Măsurarea circulaţiei turistice

 Indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice

Indicatorii turismului surprind şi redau într-o exprimare sintetică, matematică,
informaţii cu privire la diferite aspecte ale activităţii turistice, informaţii utile pentru
măsurarea fenomenului şi a efectelor sale, pentru anticiparea tendinţelor de evoluţie şi
pentru fundamentarea politicii de dezvoltare în domeniu. Elaborarea indicatorilor,
diversitatea lor sunt condiţionate de existenţa unor surse primare de culegere a datelor,
a unor metode şi tehnici de lucru adecvate.                                            

• În corelaţie cu aceste elemente, dar şi cu latura activităţii pe care o reflectă, indicatorii turismului se prezintă într-o paletă foarte largă; ei pot fi direcţi, rezultaţi nemijlocit din sursele de înregistrare sau indirecţi, prelucraţi, simpli sau agregaţi, cantitativi sau valorici, globali sau parţiali, principali sau derivaţi, ai volumului activităţii sau ai efectelor etc. Un loc aparte în structura sistemului de indicatori ai turismului revine celor referitori la circulaţia turistică; aceştia exprimă cererea reală sub diferite aspecte, dar uneori şi pe cea potenţială sau chiar relaţia ofertă-cerere.

Numărul turiştilor (N_T) este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai reprezentativi şi importanţi indicatori ai circulaţiei turistice; el este un indicator fizic, cantitativ şi poate lua forma:

• sosiri/plecări de turişti, pentru turismul internaţional şi se obţine din statisticile înregistrărilor la frontieră;
• persoane cazate, utilizat atât pentru turismul intern cât şi pentru cel internaţional, dedus din statisticile mijloacelor de cazare (găzduire);

– participanţi la acţiuni turistice – turişti şi excursionişti -, specific turismului intern, rezultat din centralizarea activităţii agenţiilor de voiaj.

Un alt indicator, cu aceeaşi arie de răspândire ca şi primul, este numărul înnoptărilor sau zile-turist {N_Zt). Acesta se calculează ca sumă a produselor între numărul turiştilor şi durata activităţii turistice exprimată în zile. De regulă, el se obţine prin prelucrarea/cumularea informaţiilor din statisticile unităţilor hoteliere.

La fel ca şi numărul turiştilor, indicatorul „înnoptări” se urmăreşte distinct pentru turismul intern şi cel internaţional, pe ţări de provenienţă a turiştilor, pe destinaţii, motive de călătorie etc.

Durata medie a sejurului (s. ) reprezintă numărul mediu de zile de şedere (rămânere) a turiştilor într-o anumită zonă (ţară, staţiune etc); el este rezultatul raportului între numărul înnoptărilor şi cel al turiştilor

Din grupa indicatorilor principali ai circulaţiei turistice nu pot fi omişi cei ai densităţifşî preferinţei relative; aceştia surprind nu numai caracteristici ale cererii, ci şi -aspecte ale relaţiei ofertă-cerere.

Densitatea circulaţiei turistice (D_T) se calculează atât în relaţie cu populaţia rezidentă a zonelor vizitate, cât şi cu suprafaţa acestora, astfel:

numărul sosirilor de turişti într-o zonă/ţară (Nţ)

sau

Exemplu:

Să se calculeze densitatea turistică pentru România, în anul 2004, utilizând ambele formule, pe baza datelor:

• turişti sosiţi: 6 600 115
• populaţia României: 21 673 328
• suprafaţa României: 238 391 kmp

D_T   = 6 600 115 / 21 673 328 = 0,30 turişti/locuitori

D_T   = 6 600 115 / 238 391 = 27,68 turişti/kmp

Analizând rezultatele obţinute în ambele variante se poate aprecia faptul că România nu se confruntă cu probleme privind numărul de turişti ce revin fiecărui locuitor în parte nu apar conflicte sociale între populaţia locală şi turişti. Afirmaţia este valabilă şi în cel de-al doilea caz, ceea ce implică inexistenţa unor conflicte de mediu.

Densitatea circulaţiei turistice oferă informaţii cu privire la gradul de solicitare a zonelor şi indirect asupra măsurilor ce trebuie luate pentru a se asigura satisfacerea nevoilor turiştilor, fără a fi perturbată viaţa şi activitatea rezidenţilor sau echilibrul ecologic al zonelor.

Modul de calcul, cel mai expresiv şi mai frecvent întâlnit, pentru densitatea circulaţiei turistice, este cel în raport cu populaţia rezidentă. În această situaţie, valorile obişnuite ale indicatorului sunt subunitare, numărul turiştilor fiind, de regulă, mai mic decât cel al rezidenţilor; cu toate acestea, sunt tot mai numeroase situaţiile în care se obţin valori supraunitare ale indicatorului (atât pentru ţări ca, de ex., Franţa, Cipru, Ungaria, cât şi pentru zone din interiorul acestora; în România, judeţe ca Braşov, Constanţa, Prahova înregistrează densităţi ale circulaţiei turistice de 1,2-1,5), ceea ce implică eforturi suplimentare de organizare din .partea societăţilor comerciale şi administraţiei locale.

In practica turistică se mai întâlnesc şi alţi indicatori, fizici sau valorici, cum sunt: numărul mediu de turişti într-o perioadă dată, distribuţia anuală a sosirilor de turişti, gradul de fidelitate a clientelei etc. – indicatori mai mult sau mai puţin relevanţi pentru dimensiunile, structura şi evoluţia circulaţiei turistice. La acestea, trebuie adăugat că statisticile proprii diferitelor ţări oferă posibilităţi pentru calcularea unui număr sporit de indicatori, conţinutul şi valoarea lor informaţională fiind expresia acurateţei metodelor utilizate.