Metode de Restructurare a activelor şi datoriilor întreprinderii

Sunt mai multe metode de clasificare a metodelor de restructurare. Vom merge pe abordarea pe baza bilanţului contabil.

• Metode privind activele
• Metode privind pasivele

 Fuziuni. Din punct de vedere tehnic o fuziune este o combinatie care creează o unitate economică din două sau mai multe unităţi economice independente. Conducerile companiilor participante aprobă acest schimbări. Sunt 4 categorii de fuziuni:1.       Fuziuni orizontale – atunci cind o firmă se combină cu o altă firmă din acelaşi domeniu de activitate2.       Fuziune verticală – atunci cînd o companie fuzionează cu un furnizor sau cu un client de al său3.       Fuziune congenerică atunci cînd fuzionează două întreprinderi înrudite după domeniul de activitate, (de exemplu o bancă şi o companie de brokeraj)4.       Fuziune conglomerat – combinarea întreprinderilor neînrudite. De regulă cele mai multe avantaje le oferă fuziunile verticale şi orizontale: de exemplu reducerea cheltuielilor sau instituirea monopolurilor, etc.Sunt următoarele metode de realizare a fuziunilor:1.       Achiziţionarea activelor – activele curente şi pe termen lung se procură contra bani lichizi sau contra acţiunilor firme achizitoare. În rezultat compania ţintă nu dispare, dar rămâne cu o anumită cantitate e numerar ca singurul activ. Numerarul poate fi utilizat pentru stingerea datoriilor. Plata unui dividend de lichidare, etc.2.       Achiziţionarea acţiunilor – În acest caz compania achizitoare procurând acţiunile întreprinderii cu probleme îşi va suma şi responsabilitatea rambursării datoriilor.3.       Amalgamare atunci cînd o se crează în baza deciziei managerilor din două sau mai multe acţiuni o companie nouă. Acţionarii vechi trebuie să fie de acord cu amalgamarea şi să fie conştienţi despre reducerea controlului lor asupra companiei.Motivaţiile fuziunilor-          sinergia (economiile de scară)-          procurarea activelor la un preţ mai mic decît valoarea de înlocuire-          diversificarea-          accelerarea creşterii-          protejarea profitului de taxe (profit + pierderi) Sensul oricărei fuziuni e ca întreprinderea nouă  să valoreze mai mult decât valoarea combinată a întreprinderilor ce fuzionează. VAN a fuziunii = V_AB – V_A –V_B De regulă VAN este distribuit între proprietarii î ntreprinderilor participante în fuziune.   Ex. Întreprinderea A (cumparatorul) valorează 500 MDL şi doreşte să cumpere companie B, care valorează 100 MDL.  În rezultatul evaluării s-a constatat ca întreprinderea A+B va valora 650 MDL. VAN al fuziunii va fi 650 – 500-100 = 50. Dacă acţionarii companiei B primesc 110 pentru compania lor, atunci VAN pentru acţionarii B va fi de 10, iar pentru actionarii A de 40. În cazul că fuziunea este finanţată în acţiuni a companiei achizitoare, VAN pentru actionarii companiei achizitionate se va determina: VAN = N*P_B -V_BContinuăm exemplu Presupunem că valoarea A se compune din 100 actiuni, ce valorează 5 lei/actiunea. Actionarii companiei B primesc 22 actiuni a companiei A, respectiv primesc o valoare de 5*22 = 110. Însă la anunţarea fuziunii preţul de piaţă va creşte, deoarece Valoarea A+B este 650 şi respectiv preţul unei actiuni va fi  650 /(100+22) = 5.33 MDL Adică de fapt actionarii B au primit 22*5.33 = 117.26, adică au un VAN de 17.26, iar actionarii A au primit 32.74 din VANul generat. Dacă fuziunea este finanţată în numerar, actionarii companiei achizitionate nu vor beneficia de evenualee cresteri de pret ale companiei A+B in viitor, insa dacă fuziunea este finantată prin distribuire de actiuni actionarilor companiei achizitionate vor pute cistiga o valoare mai mare, prin cresterea pretului companiei A. Din cauza distribuirii asimetrice a informatiei compania ce achizitioneaza poate selecta metoda de finantare a fuziunii ca sa-si mareasca VAN cistigat. Preluari ostile ale companiilor: Deoarece managementul companiei achizitionate isi poate pozitia in cadrul intreprinderii noi, el se poate opune fuziunii. In acest caz managementul companiei achizitoare se poate adresa direct actionarilor propunindu-le o oferta tender de procurare a actiunilor, sau poate incerca negocierea directa cu acionarii pentru a primi acordul lor la adunarea generala a actionarilor. La fel managementul poate avea pregatite din timp metode de protectie pentru fuziuni;-          Un Consiliu de administratie ales pe etape – de exemplu din 9 membri, annual se aleg doar 2-3, restul isi mentin pozitia, astfel că timpul necesar pentru modificarea consiliului si votarea fuziunii se va mari.-          Necesitatea votarii fuziunii cu majoritate covarsitoare  75%, sau chiar 80%-          Solicitarea unei perioade mai mari de gindire-          Pastile otravitoare – managerii sau unii actionari pot avea dreptul sa procure actiuni la preturi atragatoare in orice timp doresc. Si in cazul in care ei se opun fuziunii pot exercita acest drept.-          Amenintarea cu judecata, –          Conversia unor datorii in actiuni, acceptarea unor actionari noi, ce se opun fuziunii. Divizări. O companie reprezintă de fapt un portofoliu de active productive. Aceste active se adăogă prin achiziţii şi se separă prin divizări. Divizările se pot realiza prin:                    – Operaţiunea Selloff (vînzare de active)  – de regulă compania vinde o parte din active , un departament o secşie contra numerarului sau contra unor titluri financiare. Există următoarele motivaţii a aceste operaţiuni:                    a) Renunţarea la o unitate neprofitabilă                    b) obţinerea unui preţ mai mare (dacă firma ce va procuâra va reuşi să asigure cîştiguri mai mari va putea plăti un preţ mai mare.                    c) concentrarea activităţilor – specializarea, creşterea eficienţei                    d) asigurarea surselor necesare pentru finanţarea unor nevoi interne.                    – Operaţiunea Spinoff (distribuirea de acţiuni)  – De regulă compania separă o subdiviziune şi emite acţiuni pentru această subdiviziune. Fiecare acţionar va primi acţiuni de la subdiviziunea separată. Compania insă nu va primi nimic pentru subdiviziunea separată. Argumentele sunt similare ca in cazul sell-offului dar mai apar argumente suplimentare ca de exemplu :                    – deplasarea riscului                     – contacte optime de management                    – creşterea pretului intreprinderii separate. 

Table 1 Metode de restructurare a Activelor

  Restructurarea  datoriilor  întreprinderii  include  următoarele  operaţiuni  tehnico-financiare:  instituirea  moratoriului,  prelungirea  termenelor  de  rambursare  a  datoriilor,  anularea parţiala sau totala a  datoriilor,  convertirea  lor in acţiuni, convertirea datoriilor pe termen  scurt  in  datorii  pe  termen  mediu  si/sau  lung,  reducerea, anularea,  prelungirea  termenelor  de  plata  si/sau  capitalizarea  dobinzilor  la  credite,  procurarea  actiunilor  de  angajati,  vinzarea  datoriilor,  factoringul,  utilizarea  in  contul datoriilor a creantelor (obligatiuni, cambii etc.).    Convertirea   in   actiuni    a  datoriilor  societatii  pe  actiuni   se   efectueaza    in   perioada    de  izolare  si    postizolare,     la  decizia    Consiliului    creditorilor    si      in  baza  cererii   creditorilor,    coordonate    cu    ministerele   de ramura. 

Table 2 Metode de restructurare a Pasivelor

   Înafară de tehnicile menţionate sunt necesare şi instrumente de ridicare a responsabilităţii managerilor la întreprinderile restructurate. De regulă cea mai bună motivare pentru un manager este proprietatea.  Cea mai simplă metodă ar fi impunerea managerilor de vârf de a procura un anumit procent din acţiunile întreprinderii pe care o conduc. Astfel dacă întreprinderea va merge prost managerii vor pierde banii investiţi. Dacă managerii refuză procurarea acţiunilor vor fi concediaţi. O altă metodă ar fi oferirea unor optiuni de procurarea a acţiunilor companiei peste o anumită perioadă la un prêt stability astăzi. Astfel dacă managerul reuşeşte să ridice pretul de piaţă a acţiunilor el va putea valorifica opţiunea şi va avea un cistig suplimentar din diferenta de pret. Operatiunea LBO – leveraged buyout O operatiune de a delista o companie utilizind o indatorare excesiva. Creditorii primesc dobinzi inalte, iar intreprinderea este nevoita sa se disciplineze pentru a deservi datoriile mari. La fel intreprinderea poate avea rentabilitati inalte, deoarece efortul propriu a actionarilor este minim. O particularitate a LBO sunt MBO – management buyout, adica preluarea companiei de catre management prin finantarea preluarii prin datorii.  Managementul delisteaya intreporinderea, implementeaya proceduri de restrcuturare si apoi o listeaya din nou emitind actiuni.  

Pre-LBO Firm

Managementul aduce capital propriu nou de $1.5 mln şi acceptă conversia capitalului propriu vechi în datorii cu dobinda de 5% , de exemplu

Post-LBO Firm

Acum succesul restructurării depinde de rentabilitatea activelor.

  AvantajeleFolosirea surselor de finantare relativ ieftine – datoriileProtectia profitului de taxe prin dolosirea indatorariiEficienta mai mare, deoarece managementul e si proprietar