Particularităţi ale formării preţurilor agricole
Cererea de produse agricole este, în general, inelastică. În anii cu recolte bune preţurile producătorilor scad, iar veniturile acestora se reduc. În literatura economică acest fenomen este cunoscut şi sub numele de „efectul King”.
Un exemplu de intervenţie a organelor statale este formarea preţurilor în cadrul ţărilor din CEE. Modalităţile de intervenţie a statului
±5 5 5 5
în domeniul preţurilor agricole sunt variate, cuprinzând un evantai de măsuri începând cu controlul suprafeţelor agricole, controlul direct al culturilor şi până la acordarea unor subvenţii de la buget, a unor prime pe produs, cât şi a unor credite cu dobânzi preferenţiale.
Conform legislaţiei actuale, statul stabileşte preţuri minime garantate pentru o serie de produse agricole de importanţă naţională. Preţul minim garantat reprezintă contravaloarea în lei a preţului mediu al unui produs înregistrat în anul precedent pe piaţa mondială. Preţul produselor vegetale şi animale depinde şi de condiţiile de calitate specifice.
Particularităţile formării preţurilor în lucrările de construcţii-montaj (preţul de deviz)
Dintre modalităţile de evaluare şi grupare a cheltuielilor de construcţii-montaj menţionăm:
♦ evaluarea cheltuielilor pe subdiviziunile structurale ale obiectivului de investiţie – părţile de obiective de construcţii, unităţi fizice şi de folosinţă, constituie delimitări spaţiale cu destinaţie bine determinată. Divizarea structurală a obiectivului de investiţii şi a obiectivelor de construcţii se încheie cu elementele de construcţii;
5 5 ~
- evaluarea cheltuielilor pe articole de deviz – lucrările de construcţii pot fi descompuse în cele mai simple operaţiuni sau lucrări elementare ce caracter omogen şi care se regăsesc în toate elementele de construcţii de acelaşi fel. Acestea poartă denumirea de articole de deviz.
- evaluarea cheltuielilor pe categorii de lucrări sau stadii fizice – categoria de lucrări implică complexul de operaţiuni sau articole de deviz necesare realizării unui anumit stadiu şi cuprinde un grup de lucrări cu caracteristici comune determinate pe baza criteriului funcţionalităţii.
5 5
În evaluarea cheltuielilor pe categorii de lucrări se folosesc articolele de deviz şi normele. Cu ajutorul acestora se estimează volumul fizic de lucrări, operaţiune numită antimăsurătoare. Normele de deviz sunt de fapt o expresie a consumurilor specifice. Pentru evaluarea cheltuielilor sunt necesare şi preţurile (tarifele) unitare pe articole de deviz defalcate pe patru elemente de cheltuieli (materiale, manoperă, utilaje, transport).
În ramurile construcţiilor se stabilesc şi se aplică următoarele preţuri:
- a) preţuri (tarife) unitare pe articole de deviz – se stabilesc pe
bază de:
A norme de deviz;
A preţuri practicate pentru materialele de construcţii;
A tarife pentru manoperă;
A chirii la utilajele de construcţii;
A preţuri de deviz/oră de funcţionare a utilajelor;
A tarife de transport (pe cale ferată).
- b) preţuri de deviz pe categorii de lucrări – devizul pe categorii
de lucrări are următoarea structură:
♦ cap. I – cheltuieli directe – cuprinde:
- I – cheltuieli directe pe articole de deviz: materiale, manoperă, utilaje, transport CFR;
- II – alte cheltuieli directe: sporuri manoperă, manoperă maistru, cheltuieli transport local;
- II – cheltuieli indirecte – se calculează prin aplicarea unor cote procentuale asupra cheltuielilor directe;
- III – cheltuieli pentru introducerea tehnologiilor noi;
- IV – profitul – se calculează prin aplicarea unei rate de rentabilitate la totalul I + II + III.
- preţuri de deviz pe obiect de construcţii – devizul pe obiect de construcţii este o însumare a devizelor pe categorii de lucrări pentru obiectul respectiv, inclusiv TVA.
- devizul general al obiectivului de investiţii – reflectă întregul volum al cheltuielilor ocazionate de realizarea unui obiectiv de investiţii de la faza de proiectare până la darea în folosinţă şi atingerea parametrilor proiectaţi şi care are patru părţi principale:
- partea I – cheltuieli pentru pregătirea şi realizarea propriu-zisă a noului obiectiv;
- partea II – cheltuieli cu managementul investiţiei şi cu dirigenţia şantierului;
□ partea III – cheltuieli cu organizarea de şantier;
□ partea IV – cheltuieli nerecuperabile provenind din efectuarea probelor tehnologice.
Devizul general reflectă şi structura cheltuielilor, respectiv construcţii, instalaţii, utilaje şi echipamente care se montează, dotare şi alte cheltuieli, realizând o evaluare de ansamblu a investiţiei.
Tarife
Reprezintă o categorie a preţurilor care se stabileşte şi se aplică în domeniul prestărilor de servicii.
Tarifele pot avea calitate de preţ cu ridicata pentru serviciile productive şi de preţ cu amănuntul pentru serviciile neproductive. Totuşi, există şi unele excepţii, şi anume:
- apa şi energia electrică sunt considerate din punct de vedere economic produse, pentru distribuirea şi consumul lor aplicându-se tarife;
- în cazul gazelor se practică preţuri;
- în cazul confecţiilor executate de cooperaţie, dacă acestea sunt de serie, se practică preţuri, iar dacă sunt la comandă, se practică preţuri.
În cazul tarifelor se practică aceleaşi principii şi metode de fundamentare şi negociere, dar în cazul tarifelor apar o serie de particularităţi. Astfel, structura tarifelor este mai simplă deoarece serviciile, nefăcând obiectul circulaţiei mărfurilor, în costurile lor nu se includ cheltuieli de desfacere. În tarife (pentru serviciile productive) nu se cuprinde adaos comercial, dar acesta se încasează pentru materiale, care se încasează separat de tarife la preţ cu amănuntul.
Există particularităţi şi în ceea ce priveşte nivelul costurilor serviciilor, prin faptul că o serie de prestaţii se pot efectua şi la sediul clientului, iar manopera are o pondere mare în cost.
În cazul energiei electrice şi termice se face diferenţierea tarifelor după felul consumului (productiv, public, casnic).
Elemente de fundamentare şi stabilire a tarifelor
Se referă la:
o costuri, exclusiv valoarea materialelor supuse prelucrării şi a pieselor de schimb care se montează. În cazul în care beneficiarul aduce materiale auxiliare, contravaloarea acestora, cuprinsă în tarif, se scade.
o profitul unităţii prestatoare;
o TVA.
Materialele care sunt supuse prelucrării, precum şi piesele de schimb se decontează separat, respectiv la nivelul preţului cu ridicata pentru serviciile executate agenţilor economici şi la nivelul preţului cu amănuntul pentru cele executate populaţiei.
Sistemul tarifelor în România
Se împarte în următoarele grupe:
- pentru serviciile tradiţionale şi artizanale – tarife pentru serviciile personale, reparaţii, servicii la comandă de artizanat;
- pentru serviciile cu caracter de masă – tarife pentru transport, poştă, telecomunicaţii, activităţi de gospodărie comunală şi locativă, hoteliere;
- pentru serviciile cu caracter de creaţie şi lucrative – tarife pentru serviciile de:
-y- cercetare; *y~ management; *v~ programare; -O- informatică; *v~ modelare; -O- marketing;
-O- implementare de tehnologii noi;
*v~ elaborare şi comercializare de licenţe şi brevete;
*v~ p erfecţionare de cadre. Acestea sunt denumite servicii de vârf şi au rol de multiplicatori ai producţiei şi eficienţei. În costul aferent acestor tarife o pondere importantă îl are consumul de muncă intelectuală şi de înaltă calificare.
- d) pentru prestaţiile din agricultură – tarife pentru lucrări
executate de unităţile de mecanizare a agriculturii şi serviciile de
îmbunătăţire funciară.
Particularităţi în formarea preţurilor şi tarifelor în turism
Turismul implică transport, cazare, alimentaţie publică.
Referitor la calculul tarifului de transport, se remarcă faptul că, pe lângă tariful pentru numărul de kilometri parcurşi, se ia în calcul şi tariful pentru dislocare (transportul de la sediul beneficiarului la punctul de prezentare a turistului). Aceste tarife se diferenţiază pentru transport intern şi internaţional.
Tariful de cazare se stabileşte cu încadrarea în anumite tarife limită ce se stabilesc în funcţie de categorii şi felul unităţii de cazare. În cadrul acestor tarife limită agenţii economici de profil stabilesc tarife maximale care se aplică turiştilor străini veniţi pe cont propriu şi care constituie baza de calcul pentru celelalte tarife, şi anume:
A tarife pentru turişti români (20-25% din tarifele maximale);
A tarife pentru turişti sosiţi organizat pe bază de contract, care nu vor fi mai mici cu 5% din tariful maximal pentru turiştii străini;
A tarife speciale.
Tarifele în alimentaţia publică. Alimentaţia publică reprezintă activitatea care îmbină vânzarea cu producţia şi asigură consumul pe loc al produselor. Unităţile de alimentaţie publică se clasifică după calitatea dotărilor şi serviciilor pe care le oferă.
Preţurile pot fi preţuri cu ridicata sau preţuri de achiziţie. Cotele de adaos sunt diferenţiate pe categorii de unităţi şi grupe de produse. De asemenea, preţurile pot cuprinde şi remiza şi se pot diferenţia în funcţie de condiţiile specifice de aprovizionare şi gastronomie.
