Modalitati de plata internationale

Modalități de plată internaționale

În cadrul tranzacților internaționale cu parteneri din țări diferite conform prevederilor contractuale, plata contravalorii mărfurilor sau servicilor se poate face imediat sau la o dată ulterioară ceea ce presupune acordarea unui credit.

În general plățiile în numerar au scazut foarte mult fiind înlocuite de înscrisuri denumite generic, modalități de plată internaționale.

Spre deosebire de mijloacele de plată, modalitățile de plată nu pot fi folosite ca atare pentru stingerea unor datorii, ci doar pt. a pune în mișcare valute sau devize.

Prin modalități de plată întelegem mecanismul sau procedura prin care contravaloarea mărfurilor sau a serviciilor se poate transmite de importator la exportator.

Printre modalitățile de plată internaționale avem :

• Plăți efective.
• Ordinul de plată.
• Scrisoarea de garanție bancară.
• Viniculația
• Compensaț

Folosirea modalităților de plată se stabilește între parteneri și este condiționată de:

1. Gradul de încredere între parteneri.
2. Gradul de solvabilitate și lichiditate al cumparatorului.
3. Nevoia vânzătorului de a încasa cât mai repede și pe cât posibil integral, valoarea mărfurilor exportate sau a serviciilor prestate cât și a costurilor bancare pt. folosirea unei anumite modalități de plată comparativ cu alta.

 

Plățile efective

Depind de legislația țărilor partenerilor putând fi limitate mai mult, sau mai puțin în funcție de intersele țării respective.

D.p.d.v. tehnic, se pune problema procurării sumelor necesarre în valută dar mai ales, problema siguranței tranzacției.

Ordinul de plată

Reprezintă înscrisul prin care importatorul dă ordin băncii sale atunci când are bani în cont, să plătească  o sumă de bani exportatorului în banca cel deservește pe acesta. Prin natura lui ordinul de plată este revocabil, adica poate fi anulat de importator până în momentul în care beneficiarul (exportatorul) intră efectiv în posesia banilor.

Ordinul de plată poate fi:

• Documentar – banca ce efectuează plata are obligația de a nu onora plata decât dacă exportatorul prezintă documente justificative conform cu instrucțiunile primite de la banca ordonatoare.

Printre elementele o.p. – ului regăsim:

• Denumirea o.p. – ului.
• Banca emitentului.
• Beneficiarul și banca acestuia.
• Suma de plată.
• Descrierea sau obiectul plății
• Semnătura emitentului.

 

 

Incassoul

Reprezintă documentul prin care exportatorul transmite băncii sale documentele ce dovedesc expediția marfurilor conform contractului, documente care la rândul lor sunt transmise către banca importatorului și care le pune la dispoziția acestuia după achitarea contravalorii lor.

Acesta mai este întalnit și sub denumirea de documente contraplată deoarece presupune ca exportatorul să-și încaseze mărfurile livrate, înainte ca importatorul să le recepționeze.

Părțile implicate:

• Trăgătorul – vânzător, exportator.
• Banca exportatorului.
• Banca importatorului – ceea care încaseaza în mod direct banii.
• Trasul – importatorul.

În funcție de gradul de încredere dintre parteneri, incassoul documentar poate fi

1. Documente contra-plată – acesta presupune eliberarea documentelor către importator, numai după efectuarea plăț
2. Documente contra-acceptare – acesta presupune că documentele vor fi eliberate dupa ce importatorul accepta o trată.
3. Documente contra-angajament – acesta presupune ca documentele vor fi eliberate în schimbul unui angajament de plată emis de către importator.

În cazul incassoului, băncile nu își asumă nici o responsabilitate, dacă importatorul nu efectuează plata, asttfel nu reprezintă nici o masură asiguratorie pt. exportator.

            Principalele avantaje ale incassoului sunt:

• Rapiditatea cu care exportatorul poate încasa bani, dar și costurile mici ale comisioanelor bancare.

Principalul dezavantaj:

• Riscul de neplată

Scrisoarea de garanție bancară

            Este o modalitate de plată ce reprezintă obligația irevocabilă de plată a unei bănci, în cazul în care o terță parte nu își îndeplinește condițile contractuale. Reprezintă un angajament de plată separat de datoria ordonatorului, în funcție de obiectul contractului garanțiile bancare pot fi:

1. Garanția pt. licitații – acestea sunt folosite în conexiune cu o licitație și sunt inițiate cu o firmă participantă pt. garantarea ofertei.
2. Garanția de bună execuție – asigură faptul că dacă mărfurile nu vor fi livrate în concordanță cu condițile contractuale importatorul va fi despagubi de catre bancă.
3. Garanția de restituire a avansului – aceasta este întâlnită în situația în care cumpărătorul efectuază o plată în avans unui furnizor și aceasta trebuie să garanteze rambursarea avansului în cazul în care nu onorează contractul.
4. Garanția bancară pt. credite – aceasta este folosită pt. a facilita obținerea unui credit bancar.

 

Acreditivul

            Reprezintă ceea mai costisitoare modalitate de plată, dar totuși ceea mai intens folosită la nivel internațional pt. că oferă siguranță  ambelor parteneri, astfel importatorul stie că va primi mărfurile respective la timp și conform contractului iar exportatorul știe că dacă îndeplinește obligațile contractuale își va putea încasa banii.

            Acreditivul dă posibilitatea acordării unui credit documentar ce apare sub forma unei plăți prealabile livrării mărfurilor. Prin acest credit documentar înțelegem angajamentul prin care o bancă se obligă în numele unui client (ordonator) să facă plata direct sau să autorizeze o altă bancă să facă plata în favoarea beneficiarului indicat de ordonator.

 

 

 

Părțile implicate în derularea acreditivului sunt:

1. Importatorul sau ordonatorul fiind cel care dă instrucțiuni băncii sale să deschidă acreditivul pe baza condiților contractuale.
2. Banca emitentă sau ordonatoare fiind ceea care deschide acreditivul.
3. Banca avizatoare fiind ceea care înștiințează clientul (exportatorul) de deschiderea acreditivului.
4. Exportatorul sau beneficiarul fiind cel care expediază mărfurile și depune la bancă documentele întocmite în conformitate cu condițile din acreditiv.

 

Pt. ca un acreditiv să fie valabil, el trebuie să conțină urmatoarele elemente:

1. Elemente definitorii – cele 4 părți implicate în derularea acestuia:

• Data și locul emiterii.
• Data și locul expirării valabilităț

2. Documente sau elemente obligatorii – trebuie specificate în acreditiv, factura și documentele de transport în cazul anumitor condiții de livrare, este specificată și polița de asigurare.
3. Elemente referitoare la etapa de utilizare a acreditivului ce conțin instrucțiuni pt. banca avizatoare legate de modalitatea efectiva de rambursare:

• Importatorul înaintează băncii scrisoarea de deschidere a acreditivului însoțită de o copie a contractului.
• Notifică banca exportatorului cu care are relații de corespondență de deschidere a acreditivului transmițândui o copie a cererii de deschidere a acreditivului.
• Banca exportatorului îl anunță pe acesta de deschiderea acreditivului și îi transmite o copie a scrisorii.
• Importatorul depune actele necesare la bancă.

 

 

 

Clasificarea acreditivului:

1. p.d.v. al angajamentului asumat (operațional):
   1. Acreditiv revocabil – fiind acel tip de acreditiv ce poate fi modificat sau chiar anulat în perioada de timp de la deschiderea acreditivului și până în momentul în care documentele sunt validate de bancă și se efectuează plata. Exportatorii trebuie să evite un astfel de acreditiv deoarece se pot confrunta cu modificări sau chiar cu anularea lui fără să fie anunțaț
   2. Acreditiv irevocabil – reprezintă acel tip de acreditiv din care banca este obligată în mod irevocabil să efectueze plata dacă condițiile prevăzute în acesta sunt respectate. Pt. a fi irevocabil trebuie să conțină înscris în mod express acest lucru, modificarea acreditivului irevocabil se poate face doar cu acordul ambelor părți indicate, datorită siguranței lui acest tip de acreditiv este cel mai folosit în tranzacțiile comerciale internaț

 

2. p.d.v. a certitudinii de plată:
   1. Acreditiv neconfirmat – este acel tip de acreditiv ce se derulează între banca importatorului și banca exportatorului fară a implica garantarea acestuia de o terță bancă.
   2. Acreditiv confirmat – acesta este utilizat în situația în care exportatorul și banca sa nu au suficientă încredere în banca importatorului și astfel solicită unei terțe bănci să garanteze plata (derularea acreditivului).

Acest tip de acreditiv presupune blocarea de resurse financiare atât între importator și banca sa cât și între banca importatorului și banca terță confirmatoare.

 

 

 

 

 

 

3. p.d.v. al domicilierii:
   1. Acreditiv domiciliat la banca importatorului – în acest caz exportatorul nu va putea încasa contravaloarea contractului decât după ce documentele ajung și sunt verificate de banca importatorului. Dezvantajul acestui acreditiv îl reprezintă întarzierea în încasarea fondurilor și eventual riscul de neplată.
   2. Acreditiv domiciliat la o bancă terță – acesta apare în situația în care cele două părți implicate nu sunt de acord cu deschiderea și derularea acreditivului prin intermediul propriilor bănci.
   3. Acreditiv domiciliat la banca exportatorului – acesta presupune încasarea contravalorii documentelor după verificarea lor de către banca exportatorului, astfel scurtânduse timpul de încasare a banilor de catre exportator.
4. p.d.v. al momentului de plată:
   1. Acreditiv plătibil la vedere – în acest caz plata se face imediat dupa verificarea documentelor, termenul teoretic de plată este de 2 până la 5 zile din momentul depunerii documentului. Aceasta perioadă este necesară băncii pentru a putea verifica daca au fost respectate condițile contractuale.
   2. Acreditiv plătibil la termen – în acest caz plata nu este inițiată dupa prezentare și validarea documentelor, ci la o dată fixă stabilită de părți independentă de termenul de valabilitate al acreditivului. Acest tip de acreditiv permite importatorului să beneficieze de o perioada de grație în timp ce exportatorul, este sigur că își va primii banii.

Alte tipuri de acreditive:

1. Acreditiv netransferabil – acesta este acreditivul clasic, care nu poate fi transferat unui nou beneficiar.
2. Acreditiv transferabil – acesta trebuie să conțină în mod express clauza de transfer adică faptul că beneficiarul poate da dispoziție ca acreditivul să fie transferat total sau parțial unu alt beneficiar sau la o altă bancă.

 

 

În funcție de transferabilitatea acreditivului pot fi:

1. Acreditiv transferabil în favoarea unui alt beneficiar – acesta permite transferul către un nou beneficiar cu respectarea condiților și termenelor prevăzute în acreditivul iniț Acest tip apare deseori atunci când exportatorul are îndoieli că poate onora contractul și dorește un astfel de acreditiv pentru a avea ca variantă de rezervă transferarea acreditivului către un alt furnizor.
2. Acreditiv transferabil de la o bancă la alta – În acest caz beneficiarul poate să ceară ca plata acreditivului să se efectueze printr-o altă bancă decat ceea la care a fost deschisă, în general se recomandă folosirea unei bănci cu care banca beneficiarului să aibe relații de corespondență.

 

1. Acreditiv utilizabil –