Caracteristica pieţei. În Polonia, reformele economice au început înaintea altor ţări. De exemplu, liberalizarea preţurilor a fost făcută rapid, astfel încât în 1989 peste 90% din preţuri erau determinate liber. Acest lucru este evidenţiat şi de nivelul înalt al inflaţiei înregistrat în 1989 şi 1990 (251,2% şi, respectiv, 585,8%), după care politica graduală de dezinflaţie reuşeşte să aducă rata anuală a inflaţiei până în 1999 la o singură cifră (7,3%).
Pe de altă parte, procesul privatizării în masă a fost limitat la întreprinderile mici, privatizarea întreprinderilor mări a fost destul de înceată, continuând şi în prezent, în 10 ani însă, Polonia a reuşit să atragă cel mai mare volum de investiţii străine din zonă, care au impulsionat dezvoltarea sectorului privat, compensând lenta privatizare a sectorului de stat. De altfel, acest fapt demonstrează că mai importante sunt calitatea privatizării şi segmentele în care este iniţiată, decât viteza ei.
Piaţa secundară de capital a fost creată în Polonia cu sprijinul statului francez, încă din anul 1991. Începutul timpuriu al reformelor economice a permis bursei poloneze să se afirme, încât, în 1993, clasamentul Euromoney o plasă pe un onorant loc opt din 50 de pieţe în formare monitorizate, din punctul de vedere al avantajelor structurale –, oricum ocupând în acelaşi an locul unu în lume după creşterea obţinută (970% în dolari), în aceeaşi perioadă, Agenţia America pentru Comerţ Exterior plasa Polonia pe locul 10 între cele mai promiţătoare pieţe din lume.
În această ascensiune a Poloniei faţă de celelalte pieţe în formare şi mai ales, faţă de competitoarele ei, ţările în tranziţie, atu-urile principale au fost:
- tranziţia rapidă spre economia de piaţă;
- controlul inflaţiei (după stoparea hiperinflaţiei);
- stăpânirea deficitului bugetar (care încă din 1994 se încadra în cerinţele Tratatului de la Maastricht, fiind de 3% din P.I.B.);
- creşterea economică înregistrată de timpuriu şi continuu;
- larga deschidere a pieţei spre exterior, atrăgând cu succes investitori străini prin politica (foarte) liberală în domeniu;
- coerenţa mai mare în domeniul privatizării.
Mai trebuie observat că piaţa de capital în Polonia şi-a îndeplinit şi rolul principal, în timp, majoritatea societăţilor cotate mărindu-şi capitalul prin emisiuni publice.
Tipuri de titlurile mobiliare. Fondurile naţionale private de pensii reprezintă investitori constanţi pe piaţa de capital, iar investitorii străini sunt, de asemenea, activi. Câteva dintre cele mai mari societăţi cu capital de stat sunt cotate şi atrag tranzacţii pe măsură (de exemplu, PKN, cea mai mare rafinărie, sau PZV – o mare societate de asigurări. Investitorii au la dispoziţie o gamă variată de titluri tranzacţionate la bursă pe lângă acţiuni: obligaţiuni de stat – cu rata dobânzii fixă şi scadenţa de doi şi cinci ani sau cu rata dobânzii indexabilă în funcţie de indicele preţului de consum sau randamentul certificatelor de trezorerie şi scadenţă la unu, trei şi zece ani – obligaţiuni municipale, dar şi titluri pe termen scurt emise de filialele unor companii multinaţionale.[1]
[1] www.gpw.com.pl
