Incheierea contractelor , deci executarea ordinelor de bursa, se face diferit pe diferite piete, in raport cu sistemul de tranzactii adoptat, precum si cu procedura specifica fiecarei burse, asa cum aceasta este consacrata in regulament.
In practica s-au consacrat mai multe modalitati de negociere:
Negocierea pe baza de carnet de ordine presupune centralizarea de catre agentii de bursa a ordinelor primite de la clienti intr-un document numit carnet de ordine; el contine ordinele repartizate in raport cu gradul lor de negociabilitate. Carnetul de ordine poate sa fie deschis pentru consultare de catre agentii de bursa terti sau inchis unde numai pretul si volumul celor mai bune cotatii sunt anuntate in bursa.
Contractarea are, de regula, un caracter bilateral si se produce atunci cand un agent de bursa a raspuns favorabil la oferta facuta de altul.
Negocierea prin inscrierea pe tabla presupune prezentarea ordinelor astfel incat ele sa poata fi vazute de toti agentii de bursa care participa la sedinta respectiva. Aceasta se realizeaza prin inscrierea pe un tabel electronic (Toronto) sau cu creta (Hong Kong, Sydney) a primelor doua cele mai bune preturi de vanzare si cumparare. Contractarea are loc atunci cand un agent de bursa tert accepta o cotatie inscrisa pe tabla.
Negocierea prin anuntarea publica a ordinelor se practica atat pe pietele intermitente, cat si pe cele continue; acest din urma caz este ilustrat de bursele de la Zurich si Budapesta. Negocierile sunt deschise de un functionar al bursei, care striga titlul ce urmeaza a fi negociat. Apoi agentii de bursa anunta cu voce tare preturile lor de vanzare sau cumparare si cauta parteneri interesati. Contactarea are loc atunci cand un agent de bursa care a strigat cotatiile sale primeste un raspuns afirmativ din partea altui agent de bursa.
Negocierea “in groapa” este o varianta a metodei descrise mai sus. “Groapa” este un spatiu semicircular, foarte aglomerat, unde iau loc agentii de bursa si striga preturile de vanzare/cumparare, putand actiona in cont propriu (dealeri) sau un contul unor terti (brokeri). Este una din metodele cele mai spectaculoase de negociere si se practica pentru titlurile sau produsele financiare care se bucura de un dever mare la bursa (in prezent este cazul contractelor futures si optiunilor).
Negocierea pe blocuri de titluri are loc, de regula, in afara salii principale de negocieri a bursei, intr-un spatiu special amenajat din incinta bursei. La NYSE formeaza asa-numita “piata de sus”. Blocurile de titluri sunt contracte de volum mare (10 mii de actiuni sau mai multe) si, deoarece dimensiunea contractelor este atat de insemnata incat poate influienta situatia pietei, negocierea lor este supusa unui regim special: in tranzactii se tine seama de informatiile venite din sala de negocieri, dar contractarea blocurilor de titluri se realizeaza separat, urmand apoi ca tranzactia sa fie raportata la bursa dupa ce aceasta a fost incheiata.
Negocierea electronica presupune utilizarea tehnologiei moderne in procesul de transmitere a ordinelor si de prezentare a acestora in bursa. Electronizarea poate merge mai departe cuprinzand executarea ordinelor si lichidarea contractelor. Unul din sistemele de tranzactii complet automatizat a fost instituit la Toronto in 1977 (Computer Assisted Trading System).
