Monitorizarea datoriei externe de stat se realizează de Ministerul de Finanţe printr-un departament special finanţat din bugetul statului. Acesta îndeplineşte următoarele funcţii: administrativă, de evidenţă şi statistice.
Funcţia administrativă presupune plata sumelor de bază şi a dobânzilor în confomitate cu graficul[1]. Aşadar este necesar ca:
- Departamentul să dispună de informaţii detaliate privind creditele guvernamentale contractate;
- Organele bugetare să primească în timp util graficul deservirii datoriei externe pentru a aloca resursele necesare;
- Ordinele de plată să fie înaintate trezoreriei pentru a i se asigura plata sumelor de bază şi a dobânzilor aferente într-un timp util şi, după ce sumele respective au fost alocate din fondul bugetar, ordinele de plată se înaintează spre plată băncii centrale.
Funcţia de evidenţă înregistrează tranzacţiile pe fiecare categorie de credit. Într-o primă etapă se fixează suma pe care creditorul s-a obligat să o acorde şi, totodată, stabileşte graficul disbursărilor efective în contul creditului şi a deservirii datoriei externe.[2]
În cea de-a doua etapă se i-a în considerare absolut fiecare disbursare în contul creditului. Pe măsură ce se apropie termenul de deservire este necesar să se înregistreze plăţile efective. În cazul în care, din lipsă de valută, banca centrală nu poate efectua plăţile de deservire, atunci sumele respective se trec la plăţi cu termen expirat.
Informarea continuă asupra datoriei şi asupra plăţii serviciului datoriei este esenţială pentru managementul de zi cu zi al tranzacţiilor de pe pieţe, pentru administrarea datoriei şi pentru stabilirea de strategii pentru realizarea de noi împrumuturi externe. Informaţiile detaliate oferă autorităţilor centrale posibilitatea de a asigura plata promptă a creditorilor individuali; informaţiile agregate sunt necesare pentru asigurarea necesarului de valute externe, previzionarea obligaţiilor viitoare legate de serviciul datoriei, evaluarea consecinţelor pe care le-ar avea noi împrumuturi externe, şi managementul riscului extern. Astfel, se evidenţiază următoarele metode de monitorizare şi control:
1. Monitorizarea creditelor
Departamentul datoriei externe poate să supervizeze datoria guvernamentală şi să o administreze doar dacă dispune de informaţii detaliate privitor la creditele acordate în folosul debitorului. Această sarcină este uşor de realizat dacă autoritatea care se ocupă cu contractarea împrumuturilor statului este centralizată şi controlată de Ministerul de Finanţe.
Pentru a ţine evidenţa datoriei externe într-un mod eficient fiecare împrumut trebuie numerotat. În acest scop trebuie deschis un registru central în care să fie trecute toate creditele şi informaţiile cheie ale acestora( creditorul, debitorul, data acordului, denumirea creditului, valuta, suma şi numărul). Aceste numere sunt utilizate doar pentru identificarea creditului, ele pot fi atribuite în ordinea în care aceste credite au fost contractate.[3]
2. Monitorizarea repartizării mijloacelor pe tipuri de credite
Aceasta este una dintre cele mai dificile operaţiuni de evidenţă, deoarece presupune acces la fluxurile informaţionale greu de accesat privind intrările de mijloace în contul creditorului pe fiecare tip de credit contractat de guvern. Acestea sunt:
- Credite sub formă bănească →se acordă pentru acoperirea deficitului bugetar şi a balanţei de plăţi şi pentru susţinerea valutei naţionale.[4]
- Credite de export
- Credite comerciale
- Creditele pentru proiecte →procedurile de acordare diferă în funcţie de metoda de plată.
Se evidenţiază trei proceduri de bază:
- creditorul plăteşte direct furnizorului;
- guvernul ţării debitoare plăteşte furnizorul, cheltuielile lui sunt apoi refinanţate de debitor;
- creditorul transferă banii guvernului debitor la anumite intervale de timp, iar debitorul la rândul său, plăteşte livrările din contul acestora.
Direcţia datoria de stat trebuie să ţină evidenţa tuturor operaţiunilor aferente fiecărui accord de credit pentru a se putea controla în mod efectiv încasările de mijloace în contul creditului.
3. Monitorizarea deservirii datoriei publice
Cel mai important aspect al managementului datoriei externe guvernamentale este că fiecare plată de deservire a datoriei să se efectueze în timp util şi în forma solicitată de creditori.
Ministerul de Finanţe deţine de obicei această responsabilitate pentru că hotărârea de plată a serviciului datoriei este parte a procesului bugetar. În mod normal ordinele de plată sunt completate de către direcţia datoriei de stat externă din cadrul Ministerului de Finanţe.[5]
Înregistrarea acestei informaţii include două etape:
- Înregistrarea, pregătirea şi transmiterea ordinului de plată;
- Confirmarea actului de plată.
O problemă deosebită o reprezintă datoria cu dobândă flotantă. De regulă, fiecare plată a dobânzii este bazată pe o dobândă existentă la momentul plăţii anterioare. În acest scop, direcţia trebuie să urmărească evoluţia conjuncturii pieţei internaţionale de capital pentru a prognoza cu câteva luni înainte care va fi nivelul dobânzii şi, deci, sumele finale pentru deservire.
4. Monitorizarea plăţilor cu termen expirat
Funcţia de evidenţă a plăţilor expirate constă în faptul că în toate cazurile atunci când urmează să fie efectuată plata de deservire, iar aceasta nu are loc, suma respectivă împreună cu penalităţile se înregistrează la datorii cu termen expirat.
[1] Thomas Martin Klein External debt management. An introduction, World Bank Technical Paper, number 245, p.75-76
[2] Ciobu Stela, Anghelache Gabriela Asistenţă financiară externă şi datoria externă, Editura A.S.E., Bucureşti, 2001, pag.111
[3] Ciobu Stela, Anghelache Gabriela Asistenţă financiară externă şi datoria externă, Editura A.S.E., Bucureşti, 2001, p.112
[4] Cosalac Maia, Văcărel Iulian Asigurarea creditelor de export, Editura A.S.E., Bucureşti, 2000, p.42
[5] Thomas Martin Klein External debt management. An introduction, World Bank Technical Paper number 245,p. 81-83
