1. Preliminarii privind obiectul contabilitatii.
Contabilitatea ca stiinta de gestiune, ca sistem de reflectare si cunoastere a realitatilor are un obiect propriu de studiu, diferit de obiectul celorlalte discipline stiintifice.
Fundamentarea obiectului contabilitatii este una din problemele majore ale teoriei contabile, dar care prezinta sI importante aplicatii practice:
1. cunoasterea domeniului si a sferei de actiune a contabilitatii in care ea isi exercita permanent rolul sI functiile;
2. pozitionarea contabilitatii in ansamblulcunoasterii stiintifice sI incadrarea ei in familia stiintelor sociale;
3. conceperea, aplicarea sI perfectionarea procedeelor concrete de lucru cu care opereaza contabilitatea in concordanta cu obiectul ei de studiu;
4. elaborarea regulilor sI normelor contabilitatii privind o9rganizarea contabilitatii astfel incat ea sa asigure realizarea integrala a obiectului ei;
5. directionarea cercetarii stiintifice din domeniul contabilitatii catre acele zone si laturi ale obiectului acesteia care sunt susceptibile perfectionarii, readaptarii;
6. decantarea elementelor privind obiectul contabilitatii pe etape ale evolutiei acestuia, elemente apte de a fi retinute de istoria contabilitatii.
Realizarea practica a obiectului contabilitatii inseamna reflectarea si cunoasterea permanenta a tuturor elementelor care se incadreaza in sfera acestui obiect.
Ca si contabilitatea insasi, obiectul sau de studiu a evoluat sub influenta contextului economico-social si a opiniilor diferitilor autori, care au abordat probleme referitoare la continutul si sfera obiectului contabilitatii.Ca in orice domeniu, aceste opinii au fost numeroase sI contradictorii.
Primele elemente ce vizeaza definirea obiectului contabilitatii au fost formulate de Luca Paciolo in lucrarea sa “Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita”, in a doua carte a acesteia, “Tractatus de computis et scripturis”
Autorul considera ca obiect al contabilitatii : ” Tot ceea ce dupa parerea negustorului ii apartine pe lume, precum si toate afacerile mari si marunte in ordinea in care au avut loc”
In evolutia istorica a contabilitatii s-au conturat urmatoarele conceptii:
1. Conceptia economica – insusita de o serie de autori, dupa opinia carora obiectul contabilitatii consta in urmarirea circuitului capitalului sub aspectul:
- componentei ( capital fix sI capital circulant)
- modului de procurare a capitalului ( propriu sI strain).
2. Conceptia juridica -larg acceptata de unii autori germani, potrivit carora obiectul contabilitatii il constituie reflectarea patrimoniului privit numai ca entitate juridica, adica drepturile sI obligatiile subiectului de patrimoniu, trecand in subsidiar bunurile economice ale titularului de patrimoniu.
Aceasta conceptie este criticabila deoarece se sprijina pe principiul confornm caruia relatiile juridice determina relatiile economice si nu invers, ca in realitate.
3. Conceptia financiara – potivit careia obiectul contabilitatii consta in inregistrarea valorica a existentei miscarii sI transformarii resurselor patrimoniale privite pe de o parte sub aspectul utilizarii lor ( utilizare durabila si utiliz. temporara) iar pe de alta parte sub aspectul provenientei ( resurse permanente si resurse temporare)
Asociata cu cea economica, aceasta conceptie are cei mai multi adepti in cadrul unor mari curente si scoli de contabilitate contemporane.
4. Conceptia administrativa – este produsul scolii italiene; se caracterizeaza prin acceptarea ca obiect al contabilitatii inregistrarea valorica sI controlul faptelor administrative, astfel incat intreprinderea sa realizeze profituri maxime cu eforturi minime.
5. Conceptia matematica – apartine unor autori care au definit contabilitatea ca o ramura a matematicii si i-au limitat obiectul la studiul conturilor.
Unele dintre aceste conceptii, indeosebi cea economica si cea juridica au rezistat timpului demonstrandu-si perenitatea.
Au suportat unele mutatii, ca urmare a regandirii lor, a.i. ele se regasesc si in fundamentarile actuale privind obiectul contabilitatii.
