Micromediul firmei agricole şi/sau agroalimentare este alcătuit dir. multe elemente şi anume:
- furnizorii de mărfuri;
- prestatorii de servicii;
- furnizorii forţei de munca;
- clienţii;
- concurenţii ;
- organismele publice.
Furnizorii de mărfuri pot fi unităţi cu personalitate juridică, private sau mixte), care, în baza unor relaţii de vânzare-curnpărare. pot asigura firmei resursele necesare de materii prime, materiale, echipamente etc
Firmele agricole şi/sau agroalimentare trebuie să posede informaţii privind posibilităţile de ofertă ale acestor agenţi de mediu, cum ar fi:
- mărimea şi calitatea ofertei;
- preţurile practicate;
- politicile comerciale utilizate;
- localizarea geografică, etc.
De asemenea, sunt necesare şi unele informaţii privind climatul intern al firmei furnizoare (prestigiul, starea de disciplină, frecvenţa grevelor, etc), cât şi orice alte elemente care ar putea deveni factori neprevăzuţi, perturbatori în procesul de aprovizionare al firmelor.
Prestatorii de servicii pot fi reprezentaţi de firme private, de stat sau mixte, care realizează o gamă largă de servicii necesare îndeplinirii obiectului de activitate al firmelor. In această categorie se includ şi intermediarii (firme de comerţ, firme de transport, firme de consultanţă, agenţii de publicitate, etc.) şi mai ales, prestatorii de servicii bancare, cu care firmele se confruntă în cadrul pieţei financiare.
Furnizorii forţei de muncă sunt agenţi de mediu, care pot influenţa direct activitatea firmelor, ca urmare a rolului şi importanţei forţei de muncă în procesul de producţie, distribuţie şi valorificare. în această categorie se includ instituţiile de învăţământ (de la şcolile profesionale şi până la instituţiile de învăţământ superior), oficiile de forţă de muncă şi şomaj, precum şi persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă.
Clienţii formează cercul firmelor, instituţiilor şi al persoanelor fizice cu care firma agricolă şi/sau agroalimentară are relaţii directe privind aprovizionarea cu bunuri şi servicii.
Clienţii reprezintă o componentă de bază a micromediului, fapt ce determină necesitatea cunoaşterii nevoilor de consum, a cererii, a comportamentului de cumpărare şi de consum.
Pe baza anumitor criterii (statut, gama sortimentală a produselor şi serviciilor, etc), clienţii se pot diferenţia astfel: consumatorii utilizatorii industriali, distribuitorii, pieţele guvernamentale, instituţiile, pieţele internaţionale.
Concurenţii alcătuiesc o categorie distinctă a micromediului. un element obligatoriu al competiţiei, specific economiei de piaţă.
In calitate de concurenţi pot fi firmele sau persoanele particulare care îşi dispută aceleaşi categorii de clienţi, furnizori sau prestatori de servicii.
Concurenţii se deosebesc între ei prin rolul pe care-1 joacă în raporturile cu clienţii, prin atitudinea lor faţă de noutăţi, prin formele de comunicare cu consumatorii, prin stilul de intervenţie pe piaţă, etc.
Ţinând seama de aceste elemente de diferenţiere, concurenţii pot fi delimitaţi astfel
- lideri;
- inovatori;
- conservatori;
Organismele publice constituie o componentă a micromediului în măsura în care pot influenţa realizarea obiectivelor firmelor agricole sau agroalimentare.
Philip Kotler (76) prezintă mai multe categorii ale unor astfel de organisme, cum ar fi: asociaţii ale consumatorilor, asociaţii profesionale, mediile de informare în masă, marele public ş.a.
In cadrul organismelor publice, un loc deosebit îl ocupă organele financiare, vamale, de justiţie, etc., faţă de care firma agricolă ş: sau agroalimentară are multiple obligaţii legale.
