”Prin piata se întelege reteaua relatiilor care se formeaza între cei care schimba bunuri, servicii si care sunt angrenati prin orice mijloc într-un sistem de comunicare”[1] .
În functie de obiectul lor, operatiunile bancare pot fi structurate astfel : operatiuni de trezorerie, operatiuni cu clientela, operatiuni cu titluri si operatiuni valutare.
Piata institutiei financiar- bancare poate fi definita si ca sfera de confruntare a ofertei de produse bancare cu cererea pentru acestea, confruntare desfasurata într-o succesiune de faze, care privite ca forme de exprimare a raportului dintre acestea se constituie în tipuri de piete aflate în relatii pe baza carora pot fi realizate evaluari deosebit de utile în fundamentarea deciziilor manageriale.
Piata teoretica are la baza existenta în anumite spatii geografice a unor purtatori de servicii financiar- bancare ce realizeaza venituri care se pot transforma în economii pe masura saturarii cererii.
Piata potentiala reprezinta acea parte a pietei ocupata de persoanele care realizeaza economii banesti prin stocarea unei cantitati de moneda ”la purtator” care depasesc nevoile curente. O astfel de situatie este creata de neîncredere în sistemul financiar- bancar, costurile realizarii unor depozite, atragerea unor astfel de disponibilitati reprezentând o cale importanta de crestere a pietei.
Piata efectiva este exprimata de clientii care achizitioneaza la un moment dat produsele si serviciile financiar- bancare generând o piata a serviciilor. Astfel, piata efectiva în domeniul bancar este alcatuita din piata produselor bancare si piata serviciilor bancare.
Deosebit de utila este în întelegerea conceptului de piata a întreprinderii este luarea în considerare a componentelor structurale ale acesteia : oferta si cererea pe de o parte, piata produselor financiar- bancare si piata serviciilor financiar- bancare, pe de alta parte.
- oferta financiar- bancara exprima la piata produsele si serviciile destinate sa satisfaca nevoile banesti ale consumatorilor.
Prin continutul lor, atât produsele cat si serviciile bancare se plaseaza în sfera tertiarului prezentând o serie de caracteristici comune cu ale întregului sector : intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea si perisabilitatea, caracteristici care îsi pun amprenta asupra ofertei.
Aceste caracteristici se reflecta într-un anumit raport între produsele si serviciile financiar- bancare si oferta corespunzatoare.
- cererea de produse si servicii bancare exprima nevoia legata de utilizarea unor disponibilitati banesti aparuta la întâlnirea cu oferta în cadrul retelei de unitati, manifestându-se sub doua forme : cerere de disponibilitati banesti (cerere de împrumut) si cerere de plasament a unor disponibilitati.
Întotdeauna în domeniul financiar- bancar apare întâi cererea pentru produse financiar- bancare asociata ulterior cu cererea de servicii care asigura satisfacerea nevoii în toata complexitatea sa. Piata produselor financiar- bancare reflecta un raport între modalitatile concrete exprimate prin intermediul produselor financiar- bancare aduse pe piata sub forma de oferta destinata sa satisfaca nevoile exprimate sub forma de cerere pentru economisire si împrumut. Astfel, orice institutie financiar- bancara se confrunta cu clientii, în cadrul a doua tipuri de piete : piata depozitelor si piata creditelor.
- piata serviciilor financiar- bancare faciliteaza întâlnirea prestator- client, prin oferta si cererea de servicii bancare.
Un obiectiv important al activitatii de piata a institutiei financiar- bancare îl reprezinta stabilirea dimensiunilor acesteia : aria, structura si capacitatea.
- aria pietei reprezinta spatiul geografic unde apare nevoia si din care se recruteaza cererea pentru produse si servicii bancare.
Dimensiunea geografica prezinta importanta si în privinta întelegerii concurentei, deoarece ea nu poate avea loc decât în cadrul determinat de aria pietei. Reteaua de unitati reprezinta un important factor de diferentiere si un instrument anticoncurential deosebit de eficient.
- structura pietei este dimensiunea care ia în considerare o anumita diferentiere a relatiilor de piata si constituirea unor tipuri de piete cu continut particular.
Piata monetara este piata în cadrul careia apar în relatii specifice bancile comerciale, Banca Centrala si o serie de intermediari care au ca scop final asigurarea lichiditatii. Operatiunile în cadrul pietei sunt numite operatiuni de trezorerie, piata se mai numeste interbancara si este o piata ”business to business”.
Piata bunurilor si serviciilor financiar- bancare este piata în cadrul careia se desfasoara ”operatiunile cu clientela”, vazuta în calitate de ”consumator” final al bunurilor si serviciilor bancare. Elementul distinctiv al acestor clienti îl reprezinta caracterul nefinanciar al activitatilor, fiind alcatuiti din persoane fizice sau societati comerciale nefinanciare, care apeleaza la acest sector financiar- bancar pentru satisfacerea unor nevoi legate de circulatia banilor în economie.
Piata titlurilor are ca element definitoriu operatiuni cu titluri derulate de banci comerciale, de burse de valori, de societati mobiliare.
Institutiile financiar- bancare sunt prezente într-o forma sau alta pe toate aceste piete concomitent.
Structura pietei întreprinderii financiar- bancare poate fi abordata, în cadrul fiecarei piete în parte, în mod mult mai detaliat prin luarea în considerare a conceptului de segment.
- capacitatea pietei financiar- bancare reprezinta marimea pietei, exprimata printr-o serie de indicatori specifici fiecarei categorii de piete. Dintre acestia amintim : volumul economiilor banesti ale populatiei, încasarile agentilor economici, soldul contului curent al agentilor economici, volumul creditelor, volumul debitelor, total active si pasive, cota de piata.
