Metode de intervenție – prezentare
Dezvoltarea comunitară, ca domeniu cu pretenții din ce în ce mai mari de disciplină își dezvoltă metode specifice împrumutând și adaptând din metodele utilizate de celelalte științe din spectrul socialului. Principalele metode folosite (împrumutate) de dezvoltarea comunitară fac parte din categoria metodelor directe de intervenție cum ar fi:
Ancheta cu formele ei cele mai utilizate:
- „din aproape în aproape” – care creează un „dispozitiv ce se bazează, în principal, pe mobilizarea relațiilor sociale”[2].
- informatorii releu – acei informatori care sunt integrați în inima unor rețele sociale și care pot oferii informați esențiale despre comunitate și pot facilita alte contacte în comunitate pentru a obține informațiile necesare.
- releurile instituționale – au un mare avantaj în eficacitatea obținerii informațiilor necesare dar au un minus în ceea ce privește neutralitatea și obiectivitatea rezultatelor obținute.
Un alt aspect legat de folosirea anchetei în dezvoltarea comunitară este acela legat de „efectul de lupă”[3] pe care îl introduc de cele mai multe ori practicienii în dezvoltarea comunitară care folosesc ancheta în primele etape a dezvoltării comunitare. Acest aspect este legat de faptul că în dezvoltarea comunitară folosim ancheta pentru a obține acele informații care să ne ghideze în dezvoltarea unui proces participativ în comunitate și atunci ancheta va accentua și aprofunda acele aspecte ale comunității care sunt relevante pentru un proces participativ de generare de capital social în comunitate.
Facilitarea comunitară – metodă fundamentală a dezvoltării comunitare
Mentoratul pentru lideri comunitari – suportul acordat grupului de lideri pentru ca aceștia să devină facilitatorii pentru un grup mai larg de acțiune sau în derularea acțiunilor comunitare (faza V.).
Instruirea / Formarea (trainingul) – instruirea și formarea cunoștințelor și abilităților
Consultanță – suportul specializat acordat liderilor comunitari sau grupurilor de inițiativă sau de interes din comunitate în dezvoltarea diverselor proiecte de dezvoltare comunitară.
Facilitarea comunitară ca metodă fundamentală a dezvoltării comunitare
Materialul prezentat în are la bază rezultatele muncii membrilor RuralNet – Rețeaua organizațiilor active în dezvoltare comunitară din România (www.ruralnet.ro) – la elaborarea de standarde în dezvoltarea comunitară în România. O parte din ideile prezentate și din termenii folosiți sunt pentru prima dată în afara rapoartelor interne ale RuralNet, materialul fiind și un prim test pentru acești termeni.
Definirea facilitării
Cea mai simplă definiție a facilitării ar fi „a face să se întâmple”. Dacă dezvoltăm puțin această definiție am putea spune că facilitarea reprezintă acțiunea la nivelul proceselor care au loc într-un grup pentru ca acesta (grupul) să-și atingă scopul pentru care s-a constituit; să-și rezolve eficient sarcina.
Facilitarea comunitară și dezvoltarea comunitară
Conform etapelor procesului de dezvoltare comunitară dezvoltat de membri RuralNet, (prezentate mai sus) facilitarea comunitară, ca metodă de dezvoltare comunitară s- ar regăsi preponderent în etapele a II-a, a III-a și a IV-a unde reprezentanții comunității lucrează la identificarea propriilor resurse și planificarea acțiunii comunitare. Facilitarea ca metodă poate fi utilizată și punctual în cadrul unui proces de dezvoltare comunitară (facilitarea unei întâlniri de ex.) și în celelalte etape care însă necesită preponderent alte metode.
Nivelul la care este implicată comunitatea.
- comunitate,
- grupul de lideri,
- grupuri de interese / grupuri de inițiativă.
Un aspect foarte important de analizat este acela al nivelului la care se face facilitarea privind implicarea comunității. Există sau existau abordări care susțin că facilitarea comunitară este necesar a fi realizată la nivelul întregii comunității (Fondul Român de Dezvoltare Socială, Asociația Română de Dezvoltare Comunitară).
Consider că este foarte dificil (chiar imposibil) să facilitezi o comunitate; de fapt, așa cum se prezintă procesul la cele două organizații amintite, este unul de identificare și facilitare a grupului de lideri (formali și informali) ai comunității cu raportare la comunitate prin procese de consultare a membrilor acesteia și implicare a lor în faza de planificare și implementare a acțiunilor comunitare.
O altă abordare cu rezultate pozitive și prezentă la aproape toate organizațiile RuralNet (inclusiv cele două amintite) este facilitarea grupurilor de interese (și/sau grupurilor de inițiativă). Dacă ar fi să găsesc un argument în a susține abordarea pe grupuri de interese (în raport cu abordarea grupului de lideri), acest argument ar putea fi sintetizat în cuvintele următoare – consider că mai ușor poate o persoană INTERESATĂ să ajungă LIDER (cu puțină informație și transfer de cunoștințe și abilități) decât un LIDER dezinteresat să se implice în activitatea în folosul comunității, sau spus cu alte cuvinte e mai ușor să ajuți oamenii să devină lideri decât să motivezi liderii.
Aceste grupuri (cele de inițiativă / interes) se pot constitui în jurul unui interes comun/ o nevoie comună care poate acoperi un spectru foarte larg la nivelul unei comunități:
- înființarea unei organizații comunitare,
- organizarea în jurul Căminului Cultural,
- activități de infrastructură,
- mici activități generatoare de venit / întreprinderi sociale,
- mici lucrări de amenajare,
- amenajarea unui parc,
- inițierea unui centru comunitar,
- deschidere a școlii către comunitate,
- derularea unei acțiuni cu voluntari,
- organizarea grup de teatru comunitar,
- organizarea unei festivități în comunitate,
- organizarea unor servicii sociale etc.
Facilitarea – între necesitate și modă.
Unul dintre aspectele pozitive ale evoluției aplicării acestei metode în România este că deja se înțelege utilitatea ei în procesul de învățare la firul ierbii. Schimbarea aduce cu sine o mulțime de necunoscute la acest nivel iar învățarea prin formare (instruire) nu are eficiența necesară unui ritm atât de susținut al schimbării. A fost necesar să fie derulate proiecte de anvergură a căror rezultate s-au lăsat așteptate pentru a ajunge la concluzia că nu e suficient să formezi oameni la un curs pentru a avea rezultate cum de asemenea nu e suficient să finanțezi proiecte; nici acestea nu au rezultatele așteptate – la o analiza pe termen lung și la nivel general se regăsește greu eficiența investiției în aceste proiecte (la nivel de rezultate privind creșterea capitalului social).
Facilitarea este o învățare în propriul mediu, o experimentare îndrumată a acțiunii într-un câmp familiar de relații sociale – spre deosebire de cursul de formare care te scoate din mediu chiar și prin simplul fapt că forțează crearea unui grup artificial în care oamenii se cunosc mai mult sau mai puțin și sunt puși în situația unor experiențe cu totul noi pentru ei.
Chiar la nivel de programe ale Ministerului Educației au început să apară posturi de facilitatori – care (o concluzie proprie) cred că a început să devină obligatorie în toate programele implementate. Vezi facilitatorul școlar din Proiectul pentru Învățământul Rural al Ministerului Educației, finanțat de Banca Mondială și implementat cu Asistența tehnică a Centrului Educația 2000+ sau Agentul Local de Implementare în programul Accesul la educație a grupurilor dezavantajate, proiect implementat de Ministerul Educației cu fonduri PHARE și cu asistența tehnică a IMC Consulting Romania.
Însă ca orice lucru ce prinde, facilitarea tinde să devină o modă cu foarte multe programe facilitate și foarte multe categorii de facilitatori: facilitator comunitar, facilitator educațional, facilitator școlar, facilitator cultural (etc.) sunt doar câțiva dintre termenii care pot fi întâlniți în spectrul intervențiilor comunitare. Dar era necesară și perioada de modă până să ajungem la normalitatea și utilitatea facilitării fie ea de care o fi.
Instrumente folosite în programele de dezvoltare comunitară în România
Instrumentele pe care le folosesc programele de dezvoltare comunitară pot fi:
- Instrumente simple specifice cercetării sociologice
- Instrumente complexe care generează (se transformă) în modele de intervenție
Dintre aceste instrumente amintim câteva specifice dezvoltării comunitare:
- Proiectele comunitare – abordarea participativă a rezolvării unor nevoi/probleme ale comunității sub formă de proiecte (parcurgerea întregului ciclu al unui proiect: inițiere, planificare, implementare, evaluare);
- Finanțarea – instrument destul de larg folosit mai ales de finanțatori externi. În perspectiva derulării unui proces de dezvoltare comunitară structurat, acest instrument este folosit de FRDS, ARDC, Fundația PACT etc. și devine un important instrument in perspectiva curentului mai recent, încă incipient in România de Responsabilitate Sociala a Corporațiilor (Corporate Social Responsability).
- Grupul de inițiativă – structură asociativă informală creată în nurul unei probleme sau unui subiect de interes comun;
- Organizația comunitară – structură asociativă formală generată la nivelul comunității pentru a sprijini procesul de dezvoltare comunitară;
- Centrul de resurse – o structură comunitară (instituționalizată) care oferă resurse sau servicii membrilor comunității.
[2] Singly, Francois de, coord. Ancheta și metodele ei, Nathan, Paris, 1992
[3] Singly, Francois de, coord. Ancheta și metodele ei, Nathan, Paris, 1992
