Modalităţile de plată sunt tehnici utilizate pentru încasarea contravalorii mărfii în tranzacţiile internaţionale. În practică sunt utilizate atât tehnici simple, cât şi tehnici mai complexe, cum ar fi: acreditivul documentar, incasso-ul documentar, scrisoarea de garanţie bancară sau ordinul de plată.
- a) Plata facturii
Plata contra factură este o tehnică simplă utilizată pentru tranzacţii de valoare mică sau în relaţiile dintre firmele aparţinând aceluiaşi grup. Ea presupune o bună cunoaştere şi încrederea reciprocă a partenerilor.
Mecanismul operaţiunii este foarte simplu: după ce şi-a îndeplinit obligaţiile de livrare, exportatorul trimite factura comercială direct la cumpărător, care va plăti contravaloarea acesteia la data stabilită prin contract.
- b) Plata la predarea mărfii (cash on delivery – COD) se utilizează pentru tranzacţii de valoare redusă şi au avantajul uşurinţei de realizare. Cărăuşul (firma de transport) prezintă marfa destinatarului livrării şi o predă contra plăţii în numerar sau prin cec. Această tehnică implică 3 părţi: exportatorul, importatorul şi cărăuşul. Principalul dezavantaj constă în posibilitatea riscului de refuz a plăţii din partea importatorului.
- Acreditivul documentar
Este una din modalităţile de plată cele mai uzitate. Folosirea preferenţială a acreditivului documentar în schimburile de mărfuri internaţionale se explică, în primul rând, prin perioada destul de îndelungată din momentul în care vânzătorul a expediat marfa şi până când cumpărătorul poate dispune de ea.
În al doilea rând, părţile contractante nefiind în relaţie directă, rămân deseori în imposibilitatea de a culege informaţii precise asupra posibilităţii şi solvabilităţii lor, ceea ce ar putea să-l afecteze pe cumpărător.
Astfel, apar interese contradictorii, caz în care intervine a treia parte – o bancă, în care ambii parteneri au încredere şi care foloseşte în acest scop acreditivul documentar.
Deci, la cererea cumpărătorului, banca sa se angajează direct faţă de vânzător să-i plătească o sumă de bani determinată, pe baza prezentării din partea acestuia a unor documente specificate în mod expres în scrisoarea de deschidere a acreditivului. Acest angajament bancar este independent de solvabilitatea cumpărătorului, de acordul acestuia cu marfa sau alte împrejurări care s-ar ivi după expedierea mărfii şi care ar putea determina pe cumpărător să refuze plata.
- Incasso-ul documentar reprezintă o modalitate de plată folosită atunci când încrederea între parteneri legată de îndeplinirea obligaţiilor contractuale este mai mare decât în cazul acreditivului documentar.
Spre deosebire de acreditiv, în cazul incasso-ului băncile nu se angajează la plată, ele având doar rolul de gestionare a documentelor.
În principiu, modul de funcţionare al incasso-ului documentar presupune ca banca vânzătorului (expeditorului) să remită spre încasare băncii cumpărătorului (importatorului) documentele depuse de vânzător (exportator), care fac dovada livrării mărfii şi pe care banca cumpărătorului (importatorului) le eliberează acestuia numai contra plată.
Folosirea incasso-ului documentar este recomandată numai dacă:
- vânzătorul şi cumpărătorul au încredere unul în celălalt;
- capacitatea şi bunăvoinţa cumpărătorului de a plăti nu sunt în dubiu;
- în ţara importatorului există stabilitate politică, economică şi condiţii legale de desfăşurare;
- ţara importatorului nu impune nici o restricţie importatorului şi plăţilor.
- e) Ordinul de plată reprezintă o dispoziţie dată de o bancă altei bănci, din proprie iniţiativă sau la cererea unui client, de a plăti unui beneficiar o sumă de bani care acoperă obligaţii ale debitorului faţă de creditor.
Spre deosebire de celelalte modalităţi de decontare, ordinul de plată are un caracter revocabil până la executare, adică până în momentul în care beneficiarul a încasat banii. Se recomandă folosirea ordinului de plată ca modalitate de decontare numai în situaţia în care există o încredere absolută între parteneri.
- f) Scrisoarea de garanţie bancară
Din punctul de vedere al angajamentului asumat de către o bancă, cea mai asiguratorie modalitate de decontare din cadrul relaţiilor de plăţi externe o reprezintă scrisoarea de garanţie bancară.
Garanţia bancară este o obligaţie irevocabilă de plată a unei bănci în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractuale de către o terţă parte şi reprezintă un angajament separat şi independent de datoria ordonatorului sau de relaţia contractuală dintre acesta şi beneficiar (creditor).
O garanţie bancară presupune ca banca să plătească la prima cerere numai dacă au fost îndeplinite condiţiile din scrisoarea de garanţie.
Tipurile de garanţii bancare în funcţie de obiectul contractului respectiv sunt:
- garanţia bancară pentru licitaţii;
- garanţia bancară de bună execuţie;
- garanţia bancară de restituire a avansului.
- g) Scrisorile de credit sunt variante ale acreditivului, care se utilizează îndeosebi în ţările de influenţă bancară anglo-saxonă (Marea Britanie, Japonia, Australia). Ea a apărut în SUA, unde legea federală nu autoriza băncile naţionale să emită garanţii, ceea ce a determinat sistemul bancar american să se adapteze prin formula scrisorii de credit.
Scrisoarea de credit comercială este un document prin care banca emitentă se angajează în mod irevocabil faţă de exportator să onoreze cambiile trase asupra ei de către acesta, fie prin plată (dacă tratele sunt la vedere), fie prin acceptare (dacă tratele sunt la termen) cu condiţia ca, o dată cu tratele, să fie prezentate şi documentele menţionate în scrisoarea de credit prin care se atestă expedierea mărfii.
