În economia mondială societăţile bancare s-au impus prin creşterea încrederii populaţiei şi agenţilor economici în aceste instituţii. Această încredere are la bază complexitatea şi diversificarea serviciilor şi prestaţiilor pentru clienţi, eficienţa plasamentelor prin creditele performante acordate, rapiditatea efectuării încasărilor şi plăţilor, păstrarea strictă a confidenţialităţii tuturor operaţiilor ce se efectuează prin bănci.
Societăţile bancare, în România antebelică, au avut o largă dezvoltare şi consolidare, realizându-se o bogată experienţă în domeniu.
După 1989, activitatea bancară din ţara noastră a început să revină treptat la rolul unei instituţii de bază în viaţa economică.
În ultimul timp, însă, asistăm la săvârşirea unei serii de abateri grave in activitatea unor societăţi bancare din ţara noastră, unele abateri de-a dreptul de necrezut că s-ar putea întâmpla într-o instituţie bancară, care, prin specificul său trebuie să constituie un model de maximum de garanţii, seriozitate şi siguranţă pentru toate operaţiile ce le efectuează având un personal calificat de înaltă moralitate, incoruptibil la orice tentaţii ce li s-ar oferi.
Pentru restabilirea prestigiului societăţilor bancare din ţara noastră şi creşterea credibilităţii agenţilor economici şi populaţiei in aceste instituţii sunt necesare o serie de măsuri.
- Privitor la statutul societăţilor bancare apreciem că, pe lângă prevederile valabile oricărei societăţi comerciale, acestea ar trebui să cuprindă referiri exprese cu privire la:
– stabilirea competenţelor în aprobarea normelor de lucru interne, angajarea personalului şi numirile în funcţiile de conducere ale băncii;
– interzicerea efectuării oricărei operaţiuni bancare în afara normelor de lucru aprobate, inclusiv interzicerea dispunerii de către persoanele cu funcţii de conducere de a se efectua operaţiuni bancare în afara normelor de lucru interne aprobate;
– organizarea şi exercitarea controlului bancar intern de către centrala băncii asupra activităţii sucursalelor şi filialelor din subordine;
– precizarea atribuţiilor comisiilor de cenzori la specificul societăţii bancare respective;
– stabilirea atribuţiilor de control bancar preventiv şi, ulterior, în bancă şi pe teren la agenţii economici;
– condiţiile şi regimul de aprobare a investiţiilor şi dotărilor de orice fel;
– stabilirea raporturilor societăţii bancare cu organele de control şi coordonare din afară: Curtea de Conturi, Ministerul Finanţelor, Banca Naţională a României.
- Revederea normelor interne de lucru ale societăţilor bancare, în special cele cu privire la deschiderea conturilor, în lei şi în valută, în ţară şi în străinătate, aprobarea şi acordarea creditelor, efectuarea plăţilor, etc.
Analiza critică a normelor interne de lucru este indicat să se facă într-o anumită monedă dacă:
– condiţiile şi documentele cerute clienţilor pentru efectuarea diverselor operaţii bancare sunt suficiente pentru a garanta sinceritatea şi realitatea datelor cuprinse în acestea;
– regimul actual de aprobare a creditelor, pe tranşe de valori organizatorice – centrală, sucursală, filială – sunt corespunzătoare şi asigură prevenirea abaterilor semnalate până în prezent;
– aprobarea unor operaţiuni bancare este bine să se facă de către comisii şi nu de către o persoană, pentru a evita subiectivismul şi abuzul;
– stabilirea unor termene limită pentru efectuarea diferitelor operaţiuni bancare, în scopul creşterii operativităţii.
O menţiune specială: necesitatea creşterii operativităţii în efectuarea plăţilor între agenţii economici şi între aceştia şi organele fiscale, având în vedere că accelerarea numai cu o zi a decontărilor reduce blocajul financiar pe economie, de ordinul zecilor de miliarde de lei.
- Organizarea şi exercitarea controlului bancar intern prezintă mare importanţa, pornind de la principiul, recunoscut pe plan mondial, că orice activitate sau persoană trebuie supusă controlului, fără excepţie.
Această organizare se poate face sub două forme:
– controlul bancar preventiv, prin stabilirea operaţiunilor supuse acestui control şi a persoanelor ce îl vor exercita, urmărind oprirea, înainte de efectuare, a acelor operaţii care contravin normelor legale;
– controlul bancar ulterior, care să asigure controlul periodic a sucursalelor şi filialelor bancare; în cadrul acestui control se stabilesc obiectivele ce se urmăresc, periodicitatea verificărilor, valorificarea constatărilor şi informarea conducerii băncii asupra rezultatelor.
Buna organizare şi exercitarea controlului bancar intern asigură depistarea la timp a oricăror abateri şi luarea măsurilor ce se impun.
Totodată trebuie văzut cum este organizat şi se exercită controlul asupra activităţii societăţilor bancare cu capital mixt, în ţară şi în străinătate.
- Controlul bancar la sediul agenţilor economici. Întrucât în domeniul păstrării şi utilizării numerarului de către agenţii economici, cât şi în domeniul valutar, guvernul a dispus nişte măsuri severe, iar pe de altă parte, urmărirea respectării destinaţiei creditelor, toate acestea făcând necesar un control bancar la sediul agenţilor economici.
Se impune astfel o concepţie unitară în organizarea şi exercitarea unui control bancar sub aspectul organelor care să-l efectueze, întinderea şi periodicitatea acestuia, formele şi metodele de verificare, cât şi dreptul organelor bancare de a stabili sancţiuni şi a aplica contravenţii, în cazul constatării de abateri sau nereguli.
- Activitatea comisiilor de cenzori din cadrul societăţilor bancare trebuie examinată din punct de vedere a îndeplinirii obligaţiilor ce le reveneau potrivit Legii nr.31/1991 privind societăţile comerciale, adunările generale îi pot schimba pe acei cenzori care nu şi-au îndeplinit atribuţiile, fiind recomandabil ca toţii membrii comisiei să aibă calitatea de experţi contabili sau contabili autorizaţi.
Dat fiind specificul şi complexitatea deosebită a operaţiunilor bancare, în lei şi în valută, reflectate în contabilitate, considerăm că ar fi indicat ca Ministerul Finanţelor, Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi Banca Naţională a României să elaboreze norme de lucru pentru comisiile de cenzori din societăţile bancare, inclusiv obiectivele verificării şi certificării bilanţurilor contabile anuale ale acestora.
- Selecţionarea, angajarea, promovarea, stimularea şi sancţionarea personalului salariat din societăţile bancare este maximă necesitate.
Este necesară elaborarea unui statut al funcţionarului de bancă, care să cuprindă condiţiile şi criteriile de selecţionare, angajare, promovare, stimulare şi sancţionare a întregului personal bancar, inclusiv referiri la perfecţionarea acestuia, prin şcolarizări şi testări periodice obligatorii.
Dat fiind că funcţia director de bancă din centrală, sucursale şi filiale are un rol deosebit, propunem două măsuri:
I – pornind de la compromiterea morală şi profesională a unor directori de sucursală şi filială bancară, apare necesar să se analizeze situaţia tuturor persoanelor ce îndeplinesc aceste funcţii şi luarea de măsuri de înlocuire, fără menajamente, a celor care impun o astfel de măsură;
II – având în vedere continua dezvoltarea a activităţii bancare în ţară noastră, considerăm că ar fi indicat ca Banca Naţională a României să iniţieze cursuri de pregătire şi perfecţionare a celor ce urmează a fi numiţi în funcţia de director de bancă.
7 Relaţiile societăţilor bancare cu instituţiile financiare şi de credit centrale considerăm că ar trebui revăzute şi stabilite prin lege, pentru a înlătura orice confuzie în această privinţă.
Astfel: Banca Naţională a României, în aplicarea prevederilor legislaţiei privind activitatea bancară, să aibă dreptul dar şi obligaţia de a controla periodic activitatea societăţilor bancare, indiferent de forma de organizare şi de proprietate a acestora; Curte de Conturi a României, care prin lege are dreptul de control asupra BNR să aibă acest drept şi asupra celorlalte societăţi bancare; Ministerul Finanţelor să aibă drept de control la societăţile bancare pe linia calculării şi vărsării impozitelor şi taxelor, cât şi în ceea ce priveşte aplicarea măsurilor stabilite de guvern pentru întărirea disciplinei financiar – valutare.
