Scurt istoric. În calitate de instituţie oficială, bursa există din mijlocul secolului XIX. Bursa de la Madrid a fost fondată în 1831 sub regele Ferdinand al VII-lea, cea din Bilbao în 1889, pentru ca din 1915 să funcţioneze o bursă de valori şi la Barcelona. În prezent există, alături de cele 3, încă o bursă la Valencia. Bursa din Madrid reprezintă 92% din capitalizarea naţională. Vin în ordinea importanţei Barcelona, Valencia şi Bilbao. Acelaşi titlu poate fi cotat pe mai multe pieţe, dar interconexiunea informatică dintre ele suprimă diferenţele de curs care se produceau înainte. La Barcelona există o piaţă secundară pentru întreprinderi mici şi mijlocii.
Caracteristica pieţei. Ne putem aştepta la o creştere a importanţei burselor spaniole în viitor, în măsura în care nevoile de investiţii sunt importante, întreprinderile vor recurge mai substanţial la bursă pentru a-şi finanţa expansiunea lor. Mai mult cererea trebuie să dezvolte produsele prin care să fie atraşi tot mai mult investitorii instituţionali. Capitalizarea bursieră la Madrid reprezintă un procent scăzut în P.N.B. (20%). Bursele spaniole se situează pe locul 7 între cele europene şi 15 între cele mondiale.
Organizare şi reglementare. Autoritatea tutelară este Comisia Naţională a Pieţei Bursiere, însărcinată cu supravegherea pieţei, veghind la aplicarea reglementărilor privind activitatea membrilor săi. Funcţionează şi Consiliul Superior al Burselor, în calitate de administrator comun al tuturor burselor spaniole. Este compus din reprezentanţi ai autorităţilor publice şi din preşedinţii asociaţilor agenţilor de schimb, având funcţia de consiliere şi coordonare.
Principalii intermediari pe pieţele acţiunilor şi obligaţiunilor sunt:
- societăţile de titluri, care acţionează în nume propriu sau în calitate de intermediari. Acţionarii străini, în special francezi, dar şi americani şi japonezi, participă cu o parte la capitalul unui număr oarecare de societăţi;
- agenţii de titluri, care acţionează în numele terţilor, sunt însărcinaţi cu plasamentul emisiunilor de titluri. Nu pot interveni pe piaţă pe propriul lor cont şi nu pot să participe la subscrierea de emisiuni pe piaţa primară;
- membrii individuali şi casele de titluri, care trebuie să primească avizul Comisiei Naţionale şi să fie autorizate de Ministerul Economiei şi Finanţelor;
- specialiştii în valori de tezaur. Începând cu 1988, specialiştii în valori de tezaur au fost desemnaţi pentru animarea pieţei. Ei afişează în orice moment un curs de cumpărare şi unul de vânzare la care se angajează să cumpere sau să vândă un bloc de titluri pe care îl deţin. Cursurile se afişează în timp real pe ecranele agenţiilor de difuzare a informaţiilor bursiere. Ordinele de vânzare şi cele de cumpărare se transmit prin telefon.
Cu începere din iulie 1990, data naşterii „Big-Bang”-ului spaniol, numeroşi agenţi de schimb intră în legătură cu băncile spaniole din străinătate. Deja mai multe societăţi de titluri sunt sub controlul băncilor sau grupurilor financiare spaniole şi străine (exemplu: Barclays şi J.P. Morgan). Altele şi-au diversificat activitatea în servicii financiare şi constituie minibănci de afaceri. Altele au ales să rămână independente.[1]
[1] www.bolsamadrid.es
