplicarea unei etichete indicând consumul de energie şi clasa de eficienţă energetică a produsului pe o scară descrescătoare pornind de la A++ la G. Când informaţia apare într-un tabel poate fi exprimată într-o altă formă, cu condiţia ca respectiva clasificare să fie făcută cu claritate. La comercializare produsele vor fi însoţite de o fişă – tabel standard cu informaţiile tehnice privind aparatul ce sunt înscrise pe etichetă (marca comercială, elemente de identificare a modelului de fabricaţie al furnizorului, tipul aparatului, clasa de eficienţă energetică, consumul de energie, volumul util al compartimentelor pentru produse proaspete, respectiv congelate, no frost dacă e cazul, autonomia, capacitatea de congelare, nivelul de zgomot). În figura 2.1 este prezentat un model de etichetă energetică ce trebuie aplicat pe aparatele frigorifice (sursa H.G.1039/2003). Produsele trebuie marcate obligatoriu cu marcajul european de conformitate CE (respectiv echivalentul CS în România), prezentat în figura 2.2 (sursa Legea 608/2001)

La nivel european, etichetarea energetică este obligatorie şi la maşini de spălat şi uscat rufe, cuptoare electrice, maşini de spălat vase, aparate de aer condiţionat şi alte produse electrocasnice. În domeniul aparatelor de tip frigidere, congelatoare, aspiratoare de praf, maşini de spălat rufe, hote de bucătărie, aparate de tuns electrice, aparate de încălzire a încăperilor, etc., care emană zgomot în timpul funcţionării, este obligatorie aplicarea unei etichete pe care se specifică nivelul de zgomot emis de aparatul electrocasnic (exprimat în dB), raportat la puterea acustică de 1 picowatt (pW).