O componentă de seamă a pieţei financiare, care şi-a sporit importanţa în ultimele decenii, o constituie piaţa internaţională a capitalurilor.
Piaţa internaţională a capitalului se manifestă ca un grup de pieţe interconectate între ele la scară mondială în cadrul cărora capitalul, sub formă financiară (monetară), este dat şi luat cu împrumut, la care se adaugă cumpărarea de acţiuni şi obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă din altă ţară, deschiderea unei filiale sau a unei societăţi noi într-o altă ţară, achiziţionarea sau fuzionarea cu o firmă străină, participarea cu capital la constituirea unei societăţi mixte ş.a.
Structura pieţei internaţionale a capitalurilor cuprinde piaţa primară, care se ocupă de gestionarea valorilor mobiliare emise de societăţile comerciale, instituţiile bancare, guverne etc., aflate în căutarea de fonduri pentru finanţare, şi piaţa secundară (bursele de valori) care negociază titlurile de valoare emise anterior la cursuri determinate de cererea şi oferta de titluri, rata dobânzii, conjuncturi ale economiei naţionale şi mondiale etc.
Termenul de investiţii străine, în mod uzual, desemnează procesul de plasare de capitaluri în întreprinderi industriale, agricole, comerciale ş.a., cu scopul de a obţine profit. În sens larg, investiţiile constau în plasarea resurselor băneşti de către persoane fizice sau juridice pentru crearea sau achiziţionarea de mijloace fixe, dar şi pentru achiziţionarea de titluri de valoare, care pot fi angajate în operaţiuni de bursă, inclusiv operaţiuni speculative.
Investiţiile străine sunt considerate a fi acele investiţii efectuate de companiile private sau de persoanele private în alte ţări decât cele de origine a capitalului. Formele lor principale sunt: investiţiile de portofoliu (prin care cumpără valori mobiliare de pe pieţele internaţionale de capital, organizate şi reglementate, care nu presupun participarea nemijlocită la administrarea firmelor emitente, ci obţinerea de câştiguri din dividende şi din diferenţa favorabilă între preţul de vânzare şi cel de cumpărare) şi investiţiile directe (care constau în cheltuielile financiare, materiale şi umane efectuate pentru achiziţionarea sau crearea de active noi fixe şi circulante, sau modernizarea celor existente, în vederea obţinerii ulterioare de fluxuri de lichidităţi, respectiv sporirea averii aparţinând persoanelor fizice sau juridice). Investiţiile directe presupun participarea investitorului la managementul firmei. Formele investiţiilor străine directe sunt:
- construirea în străinătate de societăţi noi în orice domeniu de activitate;
- deschiderea de filiale în străinătate ale firmelor existente;
- achiziţionarea unor firme străine;
- fuziunea cu firme străine;
- participarea cu capital la constituirea de societăţi mixte (joint venture).
Investiţiile străine noi (greenfield investments) aduc, în ţara în care se efectuează, resurse financiare şi materiale cu ajutorul cărora se creează capacităţi de producţie şi, noi locuri de muncă. Achiziţionarea de firme străine şi fuzionarea cu unele firme străine, nu adaugă capacităţi de producţie noi şi nici noi locuri de muncă, ci transferă proprietatea din intern spre străinătate, urmată de reorganizări ale întreprinderilor care pot să ducă la concedieri, dar şi la eficientizarea întreprinderilor în care sunt realizate. Deseori, fuziunile şi achiziţiile de firme în străinătate sunt urmate de investiţii secvenţiale ale noilor proprietari care măresc producţia şi productivitatea în ţările pe teritoriul cărora se realizează. De asemenea, fuziunile şi achiziţiile de firme străine înseamnă şi un transfer de tehnologii noi (de producţie, organizaţionale şi manageriale) prin care se restructurează întreprinderile preluate.
