În comerţul modern se implică realizarea unui şir variat de acţiuni de vânzare-cumpărare.
Noţiunea de tehnologie se întâlneşte iniţial la procesul de fabricare a bunurilor şi presupune consecutivitatea, conţinutul şi structura unor procese efectuate pentru a obţine un anumit produs. Termenul tehnologie este de origine greacă şi este compus din 2 termeni:
– tehno – procedee, modele de efectuare a operaţiilor;
– logos – ştiinţa despre anumite procedee care au scopul de a obţine un anumit produs.
Tehnologia comerţului include în sine un ansamblu variat de procese şi procedee care se efectuează cu marfa spre consumatorul final. Tehnologia comercială presupune studierea şi cercetarea în detalii a operaţiilor de negociere, de organizare a transportării mărfurilor, a depozitării şi păstrării, atât şi a metodelor de vânzare ale acestora. În context ştiinţific tehnologia comercială presupune:
- optimizarea procesului de circulaţie a mărfurilor;
- determinarea consecutivităţii şi structurii operaţiilor comerciale efectuate cu mărfurile;
- cercetarea conţinutului operaţiilor şi optimizarea acestora pentru a se asigura un grad mai sporit de eficienţă.
Din procesul tehnologic fac parte operaţiile de recepţie, transportare, păstrare, pregătire a mărfurilor către vânzare, deservirea clienţilor.
În tehnologia comerţului se deosebesc procese şi operaţii cantitative şi calitative. Cele cantitative ţin de cântărirea mărfurilor, menţinerea stocurilor de marfă etc. Operaţiile calitative ţin de prelucrarea stocurilor de marfă, de porţionarea sau preambalarea mărfurilor, operaţii de pregătire a mărfurilor către vânzare.
Tehnologia comerţului permite să organizăm corect evidenţa operaţiilor în mod eficient cu un grad sporit de oportunitate.
