Scurt istoric. Către 1360, negustorii din Bruges se reuneau pentru încheierea afacerilor în faţa hotelului Van der Bourse. Acest nume de bursă a fost dat apoi operaţiilor de tranzacţionare în ansamblul lor şi adoptat în alte oraşe belgiene şi străine. Bursa fondurilor publice a fost creată în 1801.
Legea din 4 decembrie 1990 a operat o reformă profundă a operaţiunilor pe pieţele financiare şi a statutului intermediarilor financiari. De asemenea, prin decizia regală din ianuarie 1991 s-a stabilit noul cadru de funcţionare a burselor belgiene.
Caracteristica pieţei. Piaţa belgiană este încă limitată, întreprinderile belgiene apelează încă în mică măsură la piaţa financiară. Bursa din Bruxelles s-a confruntat în 1992 cu grave dificultăţi financiare, cu căderea volumului tranzacţiilor. Capitalizarea bursieră la Bruxelles reprezintă 31 % din P.N.B. Bursa belgiană se situează pe locul 6 între cele europene şi pe locul 16 între bursele mondiale.
Organizare şi reglementare. Pe piaţa financiară belgiană funcţionează trei burse la Bruxelles, Anvers şi la Liege (bursa fondurilor publice). Cea din Bruxelles este predominantă atât prin numărul de titluri negociate (90% din total), cât şi prin volumul tranzacţiilor.
Buna funcţionare a pieţei este asigurată de: societăţile de bursă, Comisia de bursă, Comisia bancară şi intermediari.
Fiecare bursă este administrată de o Societate de bursă a valorilor mobiliare (S.B.V.M.), persoană juridică de drept public, constituită sub forma unei societăţi cooperative, având ca acţionari un număr de 128 societăţi. O Comisie de bursă administrează S.B.V.M., fiind un organism de reprezentare format din 15 membri aleşi pe trei ani de toţi agenţii de schimb. Acesta precizează modalităţile de organizare şi controlează pieţele. Comisia bancară este compusă dintr-un preşedinte şi 6 membri numiţi prin decizie regală, al căror mandat este de 6 ani, reînnoibil. Ea supraveghează şi controlează instituţiile de credit, emisiunile publice de titluri, societăţile de portofoliu şi fondurile comune de plasament.
Principalii intermediari sunt: societăţile de bursă şi anumite instituţii de credit, cum sunt Banca Naţională a Belgiei, Institutul de rescontare şi garantare şi instituţiile publice de credit.
Băncile pot primi ordine de bursă, dar trebuie să le transmită agenţilor de schimb pentru execuţia lor. De asemenea, guvernul belgian a selectat 14 instituţii bancare pentru funcţia de specialişti în valori de tezaur. Ele pot dezvolta o piaţă secundară a titlurilor publice. A fost introdus şi un sistem de compensaţie pentru certificatele de trezorerie şi obligaţiunile publice pe termen lung.[1]
[1] www.euronext.com
