O Europă fiscală sau socială nu există, de aceea, disponibilităţile – pe această temă – variază foarte mult, pe de o parte – de la o ţară la alta, iar pe de altă parte – chiar la nivelul Uniunii Europene. O explicaţie ar fi aceea că în chiar interiorul Uniunii Europene s-au înmulţit paradisurile fiscale, situaţie care, – prezentînd un pericol potenţial pentru viitorul Comunităţii – produce dificultăţi guvernanţilor. În vederea înlăturării acestui pericol se întreprind măsuri severe: verificarea severă a dublei reşedinţe a contribuabilului, revederea clauzelor privind: schimbul de informaţii, a clauzelor de asistenţă privind recuperarea datoriilor reciproce etc.
1. Alderney
Alderney reprezintă un grup de mici insule situate în Canalul Mînecii, în imediata apropiere a coastelor franceze (chiar la intrarea în Golful Saint Malo). În prezent, grupul de insule are un organism legislativ propriu (cu puteri limitate) şi autorităţi administrative care controlează bugetul local. Alderney se supune, în general, legislaţiei britanice care, însă, este „îndulcită” de unele legi cutumiare şi de anumite hotărîri ale parlamentului local. Astfel, în ultimii ani, au fost adoptate şi puse în aplicare o serie de legi prin care se recunoaşte statutul (privilegiat sub aspectul facilităţilor fiscale) al companiilor exceptate (1995), administrarea afacerilor şi conducerea companiilor (2000). În Alderney se percepe exclusiv un impozit pe venit de pînă la 30% (atît pentru persoanele fizice cît şi pentru persoanele juridice). Societăţile comerciale exceptate (care se pot constitui şi numai cu un singur acţionar) plătesc o taxă de înmatriculare de 100 lire sterline. În ceea ce priveşte sistemul financiar-bancar, în Alderney funcţionează o schemă de compensare a depunătorilor (la care instituţiile financiare pot adera dacă vor) în conformitate cu care băncile se sincronizează garantînd clienţilor – în cazul cînd una dintre ele ar avea probleme – menţinerea în proporţii mulţumitoare a depunerilor efectuate.
2. Andorra
Andorra, situată pe o vale pierdută între zidurile muntoase ale Pirineilor, la graniţa dintre Franţa şi Spania, cu capitala la Andorra la Vella – este cunoscută de turişti ca un loc de tranzit în care se pot face cumpărături la preţuri mult mai mici decît în alte părţi, datorită faptului că nu se percep taxe vamale, accize etc. În Andorra, profitul, dividendele sau veniturile nu sunt impozitate. De asemenea, cîştigurile de capital nu sunt impozitate. Impozitele plătite de o societate sunt legate de asigurările de sănătate şi protecţia socială şi sunt de 13% la salariul angajatului şi de 5% plătit de angajat. Băncile din Andorra duc o politică conservatoare şi înregistrează rate de solvabilitate ridicate. Pentru a preveni spălarea banilor, în 1995, guvernul andorran a introdus „Legea protejării secretului bancar şi prevenirii spălări banilor sau a bunurilor provenite din activităţi ilegale”. Andorra constituie, pentru moment, loc de atracţie în special pentru persoanele fizice bogate şi mai puţin pentru entităţile juridice offshore care nu pot deţine controlul absolut al afacerilor. Pentru acest motiv, Andorra este preferată pentru înfiinţarea, de către persoane fizice bogate, de trusturi ce beneficiază de impozitare zero. Poziţia sa între două mari puteri ale Europei şi infrastructura bine pusă la punct sunt aspecte ce ar putea atrage mulţi investitori dornici să-şi stabilească afacerile aici. Tocmai de aceea, guvernul din Andorra studiază posibilitatea de a deveni paradis fiscal al companiilor offshore, prin impozitarea cu cote minime a profiturilor acestora. De asemenea, se are în vedere încheierea de tratate de evitare a dublei impuneri cu anumite state.
3. Belgia
Belgia şi-a dezvoltat un sistem fiscal diferenţiat, care este atractiv (în sensul că prezintă numeroase caracteristici „offshore”) pentru nerezidenţi. Astfel, în Belgia se practică pe scară largă sistemul conturilor anonime, mai cu seamă pentru societăţile multinaţionale, de asemenea, este stimulată dezvoltarea industriei bazată pe înalta tehnologie, societăţile „inovatoare” beneficiind de scutire de la plata impozitului pe profit pe o perioadă de 10 ani.
4. Cipru
Cipru este perfect situată pentru a oferi perspective largi iniţierii şi dezvoltării operaţiunilor de comerţ internaţional, mai cu seamă a activităţilor offshore. Sub aspectul fiscalităţii, se înfăţişează ca un adevărat „paradis” mai ales pentru nerezidenţi: salariaţii străini sunt impuşi numai pentru jumătate din veniturile obţinute. Cipru este ţara cu cea mai extinsă reţea a tratatelor privind eliminarea dublei impuneri.
5. Elveția
În Elveţia impozitarea veniturilor se face în conformitate cu reglementările locale şi cu prevederile numeroaselor tratate pentru evitarea dublei impuneri. Factori precum reglementările stricte asupra secretului bancar, aprecierea continuă a francului elveţian, tradiţia acestei ţări în ceea ce priveşte neutralitatea, stabilitatea economică, au contribuit la creşterea atractivităţii Elveţiei pentru investitorii străini. Elveţia nu este o jurisdicţie offshore propriu-zisă, este totuşi o jurisdicţie cu un nivel redus al fiscalităţii, oferind investitorilor internaţionali şi societăţilor multinaţionale posibilitatea obţinerii unor reduceri semnificative ale cheltuielilor fiscale.
6. Gibraltar
Pentru a depăşi handicapul economic dobîndit în cei 16 ani de izolare de Spania, Gibraltar a fost nevoită să introducă măsuri revoluţionare în legislaţia sa; cea mai importantă dintre aceste măsuri este acordarea perioadei de 25 ani de scutire de la plata impozitelor pentru companiile offshore[1]. Confidenţialitatea afacerilor şi secretul bancar sunt garantate prin lege, ceea ce explică faptul că pe o suprafaţă de numai 6,5 km.2 a Gibraltarului îşi desfăşoară activitatea aproape toate marile bănci din Europa şi America, depozitele adăpostite în conturile acestora depăşind cu mult 6 miliarde de dolari.
7. Guernsey
Guernsey, insulă în Marea Mînecii, s-a replicat poziția geografică neatractivă pentru turiști şi a început să ofere din ce în ce mai multe servicii financiare permanente şi atractive. Persoanele fizice şi întreprinderile rezidente în Guernsey plătesc un impozit pe venit, respectiv pe beneficii de numai 20% în condiţiile în care nu există alte forme de impunere. Sistemul financiar-bancar funcţionează la cote înalte, în Guernsey îşi desfăşoară activitatea, profitabil, peste 60 de bănci. Facilităţile fiscale nu sunt printre cele mai atractive, însă mediul afacerilor stabil şi existenţa serviciilor financiare dintre cele mai complexe fac din Guernsey o destinaţie dorită de mulţi investitori.
18. Jersey
Jersey, este o insulă situată în Marea Mînecii[2], aproape de partea normandă a Rivierei Franceze, dar care se află sub autoritatea Coroanei britanice. Ea are statutul de membru asociat al Uniunii Europene. Majoritatea băncilor europene importante îşi au cîte un stabiliment pe insulă. Accesul şi instalarea pe insula Jersey sunt permise oricărui posesor al unui paşaport eliberat de un stat membru al Comunităţii Europene. Pentru a deveni rezident, însă, este necesară dobîndirea unei proprietăţi sau închirierea unei locuinţe. În ultimii 50 de ani, pe insulă Jersey veniturile persoanelor fizice şi beneficiile societăţilor s-au impus (şi se impun în continuare) cu 20%. Acolo nu se impozitează cîştigurile din capital, nu este cunoscută taxa pe valoare adăugată (sunt instituite numai cîteva impozite – absolut rezonabile, ca şi cuantum – care vizează unele produse, precum: carburanţii, alcoolul, tutunul etc.). Stabilitatea politică, alături de sistemul redus de taxe şi reputaţia sa internaţională de important centru financiar fac din statul Jersey o destinaţie atractivă pentru investiţiile străine. Sectorul bancar, cel al fondurilor de investiţii, precum şi trusturile sunt, în mod particular, mai dezvoltate şi beneficiază de o infrastructură financiară şi de o consultanţă puternică. Insula rămîne în continuare destinaţia favorită a societăţilor comerciale şi holding care activează în UE, însă aceasta trebuie să se conformeze cerinţelor UE şu OECD.
9. Insula Man
Insula Man este situată în centrul Mării Irlandeze, între Marea Britanie şi Irlanda. În insulă sunt înregistrate aproximativ 33.000 de societăţi offshore, iar pe lîngă acestea, încă 21.500 de alte firme. În ianuarie 2002, Insula Man a devenit unul din primele centre financiare din lume care a reglementat agenţiile responsabile cu înregistrarea şi administrarea companiilor offshore. De sistemul financiar-bancar de pe insulă beneficiază, mai cu seamă, cetăţenii britanici şi, în general, rezidenţii statelor din Commonwealth. În privinţa nivelului taxelor, Insula Man este o zonă cu taxe foarte mici pentru sectorul privat, de fapt, majoritatea egale cu zero. În domeniile bancar şi asigurări se percepe un mic impozit, dar în alte domenii nu există deloc impozite pentru companii. Există doar impozite plătite de angajaţi. În general, insula se impune ca fiind o jurisdicţie bine reglementată, responsabilă şi puternică din punct de vedere financiar. De asemenea, insula a fost calificată ca situîndu-se în fruntea jurisdicţiilor care fac eforturi pentru prevenirea spălării banilor.
10. Principatul Liechtenstein
Principatul Liechtenstein din anul 1993 a devenit membru asociat al Spaţiului Economic European; împreună cu Elveţia, Liechtenstein formează o unitate monetară şi vamală, ceea ce permite ambelor state să îşi regleze problemele bugetare şi fiscale prin acordul direct al celor două guverne. Sistemul bancar este foarte bine dezvoltat, în special în ceea ce priveşte sectorul privat, principalele puncte forte fiind: sistemul relaxat, legislaţia foarte flexibilă şi reguli stricte în ceea ce priveşte secretul bancar. De asemenea, regimul fiscal moderat, dar specializat, precum şi formele variate şi flexibile disponibile societăţilor scutite care desfăşoară activităţi pe teritoriul ţării sunt foarte favorabile dezvoltării societăţii offshore. În iunie 2000, Liechtenstein-ul a fost calificat de FATF ca fiind un paradis fiscal non-cooperant şi inclus pe lista neagră a OECD alături de alte 18 jurisdicţii. Ca urmare a eforturilor depuse pentru revizuirea legislaţiei şi respectarea celor 30 de recomandări formulate de FATF, în anul 2002, Liechtenstein-ul a fost scos de pe lista neagră alături de alte 3 jurisdicţii; Insula Cayman, Bahamas, Panama.
11. Luxembourg
Luxembourg, situat între hotarele Franţei, Belgiei, Germaniei este considerat „paradis al paradisurilor”. Sintagma i se potriveşte Luxembourg-ului, întrucît ea are deplină acoperire: în primul rînd, în Constituţia luxemburgheză este înscris principiul secretului bancar (locul 6 mondial în lumea finanţelor internaţionale), apoi pentru că în Luxembourg se înregistrează cea mai scăzută rată a şomajului din Europa continentală şi, în fine, nu este cunoscută aici inflaţia. Regimul fiscal, calitatea de neutru a UE, infrastructura modernă şi reţeaua vastă de tratate încheiate pentru evitarea dublei impuneri, fac din Luxembourg o ofertă foarte atractivă pentru diferitele tipuri de societăţi de tip offshore. În prezent, Luxembourg-ul se găseşte într-o situaţie foarte delicată, confruntîndu-se pe de o parte cu atacurile UE/OECD, şi de pe altă parte cu dependenţa sa faţă de sectorul offshore.
12. Insulele Madeira
Madeira, un grup de insule situat în Oceanul Atlantic între Africa şi Insulele Azore sunt, de la 1976, insule care au dobîndit o oarecare autonomie locală. În ceea ce priveşte fiscalitatea, insulele oferă o serie de facilităţi: societăţi comerciale înfiinţate pe insule beneficiază de un privilegiu fiscal garantat pînă la finele anului 2011, în sensul că profitul realizat a fost scutit de impozit. Madeira nu este un paradis fiscal cu legislaţie şi proceduri create să protejeze secretul afacerii. Centrul financiar a fost construit beneficiind de aprobarea Comunităţii Europene, iar stimulentele fiscale au fost structurate în aşa fel încît Madeira să nu fie percepută ca un paradis fiscal negativ. În general, Madeira atrage companii care doresc să aibă acces pe piaţa unică a UE şi care sunt pregătite să facă faţă prevederilor emise la Bruxelles şi Lisabona. Gradul de supraveghere este foarte ridicat, fiind de fapt acelaşi care se aplică şi societăţilor rezidente în Portugalia. Madeira este un centru financiar offshore scump, acesta este utilizat de grupuri internaţionale mari care urmăresc să consulte avocaţi şi consultanţi specializaţi foarte competenţi înaintea implementării structurilor. De asemenea, investiţiile masive în telecomunicaţii fac din acestea un sector foarte bine dezvoltat, iar alături de pregătirea profesională ridicată a forţei de muncă şi de beneficiile care rezultă din vasta reţea de tratate încheiate pentru evitarea dublei impuneri, Madeira constituie un membru financiar offshore foarte atractiv.
13. Malta
Malta este o ţară cu un sistem fiscal destul de împovărător, însă există şi regiuni unde cotele impozitelor sunt reduse, acestea adresîndu-se atît persoanelor fizice cît şi celor juridice. Malta dispune de o infrastructură şi servicii profesionale pentru afaceri cu un grad rezonabil de sofisticare. Sectoarele în care îşi desfăşoară activitatea offshore sunt sectorul bancar, managementul fondurilor mutuale, trusturi, transporturi şi holdinguri. Regimul fiscal nu este unul relaxat, însă Malta deţine cîteva avantaje competiţionale: poziţia sa geografică, porturile foarte bine dotate, infrastructura foarte bine dezvoltată, număr mare de tratate pentru evitarea dublei impuneri şi mediul de afaceri la nivel european.
14. Principatul Monaco
Monaco este considerat cu adevărat „paradisul paradisurilor fiscale”, fiind mai mult decît atrăgător, întrucît acolo nu există practic impozite directe. Se percepe în schimb o taxă (TVA) care este armonizată cu Franţa. Jumătate din activităţile desfăşurate în principat au ca obiect: bănci, asigurări şi alte prestări de servicii. Băncile private se dezvoltă continuu, datorită numărului ridicat de persoane bogate care se stabilesc aici. În Monaco nu există activitate offshore în sensul propriu-zis. Spre deosebire de celelalte jurisdicţii offshore, activităţile care beneficiază de un regim fiscal favorabil sunt acelea a căror cifră de afaceri provine în proporţie de peste 75% de pe piaţa internă. În general, regimul fiscal este determinat de domeniul de activitate şi nu de tipul de societate folosit.
15. San Marino
Economia Republicii San Marino este dominată de servicii (în cadrul cărora pe primul loc se situează serviciile turistice). Un loc important îl deţine şi sectorul financiar-bancar aflat într-o continuă creştere, graţie unei legislaţii fiscale favorizatoare. În materia legislaţiei fiscale reţine atenţia faptul că San Marino a semnat acordul privind schimbul de informaţii între autorităţile naţionale şi se supune regulilor comunitare relative la armonizarea impozitelor indirecte.
[1] Numărul de societăţi înregistrate în Gibraltar depăşeşte pe cel al locuitorilor.
[2] Jersey este cea mai mare şi mai sudică dintre insulele Canalului, avînd o suprafaţă totală de 116 km2
