Metode de determinare a valorii mărfii în vamă

Valoarea în vamă a mărfurilor constituie baza de calcul al drepturilor de import ad valorem, iar declarantului îi revine responsabilitatea pentru declararea valorii în vamă a mărfurilor și elementelor care se includ în aceasta.

1. Metoda determinării valorii în vamă a mărfii în baza valorii tranzacției, respectiv în baza prețului efectiv plătit sau de plătit (Metoda 1)

Baza inițială pentru valoarea în vamă a mărfurilor este valoarea de tranzacție, adică prețul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate (Metoda 1 – în baza valorii tranzacției), ajustat, dacă este cazul.

1. Cheltuieli care urmează a fi incluse în valoarea în vamă

Următoarele cheltuieli se adaugă la valoarea tranzacției, dacă nu au fost deja incluse în preț.

Transportul și costuri conexe:

• cheltuielile de transport până la locul de introducere (auto sau feroviar, aeroportul sau portul de descărcare);
• orice taxe aferente încărcării, descărcării și manipulării asociate cu transportul mărfurilor;
• costul de asigurare.

Containere și ambalaje: plățile ce urmează a fi efectuate de către importator în legătură cu folosirea și returnarea ambalajului sau containerului se includ în valoarea în vamă, cu excepția cazurilor când acestea sunt plasate în regim de admitere temporară.

Comisioane: orice comisioane de brokeraj, plătite pentru a recompensa agentul vânzătorului sau un terț pentru servicii în legătură cu vânzarea mărfurilor.

Articole auxiliare, livrate de cumpărător și necesare pentru producerea și vânzarea mărfurilor importate (de exemplu: piese, materiale sau unelte speciale de producere sau matrițe).

Mijloacele obținute din revânzare: sumele din venitul de la orice revânzare, transmitere sau utilizare ulterioară a mărfii în Republica Moldova, care ar reveni, direct sau indirect, vânzătorului.

Redevențele și taxele de licență: plățile efectuate de către cumpărător vânzătorului sau unui terț pentru utilizarea anumitor drepturi de proprietate intelectuală legate de mărfuri (de exemplu: brevete, mărci comerciale, drepturi de autor).

Notă: Toate elementele care se adaugă trebuie să se bazeze pe date obiective și cuantificabile; totodată, alte elemente, neprevăzute de cadrul legal, nu potfi adăugate.

1. Condiții de declarare a valorii în vamă a mărfii

Metoda 1 se aplică, de regulă, în cazul tranzacțiilor de vânzare- cumpărare. Prețul efectiv plătit sau de plătit trebuie să fie format din suma plăților efectuate sau care trebuie efectuate de cumpărător către sau în beneficiul vânzătorului pentru mărfurile importate și include toate plățile efectuate sau care trebuie efectuate ca o condiție a vânzării mărfurilor importate de cumpărător către vânzător sau de cumpărător către o terță parte pentru a îndeplini o obligație a vânzătorului. Plata poate fi efectuată sub forma unui transfer de mijloace bănești fie prin acreditive, fie printr-un instrument negociabil, și poate fi făcută direct sau indirect.

În cazul Metodei 1, poate fi acceptat și prețul cu reducere comercială, dacă aceasta se atribuie mărfurilor de evaluat, iar în momentul acceptării declarației vamale, în actele comerciale aferente tranzacției, sunt prevăzute aplicarea acesteia, condițiile acordării și cuantumul reducerii.

Totodată, valoarea tranzacției nu se aplică în cazul livrărilor cu titlu gratuit (cadouri, mostre, obiecte promoționale); bunurilor introduse în țara în regim de consignație; mărfurilor importate de sucursale care nu au personalitate juridică; bunuri introduse în țara în baza unui contract de închiriere sau de leasing; bunuri care fac obiectul unui împrumut, dar care rămân în proprietatea furnizorului.

Valoarea în vamă se determină în valuta națională – leul moldovenesc. Astfel, suma în altă valută trebuie să fie convertită folosind cursul oficial stabilit de Banca Națională a Moldovei la data apariției obligației vamale.

1. Acte necesare declarării valorii în vamă

La anunțarea valorii în vamă, declarantul completează declarația valorii în vamă D.V.1, care se depune concomitent cu declarația vamală.

D.V.1 nu se utilizează în următoarele cazuri:

• valoarea mărfurilor este mai mică ori echivalentă cu suma de 5000 euro;
• în cazul destinațiilor vamale exonerate de plata drepturilor de import;
• dacă declarantul deține statutul de AEO.

La cererea autorității vamale, declarantul trebuie să prezinte, pe lângă actele deja prezentate pentru vămuire (setul minim de acte necesare vămuirii include factură, document de transport și, după caz, actul permisiv), documente suplimentare, în funcție de specificul tranzacției, ce confirmă valoarea anunțată, cum ar fi:

• contractul și acordurile adiționale, dacă există;
• documentele de plată în cazul achitării prealabile;
• contractul (comanda) de acordare a serviciilor de transportare sau factura de expediție, conform condițiilor de livrare;
• polița sau contractul de asigurare a mărfurilor, în cazul în care acestea au fost asigurate fie potrivit condițiilor de livrare, fie la inițiativa declarantului.

Adițional, în cazul în care organul vamal constată divergențe probate între datele conținute în actele menționate, identifică riscul de subevaluare a mărfii, el solicită în scris prezentarea și a altor acte aferente tranzacției de import (de exemplu: contractele cu terțe persoane referitoare la tranzacțiile indirecte; corespondența comercială; cataloagele, ofertele de preț (listele de prețuri) ale firmelor producătoare/vânzătorului etc.).

Notă: In cazul în care autoritatea vamală, în momentul vămuirii, nu acceptă valoarea în vamă a mărfii declarată conform Metodei 1, se aplică consecutiv alte metode de determinare a valorii în vamă sau se solicită eliberarea mărfurilor sub garanție.

1. Eliberarea mărfurilor sub garanție (amânarea determinării valorii în vamă)

În cazul în care valoarea în vamă nu poate fi apreciată definitiv în procesul vămuirii, mărfurile pot fi eliberate declarantului cu condiția constituirii unei garanții sub forma unui depozit în numerar, garanția bancară sau garanția brokerului vamal (la alegerea declarantului). Cuantumul garanției constituie diferența dintre drepturile de import calculate pe baza valorii în vamă determinată de organul vamal și cele calculate de declarant.

În termen de până la 30 de zile, declarantul poate prezenta documente suplimentare pentru confirmarea valorii în vamă și, în cazul acceptării valorii în vamă declarată, garanția se restituie. În cazul în care documentele nu sunt acceptate de organul vamal, drepturile de import sunt încasate din garanția constituită.

În cazul în care declarantul nu prezintă în termen informațiile suplimentare sau actele prezentate nu elucidează suspiciunile aspura verifdicității valorii declarate, organul vamal determină de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv metodele prevăzute.

Declarantul, în această situație, este obligat să modifice declarația vamală și să achite drepturile de import recalculate din valoarea în vamă determinată de organul vamal. Decizia organului vamal poate fi contestată în termen de 10 zile la autoritatea vamală și, ulterior, în instanța de judecată.

• Alte metode de determinare a valorii în vamă

În cazul imposibilității aplicării primei metode de determinare a valorii în vamă, se aplică succesiv alte metode de evaluare, după cum urmează:

• În baza valorii unei tranzacții cu mărfuri identice (Metoda 2) – mărfuri care se aseamănă în toate privințele cu marfa evaluată, inclusiv în ce privește caracteristicile fizice, calitatea mărfii și reputația ei pe piață, țara de origine, producătorul.
• În baza valorii unei tranzacții cu mărfuri similare (Metoda 3) – mărfuri care, deși nu sunt identice, au caracteristici asemănătoare și se constituie din componente asemănătoare, fapt ce le permite să îndeplinească aceleași funcții ca și marfa evaluată și să fie interschimbabile din punct de vedere comercial. La determinarea similitudinii mărfiirilor se iau în considerare următoarele caracteristici: calitatea, existența mărcii comerciale, reputația pe piață, țara de origine, producătorul.

Aceste două metode se aplică în cazul în care marfa identică sau similară:

• este vândută pentru a fi introdusă pe teritoriul Republicii Moldova;
• este introdusă concomitent sau cu cel mult 90 de zile înainte de introducerea mărfii care urmează a fi evaluată;
• este introdusă aproximativ în aceeași cantitate și/sau în aceleași condiții comerciale.

Dacă marfa identică sau similară a fost introdusă în altă cantitate și/sau în alte condiții comerciale, valoarea în vamă se rectifică în mod corespunzător, ținând cont de aceste deosebiri.

În cazul în care, la determinarea valorii în vamă a mărfii, drept bază poate fi luată valoarea uneia dintre câteva tranzacții cu mărfuri identice sau similare, se aplică cea mai mică valoare a tranzacției.

• În baza costului unitar al mărfii (Metoda 4). În acest caz, valoarea în vamă se va baza pe prețul unitar corespunzător vânzării acestei mărfi ori vânzării mărfii identice sau similare acesteia în cea mai mare cantitate totală, concomitent sau aproape concomitent cu importul mărfii de evaluat către persoane care nu sunt în relații de interdependență cu vânzătorul și cu condiția deducerii:
• comisioanelor plătite ordinar sau convenite ori a marjei aplicate, în mod obișnuit, beneficiilor și cheltuielilor generale aferente vânzărilor de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip;
• cheltuielilor obișnuite de transport și de asigurare, precum și cheltuielilor conexe suportate pe teritoriul Republicii Moldova;
• impozitelor și taxelor pasibile de plată în legătură cu importul sau vânzarea mărfurilor.
• În baza valorii calculate a mărfii (Metoda 5), care include:
• valoarea sau prețul materialelor și operațiunilor de fabricare sau ale altor lucrări pentru producerea mărfii;
• volumul beneficiilor și cheltuielilor generale, egal celui inclus, de obicei, în cuantumul vânzărilor de mărfuri de aceeași clasă sau de același tip cu marfa de evaluat, fabricate de producători, cu destinația țării de import;
• orice alte cheltuieli pentru transportul mărfii până la locul de introducere a mărfii pe teritoriul vamal.
• Metoda de rezervă (Metoda 6) – valoarea în vamă se determină pe baza datelor disponibile.

Totodată, nu pot fi luate drept bază următoarele:

• prețul de vânzare în RM al mărfurilor produse pe teritoriul RM;
• prețul mărfii pe piața internă a țării exportatoare;
• prețul mărfii stabilit arbitrar sau prețul fictiv;
• sistemul care prevede aplicarea, în scopuri vamale, a celei mai mari valori a mărfii din două posibile;
• costul de producție al mărfii, altul decât valoarea calculată a mărfurilor identice sau similare, determinat conform prețului materialelor și operațiunilor de fabricare sau prețului altor lucrări pentru producerea mărfii;
• valoarea mărfii comercializate pentru export în altă țară decât țara importatoare;
• valoarea minimală în vamă a mărfii.