Operaţiunile cu stelaj

Stelajul (fr. stellage) este un contract condiţional în care cumpărătorul are dreptul să aleagă sensul operaţiunii, ţinînd seama de două preţuri stabilite pentru contract şi numite bornele stelajului. Cumpărătorul unui stelaj pe acţiuni se poate declara fie cumpărător al acţiunilor la preţul mai mare, fie vînzător al acţiunilor la preţul mai mic. În schimb, vînzătorul stelajului trebuie să livreze titlurile la preţul mai mare, cînd cumpărătorul stelajului se declară cumpărător de titluri, respectiv să preia la preţul mai mic, cînd cumpărătorul stelajului se declară vînzător de titluri.

            La Bursa de la Paris, unitatea tranzacţională pentru stelaj este egală cu cea a contractelor RM (100 titluri), stelajul cotînd pentru luna curentă şi următoarele cinci luni de lichidare.

            În Figura 6 este prezentat un stelaj pe acţiunea AAA, cu bornele 1050/950 FF/acţiune. Acest contract de stelaj îi permite cumpărătorului ca la scadenţă să se declare fie cumpărător, la preţul de 1050 FF, fie vînzţtor, la preţul de 950 FF, cele două preţuri constituind bornele stelajului.

            În ziua strigării stelajului, cumpărătorul contractului se va pronunţa la scadenţă pentru una din cele două alternative, în funcţie de nivelul cursului la scadenţă (în ziua lichidării): cînd cursul este peste borna superioară a stelajului, operatorul se declară cumpărător şi cîştigă, iar cînd cursul se situează sub borna inferioară, operato­rul se declară vînzător şi cîştigă.

            Revenind la exemplu, vom avea:

1. a) La un curs al pieţei de 1100 FF cumpărătorul de stelaj se va declara cumpărător al titlurilor (100 acţiuni AAA) şi va plăti 100 x 1050 FF = 105000 FF, pentru un contract a cărui valoare este de 110000 FF; el va avea deci un profit brut de 5000 FF.
2. b) La un curs al pieţei de 900 FF, cumpărătorul contrac­tului stelaj se va declara vînzător al titlurilor, livrînd 100 titluri, a căror valoare de piaţă este de 90000 FF la un preţ de 95000 FF (borna inferioară fiind de 950 FF, el vinde la 950 FF x 100 acţiuni). Ca atare, obţine un profit brut de 5000 FF.
3. c) La un curs curent cuprins între bornele stelajului, el va pierde după cum urmează:

            – la 1000 FF, indiferent dacă se declară vînzător sau cumpărător, pierde 5000 FF: în calitate de cumpărător ar trebui să achiziţioneze la 1050 FF ceea ce pe piaţă este de 1000 FF, deci (1000-1050) FF x 100 acţiuni = -5000 FF; în calitate de vînzător ar trebui să livreze la 950 FF ceea ce pe piaţă este 1000 FF, deci (950-1000) FF x 100 acţiuni = -5000 FF;

            – la un preţ curent între 1000 şi 1050 FF se declară cumpărător şi pierde mai puţin de 5000 FF; astfel, la 1020 FF pierde (1000-1020) FF x 100 acţiuni = -2000 FF;

            – la un preţ curent între 950 şi 1000 se declară vînzător şi pierde mai puţin de 5000 FF; astfel, la 980 FF, pierde (980-1000) FF x 100 acţiuni = -2000 FF.

            Prin urmare, investitorul nu poate pierde mai mult decît jumătate din diferenţa dintre bornele stelajului. Specificul acestei operaţiuni este că, spre deosebire de cumpărarea cu primă, unde cumpărătorul mizează pe creşterea pieţei (iar vînzătorul pe scăderea acesteia), la stelaj se mizează pe o variabilitate mai mare (respectiv mai redusă) a preţului acţiunii între momentul încheierii operaţiunii şi ziua strigării primelor.

            Cumpărătorul de stelaj se aşteaptă la o variaţie mare a preţului, astfel încît acesta să iasă din bornele stelajului; dacă preţul creşte peste borna superioară, el se va declara cumpărător, iar dacă scade sub borna inferioară, el se va declara vînzător. Dimpotrivă, vînzătorul de stelaj mizează pe o variaţie a preţului în cadrul bornelor stelajului; cîştigul său maxim este însă limitat.

            Stelajul poate fi utilizat pentru operaţiuni speculative, atunci cînd operatorul lucrează „descoperit”, sau pentru opera­ţiuni de acoperire (fr. couverture), atunci cînd are ca scop protejarea valorii unui portofoliu.

            Să presupunem că pentru lichidarea din mai acţiunile VVV cotează 412,50 FF, iar stelajul pe octombrie se negociază cu 379/445. Un operator care se aşteaptă la o mare fluctuaţie de curs, fără să poată preciza sensul mişcării cursului, cumpără două stelaje pe octombrie (1 stelaj = 100 acţiuni). În ziua strigării primelor (21 mai) acţiunea VVV cotează 530 FF. Cumpărătorul de stelaj se declară cumpărător a 200 aciuni VVV la 445 FF şi realizează un profit potenţial de 85 FF/aciune. Profitul se concretizează în bani dacă operatorul vinde imediat pe piaţă la 530 FF acţiunile achizionate prin stelaj.

            Chiar şi în ipoteza unei scăderi a cursului pînă în ziua strigării primelor operatorul ar fi cîştigat, dar, de data aceasta, declarîndu-se vînzător. Dacă, de exemplu, cursul la VVV ar fi ajuns la 350 FF, operatorul obţinea un profit potenţial de 29 FF/acţiune, profit concretizat în bani atunci cînd operatorul cumpără de pe piaţă la 350 FF şi vinde în operaţiunea de stelaj la 379 FF.

            Vînzătorul de stelaj se aşteaptă ca în ziua strigării primelor cursul să fie cuprins între 397 şi 445 FF. Dacă în ziua strigării primelor cursul la VVV este de 405 FF, vînzătorul stelajului va cîştiga 8 FF/acţiune, deoarece cumpărătorul stelajului se va declara vînzător şi îi va vinde 200 acţiuni la 397 FF; vînzătorul stelajului poate vinde, la rîndul lui, aceste titluri pe piaţă la 405 FF, obţinînd un cîştig total de 8 FFx200VVV = 1600 FF. Dacă în ziua strigării primelor cursul VVV este de 437 FF, vînzătorul stelajului va cîştiga tot 8 FF/acţiune, deoarece se va declara cumpărător şi îi va achiziţiona 200 acţiuni la 445 FF, pe care investitorul stelajului le poate lua de pe piaţă la 437 FF.

            Să presupunem acum că operatorul care a cumpărat stelajul 397/445 deţinea în portofoliu 200 titluri VVV pe care le dobîndise anterior la 390 FF. De data aceasta el are în vedere acoperirea împotriva riscului de scădere a cursului la VVV şi deci de depreciere a portofoliului său. Orice creştere a cursului la VVV duce la sporirea valorii portofoliului şi, atunci cînd piaţa trece de 445 FF, la cîştiguri din stelaj (la 450 FF se declară cumpărător şi obţine 5 FF/acţiune profit poten_ial, care devine real în momentul în care operatorul vinde pe piaţă titlurile achiziţionate la 445 FF).

            Dimpotrivă, la scăderea pieţei, cîştigurile din valorifica­rea stelajului compensează pierderea suferită la portofoliu. De exemplu, dacă piaţa scade pînă în ziua strigării primelor la 350 FF, cumpărătorul de stelaj se declară vînzător de titluri VVV la 397 FF, ceea ce înseamnă un profit implicit de 397FF – 350FF = 47 FF/acţiune. Operatorul, ale cărui titluri din portofoliu au pierdut din valoare 390 FF – 350 FF = 40 FF/acţiune, îşi compensează această pierdere cu cîştigul de 47 FF/acţiune rezultat din stelaj.

            În concluzie, contractul pe stelaj este pentru cumpărător un mijloc de realizare a unor operaţiuni speculative şi de acoperire pe o piaţă supusă unor mari fluctuaţii de preţ; vînzăto­rul este însă dependent de decizia pe care o ia cumpărătorul în ziua strigării primelor, iar profitul lui apare atunci cînd variaţia preţului se menţine între bornele stelajului.