Minimizarea costurilor de producţie este un proces obiectiv, ce se manifestă prin reducerea cheltuielilor pe unitate de produs.
Efectele pozitive posibile ale reducerii costurilor
Costul nu are o mărime constantă, în general, pe termen lung, se înregistrează o tendinţă de scădere a acestuia. Această tendinţă este condiţionată atît de necesitatea îndestulării unui număr mereu crescînd de nevoi sociale, în condiţiile cînd resursele economice au un caracter limitat, cît şi de dorinţa întreprinzătorului de a obţine un profit cît mai mare. Din cunoscuta ecuaţie: preţul = costul unitar + profitul unitar vedem clar că reducerea costului este una din căile principale de sporire a profitului. Totodată, diminuarea costului de producţie contribuie la micşorarea preţurilor de vînzare, fapt care sporeşte indirect puterea de ;umpărare a populaţiei şi contribuie la ridicarea nivelului de trai.
Reducerea costurilor permite creşterea volumului producţiei în limi-:ele aceluiaşi volum de resurse alocate. Totodată, mai cu seamă în cazul .inor ţări ca Republica Moldova, micşorarea consumului de materie primă şi de combustibili importaţi permite economisirea valutei, precum şi micşorarea dependenţei dezvoltării economice de factorul extern, care rji întotdeauna este favorabil.
în fine, minimizarea costurilor de producţie contribuie la sporirea : ompetitivităţii produselor atît pe pieţele interne, cît şi externe, fapt ce e deosebit de important pentru ţările în tranziţie, în mod special pen-‘:u Republica Moldova.
După cum am spus, una din principalele tendinţe în dezvoltarea rconomiei mondiale contemporane este reducerea costurilor prin mic-
şorarea considerabilă a volumului de materie primă şi de energie cheltuit pentru confecţionarea unei unităţi de produs.
Sub presiunea celor două şocuri petroliere din anii 1973 şi 1979, economiile occidentale au trecut la punerea în aplicare a unor tehnici şi tehnologii atît de economicoase încît în anii 1982-1988 preţurile mondiale la produsele de bază au scăzut cu peste 40%, iar la combustibil chiar cu 50 la sută.
Deşi diminuarea costului de producţie este o tendinţă generală, în unele perioade, pe un termen relativ scurt, se poate înregistra o tendinţă opusă, cum este, de exemplu, cazul Republicii Moldova, unde pe parcursul unui întreg deceniu (1991-2000) costurile, cu unele mici excepţii. au crescut la toate produsele, fapt ce a redus competitivitatea mărfurilor moldoveneşti nu numai pe piaţa externă, ci şi pe cea internă, în cazul ţării noastre, una din cauzele principale ale creşterii costurilor, atît la produsele agricole, cît şi la cele industriale, a fost majorarea preţurilor la materia primă şi la resursele energetice importate. Apoi, folosind nişte echipamente şi tehnologii învechite de mult, majoritatea întreprinderilor moldoveneşti făceau o mare risipă de energie şi materie primă, aşa încît la capitolul „eficienţa consumului de energie” Republica Moldova s-a pomenit a fi pe unul din ultimele locuri în lume, producînd, la aceeaşi unitate „echivalent-petrol”, o cantitate de PIB de 10 ori mai mică decît Franţa şi de 18 ori decît Japonia. Costurile au crescut în această perioadă şi din cauza scăderii productivităţii muncii, şi pentru că băncile comerciale au acordat credite în condiţii de jaf, cu o dobîndă anuală de
30-50% chiar şi în anii cei mai buni.
Căile de reducere a costurilor de producţie
Costul de producţie este o noţiune complexă, formată din mai multe elemente şi cu o structură eterogenă. De aceea şi căile de reducere a costurilor sînt diferite, întrucît cea mai mare pondere în structura costurilor o au cheltuielile materiale, calea principală de reducere a costurilor este legată anume de utilizarea raţională a acestora, ceea ce presupune: 1) reducerea consumului de materie primă, combustibil şi apă, pe unitate de produs, prin: a) perfecţionarea tehnologiilor de fabricare; b) economisire; c) folosirea unor standarde ştiinţifice de con-
sum al materiei prime, combustibilului, energiei, apei etc.; d) reducerea şi eliminarea rebutului;
- utilizarea unor maşini şi utilaje mai performante, care reduc substanţial pierderile în procesul de producere;
- folosirea de înlocuitori, în cazul materialelor scumpe şi deficitare ,(cum ar fi lîna, metalele, îngrăşămintele minerale etc.);
- folosirea cît mai completă a capacităţilor şi a spaţiilor de producţie, fapt ce contribuie la micşorarea ponderii amortizării în costul total;
- o modalitate importantă de reducere a costurilor este procurarea materiei prime şi a resurselor energetice de pe pieţele alternative şi la preţurile cele mai avantajoase. Dependenţa de o singură piaţă de aprovizionare creează o situaţie de monopol, ce duce la menţinerea unor preţuri de achiziţie mai înalte decît preţurile pe o piaţă concurenţială.
Mărimea costului depinde nu numai de factorii materiali. Deşi cu o pondere mai mică, în general, iar în unele ramuri (în domeniul serviciilor, de exemplu) – cu o pondere în creştere, mărimea costului este influenţată şi de eficienţa utilizării forţei de muncă. Creşterea productivităţii muncii este una din căile cele mai răspîndite de reducere a costurilor.
în fine, după cum am văzut, mărimea costului unitar depinde de ;imensiunile producţiei, aşa încît o cale de reducere a costului este reapărea unor dimensiuni optime ale întreprinderii, în acest sens un avantaj net avînd, în cele mai multe ramuri, întreprinderile relativ mari.
