Auditul unui sistem informatic presupune un volum important de muncă întrucât se reface întregul traseu parcurs de echipa de realizatori ai sistemului şi, chiar mai mult, întrucât intră în analiză însăşi specificaţiile cu sursele pe baza cărora au fost construite.
Efectul imediat al auditului sistemului informatic este folosirea lui cu încredere dacă rezultatul auditării oferă această încredere. Pentru echipa de dezvoltare a sistemului informatic, dacă a trecut de testul auditării, se creează condiţii favorabile dezvoltării de noi sisteme informatice, mult mai complexe.
În cazul în care sistemul informatic nu a trecut testul auditării, apar serioase semne de întrebare legate de managementul companiei de software care a dezvoltat un astfel de sistem. Trebuie să apară schimbări majore la nivelul managementului şi la nivelul echipelor de dezvoltare. Trebuie adoptate tehnici de analiză, proiectare, programe testare, implementare, mentenanţă, eficiente care să genereze fluxuri de dezvoltare compatibile.
Auditul presupune un mod activ de corectare a produsului, variante de lansare în uz curent dacă acest lucru se impune. Auditul este necesar pentru orice sistem informatic. Este normal ca un sistem informatic neauditat, când generează erori, compania care utilizează să plătească toate daunele. Lipsa auditului înseamnă riscuri asumate. Riscurile înseamnă costuri şi costurile trebuie suportate de către cel care şi-a asumat riscurile la un nivel care depăşeşte limite raţionale.
Auditul este un proces opţional până la un punct. În condiţiile software public, în care cetăţeanul dezvoltă procese de prelucrare în interes propriu, auditul devine o necesitate, devenind obligatoriu. Obligativitatea este o măsură de autoconservare a companiei care utilizează software public pentru a derula servicii spre cetăţeni cu resurse proprii pentru a satisface cerinţe ale cetăţenilor. O astfel de organizaţie nu trebuie să rişte. Auditul înseamnă transfer de încredere şi menţinerea riscurilor la niveluri suportabile cu asigurarea unui nivel bun al profitabilităţii.
În condiţiile societăţii informaţionale, conectarea la o arhitectură de sisteme informatice auditate a unui nou sistem este efectivă dacă şi numai dacă sistemul care se conectează este auditat, iar rezultatul auditării permite conectarea. În caz contrar, efectele de antrenare multiplă la nivelul riscurilor devin de necontrolat.
Societatea informaţională dezvoltă o nouă atitudine faţă de audit. Îl consideră un element esenţial pentru construirea de arhitecturi software complexe de utilitate publică în regim continuu şi fără asistenţă. Crearea civilizaţiei bazată pe informaţie obţinută interactiv pleacă de la idea completitudinii şi corectitudinii obţinerii informaţiei. Pentru a avea costuri bune, sistemele informatice trebuie să utilizeze resursele la niveluri minime. Numai în procesul de auditare rezultă că a fost urmată calea spre minimizarea costurilor. Sunt argumente, sunt măsurători şi întregul demers trebuie susţinut cu calcule de eficienţă.
Auditul trebuie privit ca o investiţie suplimentară. Compania de software care dezvoltă un sistem informatic şi derulează procedee de audit creează premisele autoprotecţiei faţă de riscurile generatoare de cheltuieli ce depăşesc potenţialul companiei.
Se creează o nouă atitudine faţă de auditul sistemelor informatice, fiind considerat altceva decât o activitate impusă sau un rău necesar, transformându-se în singura modalitate prin care se obţin garanţii reale asupra calităţii sistemului informatic, pe care utilizatorii le percep în timp.
Odată implementat, un sistem informatic este obligatoriu să fie auditat periodic pentru a se asigura că îndeplineşte toate sarcinile cerute la cel mai ridicat grad posibil de eficienţă şi eficacitate. Creşterea organizaţiei, creşterea volumului afacerilor, schimbările în mediul afacerilor, schimbările tehnologice şi noile cerinţe de informaţii toate plasează o cerere crescândă asupra sistemului informatic existent şi adeseori impun modificarea sau extinderea acestuia pe baze ad-hoc.
Exemple ale unui audit de SI aflat în funcţiune:
- reevaluarea cerinţelor de informaţii;
- verificarea modificărilor propuse la proiectările de bază existente;
- investigarea oportunităţii noilor tehnologii;
- îmbunătăţirea procedurilor de operare.
Din practică s-a constatat necesitatea auditarii unui sistem informatic odată
la trei ani sau ori de câte ori schimbările apărute o impun.
