În contextul actual al adâncirii fără precedent a interdependenţei dintre ţări, nici o ţară oricât de mare şi bogată ar fi nu se poate izola de restul lumii, ci trebuie să participe activ la circuitul economic mondial.
În cadrul economiei mondiale, celulele de bază sunt economiile naţionale ale statelor.
Economia naţională este un ansamblu de activităţi economice şi statale ce se desfăşoară în baza unei anumite diviziuni a muncii în cadrul graniţelor statale. Această diviziune este rezultatul acţiunii conjugate a două categorii de factori:
- factori interni ai dezvoltării (factori naţionali);
- factori externi (internaţionali).
Factorii interni sunt:
- condiţiile naturale ale unei ţări, bogăţia solului şi subsolului;
- mărimea solului şi subsolului;
- nivelul aparatului de producţie, gradul de diversificare şi tehnicitate;
- calificarea forţei de muncă şi potenţialul de învăţământ şi cercetare ştiinţifică;
- disponibilul de capital;
- nevoile şi tradiţiile economice.
Factorii externi sunt:
- gradul diferit de înzestrare a naţiunii cu resurse naturale şi factori de producţie;
- varietatea tehnicilor şi tehnologiilor de producţie;
- complexitatea deosebită a bunurilor şi serviciilor ce se obţin de diferite ţări;
Aceşti factori se reflectă într-o anumită diviziune internaţională a muncii, ce generează un ansamblu de interdependenţe între ţări, concretizate în noţiuni de relaţii economice internaţionale.
De aceea, participarea fiecărei ţări la schimburile internaţionale de valori materiale şi spirituale este o necesitate obiectivă a zilelor noastre. Ele sunt generate de:
- nevoile de materii prime şi energie;
- necesităţile de alimente;
- schimbul reciproc de bunuri de consum, de investiţii şi servicii;
- eforturile comune pentru protecţia mediului înconjurător;
- cerinţele reducerii decalajelor tehnologice şi economice dintre ţări.
Valorificarea avantajelor economice decurgând din participarea fiecărei ţări la circuitul economic mondial depinde de 2 factori:
- capacitatea de performanţă a propriilor mecanisme economice;
- posibilitatea şi limitele (restricţiile) de racordare care apar în relaţiile economice internaţionale.
Limitele sau restricţiile decurg din stadiul actual de dezvoltare a economiei naţionale şi acestea sunt:
- caracterul energo-intensiv pronunţat al producţiei industriale din ţara noastră;
- gradul avansat al uzurii morale a aparatului tehnic şi a tehnologiilor de producţie;
- nivelul scăzut de satisfacere a cererii pe piaţa internă;
- practica slabă marketingului în relaţiile economice comerciale internaţionale;
- centralizarea încă excesivă a relaţiilor economice externe;
- cadrul juridic încă insuficient adoptat cerinţelor pieţei externe.
