Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE)

Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică a avut la baza Organizaţia de Coperare Economică Europeană înfiinţată în aprilie 1948 cu sprijinul Statelor Unite şi Canadei, pentru aplicarea Planului Marshal, în scopul reconstrucţiei Europei după al doilea Război Mondial. OCDE a fost înfiinţată în 1960 la Paris şi a început să funcţioneze efectiv în 1961.

OCDE este organizaţia care reuneşte majoritatea ţărilor dezvoltate. La nivelul anului 2006, OCDE număra 30 de state membre şi reprezintă o structură foarte solidă. Celor 20 de state care au fondat organizaţia în 1961, printre care s-au numărat Canada, Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi SUA, li s­au alăturat începând cu anul 1964 alţi 10 parteneri importanţi, cum ar fi: Australia, Japonia sau ţările din Grupul de la Vişegrad, ultima ţară admisă fiind Republica Slovacă, în decembrie 2000.

OCDE este o organizaţie interguvernamentală care îşi propune:

• să formuleze şi să promoveze politici care să încurajeze creşterea economică şi menţinerea stabilităţii financiare;
• să stimuleze eforturile membrilor de a acorda asistenţă ţărilor în dezvoltare;
• să stimuleze comerţul internaţional pe baze nediscriminatorii.

În prezent, statele membre ale Organizaţiei deţin împreună peste 70% din producţia şi comerţul mondial cu bunuri şi servicii şi peste 90% din volumul investiţiilor străine directe la nivel mondial, fapt pentru care Organizaţia a fost numită „clubul ţărilor bogate”.

Valoarea şi valabilitatea recomandărilor şi rezoluţiilor OCDE este atât de mare, încât se constituie practic într-o matrice de funcţionare a economiei mondiale. Acolo unde OCDE decide să dezvolte programe, reuşeşte să mobilizeze fonduri, fie din resurse proprii, fie din alte resurse, cum ar fi cele ale UE, Comisia Europeană făcând parte din Consiliul

OCDE.