Oligopolul reprezintă o formă a concurenţi imperfecte, care reflectă o piaţă dominată de câţiva producători-vânzători de talie mare şi un număr mare de cumpărători mici şi răzleţi.
Oligopolul bilateral este o formă a concurenţei imperfecte care reflectă o piaţă dominată de un număr redus de vânzători şi cumpărători.
Caracteristicile pieţei cu concurenţă de oligopol sunt:
- interdependenţa acţiunilor diferiţilor vânzători – preţurile produselor, cantitatea vândută şi profitul unui producător depind de reacţiile celorlalţi producători;
- gradul înalt de concentrare a capitalului şi producţiei – poate fi analizat atât la nivelul fiecărei ţări cât şi la nivel mondial;
- diversificarea produselor, activităţilor, a mărcilor şi submărcilor de fabricaţie.
Trăsăturile pieţei cu concurenţă de oligopol:
- interdependenţa şi incertitudinea – preţurile sunt rigide fiind fixate de marile întreprinderi;
- cucerirea şi împărţirea pieţei produsului;
- obstrucţionarea pătrunderii pe piaţă a noilor concurenţi;
- diferenţierea bunurilor şi concurenţa „în afara preţului” (publicitate, fiabilitatea produsului etc.);
- maximizarea profiturilor şi interdependenţa deciziilor şi a politicilor firmelor participante.
Oligopolurile pot fi:
- oligopoluri antagoniste: o oligopolul bilateral;
- oligopolurile concertate, cu două tipuri de acorduri: o explicite sau exprese: cartelul, trustul, holdingul; o neoficiale sau tacite.
Pieţele oligopoliste sunt pieţele pe care se concurează un număr mic de producători:
- dacă sunt doi producători principali situaţia de piaţă se numeşte duopol;
- dacă sunt mai mult de doi producători situaţia de piaţă se va numi oligopol.
Duopulul reprezintă piaţa dominată de doi vânzători care oferă produse similare unui număr larg de cumpărători care au o putere economică aproximativ egală.
Există trei situaţii de piaţă:
- Duopolul simetric (Cournot) sau ipoteza dublei dependenţe – este
situaţia de piaţă în care există doi vânzători care nu încearcă să domine
piaţa:
- produsul vândut este omogen;
- preţul la care îl comercializează cei doi este identic;
- singura variabilă de ajustare este cantitatea cât mai mare pe care o poate vinde pentru a obţine profit maxim.
Unul dintre vânzători deţine pe piaţă monopolul de ofertă. Dacă celălalt vânzător doreşte să intre pe piaţă cu acelaşi tip de bun, oferta sa trebuie să fie atât de mare încât să-i permită maximizarea profitului, primul vânzător îşi va ajusta oferta proprie imediat, să obţină la rândul său profit maxim.
Procesul de ajustare va continua până în punctul de echilibru în care nici unul dintre cei doi vânzători nu mai recurge la modificarea ofertei.
- Duopol asimetric (Stackelberg) reprezintă situaţia în care pe piaţă există doi vânzători:
- unul care domină piaţa, care este conştient şi anticipează tot timpul mişcările celui de-al doilea vânzător;
- celălalt care nu poate face altceva decât să se adapteze în permanenţă la condiţiile pe care le impune primul, fără a putea atinge însă volumul de producţie al acestuia.
- Duopolul dominant (Bowley) sau ipoteza dublei dominaţii, apare atunci când cei doi vânzători de pe piaţă doresc simultan să o domine, fiecare dintre ei considerându-l pe celălalt satelit. Cei doi vânzători nu vor mai lupta pe piaţă prin ajustarea producţiei ca în cazul duopolului simetric, ci prin intermediul preţurilor. Lupta prin preţuri poate duce la falimentul unuia dintre cei doi şi la controlarea sa de către celălalt, fie la o alianţă între vânzători. Conform ipotezei dublei dominaţii, pe piaţă, nu poate exista nici un punct de echilibru.
