Deşi programul de privatizare în masă implementat în Cehia a fost considerat un succes, fiind un model urmat şi de alte ţări din regiune, efectele sale nu au fost cele scontate, cel puţin din anumite puncte de vedere. Dezinteresul şi lipsa de informare a noilor acţionari rezultaţi din privatizarea cu ajutorul cupoanelor au dus la o implicare pe scară mai largă a băncilor, care devin proprietare ale întreprinderilor. Relaţia oarecum nefirească proprietar-creditor-debitor, conflictul de interese, au dus şi la o slăbire a sectorului bancar.
În dezvoltarea Bursei de Valori din Praga, deschisă la 6 aprilie 1993, se pot identifica mai multe faze de evoluţie.
Tipuri de titlurile mobiliare. Dacă în primele luni de tranzacţionare (cu o singură şedinţă săptămânală) preţul acţiunilor a avut o puternică tendinţă de scădere, justificată de preţurile exagerat de mari de pornire, într-o a doua fază (începând din septembrie 1993), preţurile acţiunilor cresc substanţial, unele şi cu peste 1000%. De la jumătatea anului 1994, o scădere a preţurilor acţiunilor se conturează pe fundalul dezvoltării pieţei primare, în special băncile realizând măriri de capital prin emisiuni de acţiuni care au polarizat cea mai mare parte a sumelor disponibile pe piaţă.
O altă cauză a scăderii preţului acţiunilor, secondată de creşterea ofertei de acţiuni cotate, este profilarea unui segment de piaţă atractiv: cel obligatar.
Statul, colectivităţile locale şi societăţile comerciale încep să emită obligaţiuni în paralel, în condiţiile unei inflaţii păstrate sub control, iar ceva mai târziu apar la tranzacţionare şi acţiunile fondurilor de investiţii.
Pe piaţa obligaţiunilor se poate întâlni o ofertă variată din punctul de vedere al scadenţelor – până la 20 de ani; uneori, aceeaşi firmă are cotate mai multe emisiuni de obligaţiuni cu scadenţe diferite. În ansamblu, cele 95 de obligaţiuni cotate deţineau în 1999 aproape 20% din valoarea totală a tranzacţiilor la Bursa din Praga.
Ca o particularitate, şi obligaţiunile sunt cotate tot pe aceleaşi trei segmente de piaţă ca şi acţiunile, în funcţie de îndeplinirea unor condiţii: piaţa principală, piaţa paralelă şi piaţa liberă, iar în cazul acţiunilor fondurilor există, de asemenea, două segmente de piaţă.
Multe din cele aproape 2000 de societăţi cotate pe diferite segmente de piaţă sunt netranzacţionate sau tranzacţionale doar în cazul celor mai multe societăţi, devenite publice în urma celor trei Valuri de privatizare, concentrarea acţionariatului este un proces firesc.
Şi în Cehia se respectă regula „20-80″. Întreaga piaţă gravitează în jurul a câteva acţiuni, care monopolizează piaţa în ceea ce priveşte volumul tranzacţiilor. SPT Telecom cu o pondere de 45,03%, CEZ cu 12,83%, Komercni Banka – 12,46%, Unipetrol – 9,15%, Ceska Sporitelna – 7,10%, Ceske Radio Kommuunikace, – 6,92%. În anul 1999, aceste şase societăţi realizau împreună 93,50% din volumul tranzacţiilor, iar primele 50 de societăţi (din totalul de 283) realizau 99,80% din total.
În ceea ce priveşte capitalizarea bursieră, situaţia este asemănătoare, cinci societăţi reprezentând 55,39% din total, cu următoarea structură: Telecom – 28,26%, CEZ – 10,94%, Ceske Radio Kommunikace – 8,44%, Ceska Sporitelna – 4,87% şi Tabak – 2,88%.
La bursă sunt cotate multe societăţi cu capital majoritar. Procesul de privatizare a acestor societăţi a avut un puternic impact asupra volumului tranzacţiilor. În Cehia sunt cotate unele dintre cele mai mari şi mai profitabile societăţi cu capital majoritar de stat, care au devenit vedete ale bursei. Acesta este cazul a două mari bănci, Ceska Sporitelna şi Komercni Banka, al companiilor naţionale de telecomunicaţii, SPT Telecom şi Ceske Radio Kommunikace şi al rafinăriei Unipetrol – societăţi care, după cum am văzut, monopolizează volumul tranzacţiilor şi capitalizarea pieţei.
Un aspect complet aparte, unicat pentru ţările în tranziţie, ţine de deschiderea, în 1999, a unui segment de piaţă destinat numai întreprinderilor mici mijlocii.[1]
[1] www.pse.cz
