În orice întreprindere organizarea formala coexista cu organizarea informala independent de vointa managerilor. Un manager eficient favorizeaza un impact pozitiv al organizarii informale asupra celei formale.
Organizarea informala (OI) – reprezinta ansamblul persoanelor ce-si desfasoara activitatea în cadrul aceleiasi organizatii si a relatiilor ce se stabilesc spontan între acestea pe diverse criterii (pasiuni comune, aceeasi vârsta, etnie, teluri comune etc.) cu scopul satisfacerii unor nevoi.
|
ORGANIZARE INFORMALA (O.I.) versus ORGANIZAREA FORMALA (O.F.) |
|
|
Asemanari: |
Deosebiri: |
|
· ambele exista în orice organizatie; · ambele urmaresc atingerea unor teluri; · ambele se modifica în timp. |
· O.I. se caracterizeaza printr-o puternica instabilitate, iar O.F. are caracter relativ stabil; · constituirea si functionarea O.I. este subordonata satisfacerii unor obiective individuale sau de grup, iar O.F. urmareste realizarea obiectivelor organizatiei; · o persoana poate fi membra într-unul sau mai multe grupuri informale, însa poate ocupa un singur post în O.F. |
Managerul poate evidentia caracteristicile organizarii informale cu ajutorul:
sociogramei – o diagrama a atractiei între membrii organizatiei, construita în baza raspunsurilor acestora privind cine cu cine doreste sau nu sa lucreze, cine cu cine se simpatizeaza sau nu;
hartii interactiunilor – tot o diagrama ce pune în evidenta legaturile informale dintre membrii organizatiei, dar care se construieste pe baza de observare directa a comunicarilor informale.
Componenta de baza a O.I. o reprezinta grupul informal, grup condus de unul sau mai multi lideri informali.
|
Grupul informal: |
Liderul informal este, în general, un membru respectat care:
w ajuta grupul în atingerea scopurilor sale, facând posibila satisfacerea nevoilor membrilor grupului;
w întruchipeaza valorile grupului, fiind, în esenta personificarea aspiratiilor si valorilor membrilor;
w este reprezentantul grupului, în interactiunea cu liderii formali;
w este un mediator al conflictelor grupului.
TIPOLOGIA GRUPURILOR INFORMALE (G.I.):
|
Grup informal: |
Caracteristici: |
|
· orizontal |
w membrii sunt situati pe acelasi nivel ierarhic; accesul în grup este facil; |
|
· vertical |
w membrii se afla pe niveluri ierarhice diferite, dar din acelasi sector(ex. director comercial/sef birou comercial/sef depozit) |
|
· mixt |
w reprezinta o combinatie a doua sau mai multe persoane situate pe niveluri ierarhice diferite, din sectoare diferite; |
Normele grupului informal – reprezinta un ansamblu de reguli ce se dezvolta ca rezultat al interactiunii, în timp, intre membrii grupului si se stabilesc în legatura cu aspecte importante pentru grup.
Normele:
w se nasc spontan si circula mai mult oral
w sunt, în general, acceptate de toti membrii dar în grade diferite
w servesc drept linii de conduita, spunându-le ce pot si ce nu pot face în anumite circumstante
w se stabilesc prin consens de idei sau prin influenta liderului si odata stabilite, actioneaza ca o pârghie de control asupra membrilor grupului
w dupa impactul lor asupra organizarii formale, normele pot fi pozitive sau negative
Coeziunea grupului informal – este o caracteristica ce masoara gradul în care membrii împartasesc telurile grupului si coopereaza unii cu altii; este un indicator al gradului de control al grupului asupra membrilor sai.
Coeziunea este un indicator al gradului de control al grupului asupra membrilor sai. Pe masura ce creste, se maresc si sansele de reusita ale grupului pentru atingerea obiectivelor sale si controlul mediului. Nivelul coeziunii coroborat cu acordul sau dezacordul în raport cu obiectivele formale ale întreprinderii poate conduce la urmatoarele 4 situatii distincte, într-o organizatie:
w coeziune ridicata si acord cu obiectivele formale, care antreneaza un comportament favorabil din partea grupului si deci un impact pozitiv asupra organizatiei;
w coeziune ridicata si dezacord cu obiectivele formale – situatie care genereaza o intensa activitate în plan informal, ce submineaza organizarea formala;
w coeziune scazuta dar acord cu obiectivele formale – aceasta situatie are efecte foarte probabil pozitive asupra organizatiei, dar comportamentul este bazat mai mult pe cel individual decât pe cel de grup;
w coeziune scazuta si dezacord cu obiectivele formale – în acest caz, rezultatele risca sa fie negative din punct de vedere al organizatiei iar comportamentul predominant este, de asemenea, cel individual.
Apar situatii în care managerul, în functie de interesele firmei, doreste sa încurajeze cresterea coeziunii grupului, daca normele acestuia sunt pozitive. Astfel, el poate apela la una sau mai multe dintre urmatoarele metode:
w micsorarea grupului;
w încurajarea obiectivelor grupului;
w stimularea competitiei cu alte grupuri;
w oferirea de recompense, mai curând grupului decât membrilor sai;
w izolare fizica a grupului, atunci când este posibil.
Pentru slabirea coeziunii grupului, managerul va actiona în sens invers.
Actionând ca o veritabila supapa de defulare pentru angajatii întreprinderii, organizarea informala dezvolta la acestia sentimentul de acceptare si apartenenta, sporind stabilitatea mediului si încurajând angajatii sa ramâna în mediul respectiv.
