Comparativ cu alte domenii, cererea turistică prezintă o serie de particularităţi determinate de specificul serviciilor ce intră în componenţa produselor turistice consumate în cadrul pieţei.
- Caracteristic pentru cererea de servicii turistice este gradul ridicat de mobilitate, cu schimbări relativ rapide, din punct de vedere cantitativ şi structural, modificări înregistrate sub influenţa unei multitudini de factori obiectivi şi subiectivi. Din această cauză, piaţa turistică este studiată ţinând cont de dinamica cererii, de oscilaţiile şi tendinţele acesteia şi analizând cauzele şi consecinţele acestor schimbări. Dinamismul cererii turistice se manifestă prin oscilaţii dese, uneori bruşte şi neaşteptate, care se datorează în principal labilităţii motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (de natură familială, personală sau socială) şi exogeni (politici, naturali etc.).
Gradul ridicat de mobilitate a cererii turistice este determinat şi de caracterul rigid al ofertei. În consecinţă satisfacerea nevoilor consumatorilor se realizează prin deplasarea turiştilor din zona de reşedinţă spre locul de existenţă a produsului turistic. Distanţa parcursă de turist până în regiunea de interes turistic poate varia, însă costul călătoriei şi timpului necesar deplasării impun anumite limite. De exemplu, turismul de sfârşit de săptămână se desfăşoară în anumite perimetre cu o delimitare destul de precisă[1].
- Cererea de servicii turistice cunoaşte o evoluţie continuă a volumului, structurii şi dispersiei spaţiale şi temporale, însă creşterile înregistrate nu au o ritmicitate constantă şi nici o dispersare unitară spre toate destinaţiile turistice. Evoluţia ascendentă a volumului de servicii turistice este corelată cu trendul ce caracterizează circulaţia turistică. În schimb, evoluţia structurii cererii turistice prezintă o elasticitate proprie, care se modifică în permanenţă sub influenţa factorilor ce determină dezvoltarea diferitelor forme de turism, produse sau destinaţii turistice.
- Cererea turistică este foarte elastică în funcţie de modificarea factorilor de influenţă. Astfel, evoluţia acesteia este determinată de un ansamblu complex de factori economici, demografici, psihosociali şi politici. Printre cei mai importanţi se numără: nivelul veniturilor populaţiei şi cota destinată consumului turistic, nivelul tarifelor serviciilor turistice, volumul şi structura ofertei turistice, ponderea timpului liber, gradul de cultură etc.
Periodicitatea cererii turistice este o funcţie a veniturilor disponibile, a timpului liber şi a sezonalităţii activităţii turistice, care generează diferite forme de turism bazate pe o ofertă anuală periodică (de exemplu: turismul în staţiunile de sporturi de iarnă, turismul estival pe litoral etc.). În acest context, merită să reamintim faptul că factorul esenţial al formării periodice (sezoniere) a cererii turistice şi, în consecinţă şi a repartizării inegale în timp şi în spaţiu a cererii, este reprezentat de limitele timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic.
- O altă particularitate a cererii turistice o constituie faptul că aceasta nu se identifică în totalitate cu consumul turistic. Aşa cum am menţionat anterior, pe piaţa turistică există nonconsumatorii relativi de produse sau servicii turistice care, din diferite motive (familiale, profesionale, financiare etc.), nu sunt în măsură să le solicite.
- În general, putem considera cererea de servicii turistice ca fiind mai puţin presantă în comparaţie cu cererea de produse de folosinţă curentă a populaţiei. Astfel, din punct de vedere al priorităţii acordate de consumatori, nevoia de destindere, de agrement se situează după satisfacerea necesităţilor pentru alimentaţie, îmbrăcăminte, bunuri de folosinţă îndelungată, locuinţe etc.[2] Bineînţeles că odată cu creşterea nivelului de trai al populaţiei va creşte şi importanţa acordată deplasărilor în scopuri turistice.
Datorită gradului de urgenţă redus a nevoilor legate de practicarea turismului, satisfacerea acestora este amânată mai uşor, uneori chiar de la un an la altul. Există însă anumite forme de turism, precum cel de afaceri şi tratamente balneo-medicale, care sunt generate de necesităţi cu un grad sporit de urgenţă deoarece deplasările trebuie să fie efectuate în limitele unor termene dinainte stabilite sau previzibile. În plus, în majoritatea cazurilor, asemenea necesităţi turistice nu pot fi substituite (de exemplu, tratamentele şi curele balneo-medicale) şi nici amânate pentru o altă perioadă viitoare (de exemplu, vânătoarea sportivă are limite rigide de practicare în scopul protejării patrimoniului cinegetic).
Din punct de vedere al gradului de urgenţă distingem următoarea clasificare a necesităţilor turistice:
- Necesităţile de recreere a căror satisfacere poate fi amânată în timp sunt relativ puţin urgente. Acestea pot primi rezolvări prin alte modalităţi de petrecere a timpului liber sau pot fi substituite de necesităţi în ceea ce priveşte alte produse sau servicii. Această categorie de necesităţi turistice poate fi realizată într-o perioadă viitoare.
- Necesităţile de recreere fără posibilitate de amânare sunt considerate ca fiind urgente de către consumatori. Acestea sunt impuse fie de perioada limitată a concediilor şi vacanţelor (stabilite în limite precise de timp), fie de perioada limitată de timp în care este posibilă practicarea unor forme de turism (turismul pentru sporturi de iarnă), fie din motive de îngrijire a sănătăţii (curele balneare).
- În general, cererea turistică nu se caracterizează printr-un consum periodic al aceluiaşi produs turistic oferit la aceeaşi destinaţie turistică[3]. Pe piaţa turistică identificăm o mare diversitate de produse şi destinaţii turistice aflate într-o permanentă concurenţă, turiştii având posibilitatea să beneficieze de acestea în orice perioadă a anului. Există însă, aşa cum am amintit anterior, şi o anumită periodicitate a cererii turistice care este determinată fie de disponibilitatea veniturilor turiştilor, fie de timpul liber, obiceiurile şi psihologia acestora, fie de sezonalitatea activităţii turistice (de exemplu, turismul în staţiunile pentru sporturi de iarnă, turismul estival în staţiunile de pe litoral, turismul de vânătoare şi pescuit sportiv), fie de recomandările medicale pentru anumite proceduri de tratament balneo-medical, repetate la intervale regulate de timp în aceeaşi staţiune turistică.
- Cererea turistică se caracterizează printr-o sezonalitate accentuată şi rigidă, ca urmare a unor legiferări specifice, precum şi datorită unor factori psiho-sociali, culturali şi naţionali.
Cererea turistică este repartizată inegal în timp şi spaţiu datorită limitelor timpului liber disponibil pentru turism în decursul unui an calendaristic. Astfel, formarea cererii turistice este influenţată de perioada sfârşitului de săptămână, a concediilor şi vacanţelor anuale ale consumatorilor de servicii turistice. Durata acestora precum şi limitele calendaristice impuse condiţionează manifestarea cererii turistice. Această caracteristică are drept consecinţă pe de o parte creşterea pronunţată a cererii sezoniere, iar pe de cealaltă parte limitarea libertăţii de alegere a turiştilor în ceea ce priveşte perioada consumului turistic precum şi destinaţia călătoriei turistice.
- O altă particularitate a cererii turistice o constituie gradul mai ridicat de spontaneitate al acesteia în comparaţie cu cererea altor produse şi servicii. Cauza o reprezintă tendinţa manifestată pe piaţa turistică de creştere a ponderii turismului neorganizat (individual, pe cont propriu). În cadrul acestei forme de turism nu are loc o angajare prealabilă a serviciilor turistice, a destinaţiei şi a perioadei de realizare a călătoriilor, cererea pentru serviciile turistice concretizându-se printr-un apel direct, spontan al turistului la unităţile prestatoare de servicii (de cazare, alimentaţie, agrement) sau la organizatorii locali de turism, care mijlocesc asemenea servicii (birouri de turism, dispecerate de cazare).
Manifestări de cerere spontană se înregistrează în diferite proporţii şi în cazul turismului organizat şi semiorganizat. În contact cu oferta de servicii propusă de organizatorii şi prestatorii de servicii din staţiunile turistice vizitate (de exemplu, diferite posibilităţi de agrement şi de distracţie oferite la destinaţie), turiştii solicită tot mai frecvent asemenea servicii în funcţie de durata sejurului, de timpul lor liber, de posibilităţile financiare, de preferinţele individuale etc.
Există şi o categorie de cerere spontană pentru formele de turism itinerant, ca de exemplu formele de turism automobilistic de tipul aranjamentelor speciale („package – tour”). În acest caz solicitările se servicii îmbracă însă un caracter mixt: cererea pentru anumite servicii de bază (de exemplu cazare) se manifestă anticipat, combinat cu cererea spontană de servicii în funcţie de opririle intermediare de durate diferite pe traseele parcurse.
Manifestarea spontană a cererii turiştilor pe cont propriu (neorganizaţi) se caracterizează printr-o elasticitate foarte mare ca volum, durată, sezonalitate, complexitate, grad de confort etc., care nu concordă întotdeauna cu oferta turistică, caracterizată printr-o rigiditate accentuată. În plus, această ofertă potenţială este deseori chiar diminuată datorită necesităţii de a satisface cu prioritate cererile asumate anticipat prin contractele şi aranjamentele încheiate între agenţiile de turism şi unităţile de prestări de servicii turistice.
- Cererea turistică manifestă o puternică tendinţă de concentrare în spaţiu, la nivelul destinaţiilor turistice (anumite ţări, anumite staţiuni)[4]. Ea se localizează în ţările şi regiunile dezvoltate pe plan economic. Astfel, Europa şi America de Nord exprimă şi satisfac aproape 90% din această cerere, fiind totodată continentele cele mai importante în materie de emisie turistică.
Două din particularităţile cererii turistice şi anume sezonalitatea şi concentrarea spaţială au drept consecinţe utilizarea intensivă şi uneori chiar saturarea destinaţiilor turistice. În vederea evitării efectelor negative ale celor două consecinţe menţionate se determină indicatorul „capacitatea optimă de primire a unei zone”. Acesta reprezintă „numărul maxim de turişti care pot fi găzduiţi simultan în timpul unei zile pline de sezon, cu condiţia ca aceştia să poată beneficia de tot agrementul oferit fără să prejudicieze mediul ambiant sau organizarea vieţii pe teritoriul respectiv”[5].
Concentrarea spaţială şi temporală a cererii turistice asupra unui număr relativ mic de regiuni turistice şi în perioade relativ scurte, conferă un grad ridicat de dificultate distribuţiei turistice.
Concentrarea în timp a cererii turistice determină ca numeroase destinaţii turistice să fie sezoniere, aici existând perioade de vârf de sezon şi perioade de extrasezon caracterizate prin lipsa activităţii turistice. Fluxurile turistice masive spre anumite localităţi turistice pot dezechilibra respectiva piaţă turistică. Apar probleme privind satisfacerea cererii turistice datorită dificultăţilor de adaptare a ofertei turistice mai rigide.
Deoarece cea mai mare parte a fluxurilor cererii turistice internaţionale se derulează sub forma turismului intraregional, cererea turistică poate fi considerată ca fiind prioritar intraregională. Conform unor studii realizate de Organizaţia Mondială a Turismului, peste două treimi din cererea turistică internaţională constă în deplasările turiştilor între ţări aparţinând aceluiaşi continent[6]. Ponderea turismului intraregional diferă de la un continent la altul în funcţie de nivelul de dezvoltare şi de oferta turistică a fiecăruia. Cel mai mic procentaj al turismului intraregional este în Africa (sub 25% din circulaţia turistică), iar cel mai mare se înregistrează în cele două Americi (80% din totalul mişcării turistice).
- Cererea turistică se manifestă la locul de reşedinţă al turistului, unde conturează ceea ce se cheamă “bazinul cererii”, fiecare bazin autonomizându-se, pe plan internaţional, prin caracteristicile economice, etnice, sociale şi politice ale teritoriului naţional căruia îi este integrat.
[1]V.Olteanu, I.Cetină – Marketingul serviciilor, Ed. Marketer & Expert, Bucureşti, 1994, pag.122
[2] A. Vorzsak (coord.), Al.Nedelea ş.a. – Introducere în marketingul serviciilor, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2001, p.188
[3]Gh.Postelnicu – Op. cit., pag.52
[4]Gh.Postelnicu – Introducerea în teoria şi practica turismului, Ed.Dacia, 1997, pag.63
[5]OMT – Etude de la saturation des destinations touristiques, Madrid, 1997, pag. 29
[6]WTO – Tourism Market Trends, 2003
