Concepţiile tradiţionale ale analizei pieţei au nu doar importanţă intrinsecă, ci reprezintă o sursă complementară de colectare a informaţiei cu privire la anumite grupuri ale populaţiei, precum şi pentru stabilirea componenţilor pieţei care se află în zona de risc. Ca o completare la asigurarea cu informaţie, analiza pieţei oferă posibilitatea de a cerceta datele provenite din aceleaşi metode care s-au utilizat la colectarea informaţiei pentru evaluarea stării de sănătate a populaţiei regiunii în perspectiva de piaţă.
Analiza pieţei sau marketingul se defineşte ca planificarea sistematică, colectarea şi analiza informaţiei, precum şi a rezultatelor care au legătură directă cu situaţia specifică a pieţei sau cu problema cu care se confruntă organizaţia.
Multe din metodele de colectare a informaţiei utilizate în evaluarea sănătăţii populaţiei, mai ales cele în care accentul se pune pe obţinerea atît a datelor primare, cît şi a celor secundare, precum şi pe datele de ordin calitativ şi cantitativ, au propriile lor paralele în cercetările pieţei. Date secundare se consideră cele care au fost colectate în alte scopuri decît proiectul concret. Drept informaţie secundară tipică pot fi considerate datele cu privire la internarea pacienţilor în spital în baza diagnosticului, cele cu privire la numărul pacienţilor în general, al celor care au primit ajutor prenatal etc. Se consideră informaţie primară datele colectate special pentru proiectul dat. Sondajul efectuat în rîndurile populaţiei de pe teritoriul concret în scopul stabilirii necesarului de servicii medicale reprezintă un exemplu de colectare a informaţiei primare, necesare pentru efectuarea evaluării stării de sănătate a populaţiei din regiune. Datele cantitative reprezintă informaţia cu caracter numeric, care poate fi utilizată pentru necesităţile proiectului, în timp ce datele calitative sînt cele ce se bazează pe păreri şi evaluări.
Datele cantitative joacă un rol extrem de important în evaluarea stării de sănătate a populaţiei şi în analiza pieţei, întrucît cu ajutorul lor se poate obţine o imagine clară a necesităţilor şi aşteptărilor consumatorului. Două exemple de recurgere mai frecventă la informaţia cantitativă reprezintă datele obţinute în urma analizei grupurilor în vizor şi prin intermediul utilizării grupurilor nominale.
Analiza de piaţă urmăreşte soluţionarea a trei sarcini:
- analiza situaţiei curente pe piaţă şi prognoza
- segmentarea pieţei
- analiza consumatorilor.
Analiza situaţiei curente pe piaţă şi prognoza evoluţiei ei necesită, înainte de toate, stabilirea felului în care organizaţia înţelege piaţa, pentru ca ulterior, în baza analizei situaţiei curente sau din trecut, să se obţină o prognoză cu privire la necesitatea/cererea unor sau altor tipuri de servicii medicale.
Segmentarea pieţei reprezintă împărţirea pieţei sau a comunităţii în segmente clar diferenţiate, ceea ce e necesar pentru sarcinile planificării şi determinării tipurilor de servicii medicale, a propagandei modului sănătos de viaţă şi a necesităţilor populaţiei care vor apărea pe agenda de lucru în viitor. Şirul parametrilor pentru segmentarea pieţei este destul de larg şi conţine vîrsta, categoria îmbolnăvirii, nivelul educaţiei şi multe altele.
Analiza consumatorului este un element important de înţelegere a ceea ce reprezintă piaţa organizaţiilor şi instituţiilor de profil medical, în special în privinţa acceptării de către consumatori a inovaţiilor ce se preconizează a fi introduse pe piaţă. Analiza consumatorului conţine stabilirea caracteristicilor pacienţilor, cum ar fi factorii geografici, necesităţile, preferinţele, părerile şi comportamentul. Cunoaşterea acestor caracteristici este o componentă substanţială a succesului campaniilor publicitare orientate spre categoria dată de consumatori.
Scopul evaluării stării regiunii este stabilirea serviciilor medicale prioritare necesare unui anumit grup de populaţie. Marketingul permite identificarea reprezentanţilor grupului care se află în „zona de risc”, colectarea informaţiei concrete cu privire la categoriile de risc, pentru ca apoi, prin intermediul segmentării pieţei, să se realizeze acţiunile de piaţă orientate spre un scop anume, adresîndu-se unei categorii concrete de risc. Marketingul-ţintă constă în: diferenţierea dintre diferitele segmente din care este alcătuită piaţa cu scopul ca, prin intermediul alegerii unora dintre ele şi concentrării atenţiei asupra necesităţilor specifice ale reprezentanţilor acestor segmente, să se elaboreze programe de piaţă şi materiale specifice, bazate pe cunoaşterea detaliată a necesităţilor reprezentanţilor acestor segmente.
Astfel, categoriile populaţiei din zonele de risc şi de risc sporit pot fi cercetate separat şi concentrat, pentru a determina metodele adecvate de lucru cu ele.
