Preţul reprezintă cantitatea de monedă plătită pentru achiziţionarea de bunuri şi servicii în cadrul relaţiilor bilaterale de piaţă. Condiţia esenţială a formării preţului o constituie existenţa schimbului.
5 5 ±5 5
Economia de piaţă este caracterizată prin existenţa următoarelor elemente:
> unităţile economice autonome;
5 ~
- relaţiile de vânzare-cumpărare între unităţi;
- preţul liber (manifestarea concurenţei legale).
În economia planificată, autonomia limitată a întreprinderilor, subordonate planului naţional unic, a condus a stabilirea unor preţuri fixe sau limitate de către stat.
Înţelegerea noţiunii de preţ necesită definirea noţiunii de valoare. Există două teorii cu privire la valoare, şi anume:
- a) Teoria obiectivă – conform acesteia, valoarea este definită de caracteristicile intrinseci ale unui bun obţinut prin muncă şi de relaţiile producător-consumator şi consumator-obiectul material al bunului, fiind dată de munca încorporată în marfă şi de utilitatea mărfii.
Valoarea de schimb a bunurilor este dată de cantitatea de muncă necesară pentru obţinerea lor, performanţele tehnico-calitative, importanţa şi raritatea bunurilor.
Conform economiei politice clasice, munca este singura care serveşte la aprecierea şi compararea valorii mărfii. Astfel, preţul natural (real) al mărfii este dat de muncă, iar preţul nominal este dat de cantitatea de bani. În preţ intervin şi elemente de acumulare a capitalului (profit) şi de fiscalitate. Susţinătorii acestei teorii se găsesc pe poziţia producătorilor.
- b) Teoria subiectivă – apelează la valoarea estimativă pe care consumatorul o ataşează bunurilor, determinată de gradul de satisfacere a nevoilor de consum, calitatea şi raritatea bunurilor. Valoarea estimativă medie se transformă în valoare de schimb când se evaluează în preţ. Susţinătorii acestei teorii se află pe poziţia consumatorilor.
Preţul nu se formează izolat, fiind determinat de interacţiunile din economie (preţ relativ). Raportul dintre preţul pieţei şi preţul natural este influenţat de jocul pieţei, respectiv raportul cerere-ofertă. Preţul pieţei se găseşte la nivelul preţului natural când cererea este egală cu oferta. Dacă oferta este excedentară, nivelul preţului coboară; dacă oferta este deficitară, nivelul preţului urcă.
Stabilirea echilibrului între cerere şi ofertă presupune cunoaşterea cererii efective şi adaptarea ofertei la nivelul şi structura acesteia. Nivelul preţului pieţei este influenţat şi de cantitatea de bani existentă în circulaţie, deşi moneda nu intervine în stabilirea raportului de schimb şi a structurii preţului.
Sistemul preţurilor este în legătură cu alte sisteme din economie: producţia bunurilor materiale, consumul, activităţile de export-import, sistemul valutar şi de credit. În sistemul preţurilor, elementele eterogene (venituri nete, costuri) se transformă în elemente omogene exprimate prin preţ.
