Nevoile umane şi resursele economice

Produs al naturii şi al societăţii, omul se prezintă ca fiinţă tridimensională:

biologică, socială şi raţională. Nevoile umane apar, mai întâi, sub forma a ceea ce oamenii resimt direct sau ca fiindu-le necesar pentru existenţă, pentru formarea şi dezvoltarea lor.

Nevoile umane se manifestă ca un sistem integrat şi dinamic de cerinţe, ordonate şi ierarhizate în funcţie de locul şi rolul lor în cadrul vieţii sociale.

Nevoile umane reprezintă cerinţele oamenilor de a-şi însuşi bunuri, toate acestea devenind nevoi efective-reale – corespunzător gradului atins în dezvoltarea societăţii şi capacitatea oamenilor de a conştientiza aceste cerinţe.

Nevoile umane se caracterizează prin anumite trăsături fiecare dintre acestea reflectând o lege economică.

• Nevoile umane sunt nelimitate ca număr;
• Nevoile umane sunt limitate în capacitate, satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei cantităţi date dintr-un bun material sau serviciu;
• Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind în detrimentul altora, deoarece se înlocuiesc între ele;
• Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele mai multe ori în sensuri identice;
• Orice nevoie umană se stinge prin satisfacere.

Una dintre componentele esenţiale ale nevoilor umane o reprezintă nevoile (trebuinţele) economice, care reprezintă cerinţe obiective ale vieţii umane, ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor lor indivizii, grupările sociale, statele, naţiunile, societatea în ansamblul ei.

Nevoile (trebuinţele) economice se caracterizează prin următoarele trăsături:

• reprezintă şi exprimă o stare de necesitate obiectivă iminentă indivizilor şi colectivităţilor umane, manifestându-se ca impuls iniţial şi ca scop permanent al tuturor activităţilor economice;
• au caracter istoric, devenind nelimitate ca număr şi manifestându-se sub forma principiului creşterii şi diversificării trebuinţelor;
• au o dublă determinare:
• obiectivă, fiind rezultatul condiţiilor de viaţă existente la un moment dat în societate, depinzând de gradul de civilizaţie şi cultură al populaţiei;

• subiectivă, adică nevoile economice depind de factori biologici, sociali, psihologici, morali, tradiţii, obiceiuri, fiecare individ devenind un subiect economic care constată cât de mare este intensitatea trebuinţei sale;

• între amplificarea nevoilor economice (nelimitate) şi resursele economice (limitate) există o contradicţie care se manifestă prin legea rarităţii resurselor, adică resursele şi bunurile sunt relativ limitate, rare în comparaţie cu nevoile;

• orice nevoie economică satisfăcută renaşte cu timpul, având o anumită periodicitate;
• intensitatea unei nevoi se află în permanenţă în raport invers proporţional cu gradul de satisfacere a acesteia;

• au caracter complex, prezentându-se ca o mulţime de trebuinţe complementare, concurente şi substituibile.

Trebuinţele economice sunt organic şi indestructibil legate de interesele economice care pot fi definite ca fiind forma de manifestare a trebuinţelor economice.

Interesele economice pot fi clasificate astfel:

• Din punct de vedere al purtătorilor intereselor se disting:

1. interese economice individuale, particulare, private;
2. interese economice ale microgrupurilor sociale, întreprinderilor, organizaţiilor cu caracter local;
3. interese economice naţionale, statale, denumite şi interese generale;
4. interese economice internaţionale;

1. interese economice mondiale, planetare.

• Din punct de vedere al rolului îndeplinit în viaţa economică a societăţii:

1. interese economice fundamentale;
2. interese economice nefundamentale, secundare, terţiare etc.

• Din punct de vedere al caracterului legăturilor cu subiecţii purtători se disting:

1. interese economice directe;
2. interese economice indirecte.

• Din punct de vedere al duratei manifestării lor în timp se disting:

1. interese permanente;
2. interese periodice;
3. interese rare.

Orice activitate umană presupune utilizarea de resurse specifice, în cantităţi determinate şi de calitate adecvată.

Resursele economice reprezintă ansamblul elementelor atrase care sunt efectiv utilizate pentru producerea şi obţinerea de bunuri materiale şi servicii.

Resursele naturale, împreună cu cele umane, formează resursele primare, alături de care, o importanţă deosebită revine resurselor economice derivate, care reprezintă rezultatul folosirii şi acumulării resurselor primare, potenţând eficienţa utilizării tuturor resurselor economice.