În decursul dezvoltării gândirii economice, s-au constituit mai multe tipologii ale costurilor, dar ne vom opri la tipologia propusă de G.A.Frois.
- Costul global (total) reprezintă ansamblul costurilor corespunzătoare unui volum de producţie dat, şi este format din:
- costul fix – reprezintă cheltuiala care este relativ independentă de modificarea volumului producţiei şi care este suportată în orice condiţii de o firmă (clădiri, asigurări, dobânzi);
- costul variabil – reprezintă cheltuiala care variază în funcţie de cantitatea de produse obţinute (materii prime, materiale, combustibil);
- costul total – generat de consumurile aferente întregii producţii, este suma costurilor fixe şi variabile.
- Costul mediu (unitar) reprezintă costul pe unitatea de produs sau pe unitatea de efect util. El poate fi:
- cost fix mediu – costul devine variabil scăzând pe măsură ce creşte cantitatea de produse sau, invers, crescând atunci când producţia obţinută se micşorează;
- costul variabil mediu – se determină raportând costul variabil total la cantitatea de produse;
- costul total mediu – se determină prin raportarea costului total la cantitatea de produse, care reprezintă costul unei unităţi din producţie..
- Costul marginal:
- reprezintă sporul de cost necesar obţinerii unei unităţi suplimentare de produs;
- se determină raportând creşterea costului total la creşterea producţiei;
- evoluţia sa depinde de costurile variabile, totale şi medii.
Nivelul şi dinamica costului de producţie relevă gradul de eficienţă al
activităţii unei firme, cu cât costurile sunt mai mici, nivelul producţiei păstrându-se la acelaşi sau crescând, cu atât eficienţa este mai mare, iar profitul sporeşte.
Nivelul costurilor de producţie reprezintă mărimea absolută a cheltuielilor efectuate pentru realizarea producţiei. Cunoaşterea funcţiilor îndeplinite de cost poate influenţa opţiunea nivelului şi dinamicii sale, astfel:
- cunoaşterea reală a consumurilor de resurse materiale, financiare şi umane pentru întreaga producţie şi pentru fiecare produs în parte;
- evidenţa şi controlul consumurilor factorilor de producţie;
- calcularea indicatorilor de eficienţă;
- influenţarea nivelului rentabilităţii (profitului);
- stabilirea preţului de vânzare a bunului pe piaţă.
