Laureatul premiului Nobel în economie, John Kenneth Galbraith, aprecia că menirea unui sistem economic este să procure bunurile şi să presteze serviciile de care au nevoie oamenii. “Fără un astfel de sistem – care să legifereze şi să menţină ordinea şi să pregătească apărarea colectivităţii – viaţa ar fi grea”.
După cum se ştie, o primă condiţie esenţială necesară înfiinţării şi existenţei unui sistem bancar activ, eficient şi sănătos într-o economie de piaţă, este aceea de a exista o nevoie socială reală pentru produsele şi serviciile oferite pe piaţă, această nevoie socială fiind o expresie a cererii solvabile. Pentru realizarea condiţiilor de eficienţă economică şi, în general, a scopului urmărit – acela de a obţine profit, sistemul bancar se constituie a fi un cadru bine organizat şi structurat în capacitatea sa de a mobiliza şi de a uni grupuri de oameni mânaţi de constrângeri tehnice, comerciale şi instituţionale, în vederea desfăşurării unor activităţi umane eficiente – activităţi ce se finalizează în oferirea de produse şi servicii necesare pentru menţinerea şi dezvoltarea economiei naţionale.
Băncile comerciale constituie o verigă principala a sistemului financiar. Ele sunt instituţii ale sistemului financiar şi de creditare a economiei de tranziţie. Băncile sunt societaţi pe acţiuni cu caracter universal; pot realiza toate produsele si serviciile pentru toate sectoarele economiei nationale.
Produsul bancar este un document bancar (certificat), eliberat de bancă în vederea deservirii clientului sau realizării operaţiei (de exemplu: cambia, cecul, depozitul etc.). Serviciul bancar este operaţiunea bancară de deservire a clientului. Spre exemplu, deschiderea unui cont bancar este un produs, iar deservirea contului – un serviciu bancar. Însă, atît produsul, cât şi serviciul bancar presupun obţinerea unui venit sub formă de comision. De menţionat că, în majoritatea cazurilor, produsul bancar are un caracter primar, iar serviciul bancar – un caracter secundar. Atît produsul, cît şi serviciul bancar vin să satisfacă necesităţile clienţilor şi implică obţinerea unui profit maxim de către bancă.
Definirea şi realizarea distincţiei între produse şi servicii se realizează în mod facil. Aceste diferenţe isi au esenţa în trăsăturile generale ale serviciilor. Astfel, caracteristicile particulare ce diferenţiază serviciile de produse şi care trebuie luate în considerare în abordarea de marketing a unei societăţi financiar-bancare sunt:
– Intangibilitatea;
– Inseparabilitatea;
– Perisabilitatea;
– Varietatea;
– Gradul înalt de copiere.
Intangibilitatea este principala caracteristică care diferenţiază serviciile de produse. Această trăsătură se materializează prin aceea că serviciile, datorită caracterului imaterial, nu pot fi percepute prin intermediul simţurilor, aşa cum se petrece în cazul produselor.
De aceea, valoarea adevărată a serviciilor poate fi evaluată numai după cumpărare, atunci când clientul foloseşte serviciul şi îi sesizează avantajele. Prin urmare, clientul de servicii are nevoie de încredere şi siguranţă sporită în cel care asigură serviciul pentru a accepta o prestaţie a cărei utilitate o va resimţi ulterior.
Inseparabilitatea deosebeşte serviciile de produse prin aceea că bunurile cu existenţă materială pot fi ambalate, depozitate şi transportate pentru o vânzare viitoare, în timp ce condiţia de existenţă a cererii de servicii este dată de sincronizarea momentelor de prestare şi consum.
Această condiţie impune existenţa unei disponibilităţi ridicate din partea prestatorilor de servicii, ceea ce, în cazul instituţiilor financiare a condus la prelungirea programelor cu clienţii precum şi la dezvoltarea unor servicii bancare informatizate, care dau libertatea de operare şi în afara unui program fix (de exemplu cardul, sistemele de Internet Banking).
Perisabilitatea serviciilor este legată de imposibilitatea stocării cererii de servicii. Această cerere are de cele mai multe ori un caracter imperativ, de aceea principala problemă pe care perisabilitatea o poate crea unei bănci este livrarea la cerere.
Dacă cererea pentru servicii este durabilă, permanentă, de un nivel ridicat şi uniformă, societatea financiară îşi poate planifica şi asigura personalul pentru prestarea serviciului. Problemele pot apărea în situaţiile în care cererea pentru servicii este disproporţionată, înregistrându-se valori ridicate ale cererii doar în anumite intervale,orare, în anumite zile sau perioade ale anului.
Varietatea (eterogenitatea) se datorează faptului că nivelul calitativ al serviciilor nu este constant, ci fluctuează în funcţie de persoana prestatoare, locul şi momentul prestării.
Gradul înalt de copiere reprezintă o trăsătură specifică serviciilor şi implicit serviciilor financiar-bancare. Astfel, spre deosebire de produse- unde brevetele de invenţii, marca produsului, precum şi caracteristicile produselor le fac greu de reprodus, nu acelaşi lucru poate fi aplicat şi în cazul serviciilor- unde introducerea pe piaţă de către o societate financiară a unui nou serviciu financiar este supus unui risc de copiere ridicat, concurenţa fiind capabilă să reproducă serviciile de succes pe piaţă într-un timp relativ restrâns şi cu costuri mai mici decât în cazul unei dezvoltări individuale.
În activitatea proprie a băncilor comerciale, produsele care deţin cea mai relevantă pondere sînt: creditul, cardul bancar,depozite şi leasing-ul. Pentru aprofundarea noţiunii de produs si serviciu bancar voi specifica citeva trăsături definitorii a fiecăruia menţionat în parte.
Cardul bancar a apărut pentru prima oară în Statele Unite ale Americii, din necesitatea de a oferi clienţilor băncii un instrument de plată cu circulaţie la nivel naţional şi internaţional. De atunci, cardurile au început să fie utilizate în diferite variante şi în ţările cu economie dezvoltată, devenind în scurt timp unul din cele mai răspândite şi utilizate servicii bancare.
Cardurile pot fi clasificate după mai multe criterii, însă cel mai des sunt utilizate următoarele tipuri de carduri :
- Cardul de credit
- Cardul de debit
- Cardul de retragere de numerar
- Carduri de garantare a cecurilor
- Carduri multifuncţionale sau derivate
Leasing-ul bancar
Finanţările prin sistem leasing constituie în economie o adevărată gură de oxigen pentru agenţii economici pentru care investiţiile reprezintă o cerinţă esenţială pentru dezvoltarea activităţii lor. Şi cum 99% din activităţile din economie necesită investiţii pentru a se dezvolta, finanţările în sistem leasing vor cunoaşte o creştere constantă.
Leasing-ul s-a impus în diverse ţări în primul rînd prin simplitate. În condiţiile în care mediul concurenţial devine tot mai aspru, viteza de reacţie a companiilor la schimbările din mediul extern este vitală. Leasing-ul, prin operativitatea sa satisface în intervale de timp foarte scurte nevoia de fonduri pentru investiţii a agenţilor economici. De asemenea, prin leasing, agenţii economici evită procedurile complicate ale contractării de credite bancare, proceduri care presupun imobilizarea unor elemente din patrimoniul societăţii sau cel privat pentru constituirea de garanţii.
Leasingul este de doua feluri: financiar şi operaţional.
Auditul financiar-bancar
Asociaţia Americană de Contabilitate ( American Accouting Association: AAA) în cadrul Declaraţiei privind conceptele de bază ale auditului din anul 1973, defineşte auditul ca fiind „ un proces sistematic de obţinere şi evaluare obiectivă a unor afirmaţii privind acţiunile şi evenimentele cu caracter economic în vederea aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmaţii cu criteriile prestabilite precum şi de comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi.
Deschiderea conturilor bancare
Deschiderea contului are o dublă semnificaţie de regulă: incheierea convenţiei între părţile corespondente (banca şi titular) şi efectuarea primei operaţiuni ( de regulă de constituire a unui depozit bancare).
În toate ţările dezvoltate deschiderea contului presupune verificarea şi acceptarea prealabilă a clientului de către bănci. Se porneşte aici de la considerarea că banca nu este de regulă un serviciu public , ci o societate comerciala libera în deciziile sale, de a alege căile de activitate şi prosperitate , implicit prin selectarea clientului.
Principalele conturi, care sunt dispobibile pentru toate categoriile de clienţi, se pot clasifica în trei grupe:
- conturi de depozit;
- conturi curente (sau de disponibilitaţi);
- conturi de imprumut.
Contul de depozit ( depozite la termen) este disponibil atît pentru persoane fizice , cît şi pentru persoane juridice , iar depozitele se pot construi fie în lei fie în valută, la majoritatea bancilor.
Depozitele sunt constituite pe perioade de timp prestabilite; de regulă , la o lună, trei, şase sau douăsprezece luni (perioade ce pot diferi de la bancă la bancă). Astfel de conturi se folosesc atît de către clienţi-persoane juridice, care au un surplus de capital, cît şi de persoane fizice , care îşi permit ca o perioadă de timp să depoziteze o anumită sumă de bani.
Clienţii îşi pot deschide un astfel de cont la o sucursala/filiala a unei bănci; de regula bancile stabilesc o sumă minimă necesară pentru deschiderea unui cont de depozit (plafon minim).
Principalul avantaj al contului de depozit este obţinerea de către clienţi a unei rate mai mari a dobînzii. De asemenea, clientul are acces la dobînda lunară, fără a mai aştepta scadenţa contului spre a o încasa. Sunt şi cazuri în care clientul poate împrumuta de la bancă, în baza contului de depozit fără a fi necesară o garanţie suplimentară.
Conturile curente (conturi de disponibilităţi) sunt cele mai utilizate conturi, şi adesea sunt numite şi depozite la vedere, iar titularii pot fi atît persaone fizice, cît şi persoane juridice.
Conturile curente se pot deschide în lei sau valută. Ele sunt utilizate pentru depuneri şi retrageri curente, pentru plata cecurilor emise de titularii lor sau pentru alte plăţi dispuse de aceştia. Angajaţii unor firme pot primi salariile în acest cont .
În baza disponibilului din cont , băncile eliberează clienţilor carnete de cecuri după anumite criterii care variază de la bancă la bancă.
Încasarea unei creanţe externe şi plata prin SWIFT
Una din gama de produse bancare noi este încasarea creanţelor externe şi plata prin SWIFT. Deseori băncile nu prea recurg la astfel de modalităţi de obţinere a venitului din considerentele că această metodă se consideră a fi una riscantă. În relaţia cu clienţii externi încasarea creanţelor externe se realizează prin transfer SWIFT. Plata produselor exportate se face dupa 10 zile de la receptia produselor.
Principalele tipuri de servicii electronice oferite de băncile din întreaga lume prin canalul de distribuţie reprezentat de Internet pot fi grupate în doua categorii şi anume;
- Servicii electronice informaţionale
Oferirea de informaţii despre conturi
Extrase de cont
Istoricul operaţiunilor
Cursuri de schimb valutar
Servicii de cash management
- Servicii electronice tranzacţionale
Închiderea/deschiderea unui cont bancar
Plasarea de instrucţiuni de plata
Operaţiuni cu cecuri bancare
Constituirea de depozite bancare.
Aparitia,modernizarea cit si diversificarea serviciilor si produselor bancare sunt elemente si asa zise functii de baza in cadrul sistemului bancar modern.
Este necesară în această perioadă diversificarea cît mai mare a băncilor, serviciilor şi produselor din urmatoarele motive:
- nevoia apropierii băncilor de partenerii pe care îi deserveşte;
- diversificarea atribuţiilor şi rolul băncilor în economia de piaţă;
- diversificarea activităţilor economice în economia de piaţă;
- găsirea unor noi forme de atragere a resurselor băneşti necesare băncilor comerciale;
- diversificarea plasamentelor;
- constituirea, dezvoltarea şi consolidarea bursei de valori;
- participarea băncilor comercile la constituirea capitalului social al unor societăţi comerciale;
- concurenţa altor banci;
- Diferenţierea instrumentelor de depozite;
- Utilizarea publicitaţii ca mijloc de promovare a produselor si tehnicilor bancare;
Numai printr-o dezvoltare foarte mare a produselor şi serviciilor băncile comerciale pot fi luate în consideraţie în competiţia pentru ocuparea unui loc în rîndul băncilor moderne.
Politica de diversificare face parte din politica băncilor comerciale. Ea este înscrisa în deciziile luate la nivelul cel mai inalt al conducerii bancilor comerciale, dar totodata se acordă o largă autonomie unităţilor teritoriale. Este vorba deci de includerea diversificării produselor şi serviciilor bancare în programele strategice ale băncilor comerciale. La cele mai multe din aceste bănci, diversificarea produselor şi serviciilor este înscrisă ca un obiectiv prioritar. Diversificarea produselor şi serviciilor apare ca urmare a faptului că actualmente, băncile comerciale sunt bănci de afaceri şi bănci de dezvoltare. Ca urmare a acestei diversificări a produselor şi serviciilor, în băncile comerciale a fost necesară o reorganizare şi restructurare a compartimentelor funcţionale, care au devenit mai transparente şi eficace pe lîngă faptul că sunt în mai mare măsura anexate pe nevoile clienţilor, ceea ce a contribuit în final la reducerea costurilor.
Prin diversificarea produselor şi serviciilor, băncile comerciale contribuie din plin la înfăptuirea politicii financiar-monetare şi valutare a ţării. Astfel, diversificîndu-se instrumentele de plată utilizate la băncile comerciale, poate fi diminuat sau chiar eliminat blocajul financiar. Prin participarea la licitaţiile valutare, băncile comerciale contribuie la stabilirea zilnică a raportului dintre moneda naţională şi valutele străine (deci a cursului valutar). Temperînd cererea de credite (fie măcar pentru faptul că nu există destule resurse), băncile comerciale contribuie la limitarea inflaţiei. La această reducere a inflaţiei contribuie şi faptul că băncile acordă diferenţiat credite, în funcţie de gradul de bonitate al agenţilor economici. Cooperarea mai mare între bănci facilitează operaţiunile de investiţii şi de împrumut, realizîndu-se studii de fezabilitate şi participînd la elaborarea şi punerea în aplicare a proiectelor de investiţii şi de creditare. Tot în cadrul relaţiilor de cooperare se poate aprecia că se va pune un accent mai mare pe problemele de intermediere financiară şi bancară.
