Piaţa este o categorie a economiei de schimb cu un conţinut complex şi o largă sferă de cuprindere.
În sens ştiinţific, piaţa exprimă relaţiile economice dintre oameni ce se desfăşoară într-un anumit spaţiu şi în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta de bunuri economice, inclusiv titlurile de credit, se formează preţurile şi au loc acte de vînzare-cumpărare.
Cunoaşterea pieţei presupune luarea în considerare a principalelor ei elemente: cererea şi oferta, preţurile, concurenţa, calitatea; dimensiunile şi dinamica acestora, ca şi interrelaţiile dintre ele, reflectate în dimensiunile, complexitatea şi evoluţia sistemului relaţiilor de piaţă.
Piaţa îndeplineşte un rol deosebit de important în mecanismul de funcţionare şi dezvoltare al economiei moderne şi anume (1, p.27):
- asigură contactul permanent dintre vînzători şi cumpărători dintre ceea ce se oferă şi ceea ce se cere la un moment dat;
- prin piaţă, activitatea economică se autoreglează în sensul că, de fiecare dată producţia se adaptează la dinamica cererii;
- piaţa asigură echilibrul economic pe termen lung, în principal, echilibrul dintre ofertă (producţie) şi cerere (consum), asigurînd utilizarea raţională a resurselor existente la momentul dat etc.
Există mai multe tipuri sau forme de piaţă.
Din punct de vedere al obiectului tranzacţiei economice, de vînzare-cumpărare se disting: a) piaţa bunurilor de consum final, adică relaţiile de vînzare-cumpărare a bunurilor; b) piaţa factorilor de producţie: piaţa resurselor naturale; piaţa muncii; piaţa capitalului; c) piaţa monetară; d) piaţa financiară, inclusiv bursa.
Din punct de vedere al extinderii teritoriale, există: a) piaţa locală; b) piaţa regională; c) piaţa naţională; d) piaţa mondială.
Bursa de mărfuri este o formă specială a pieţei, un loc public unde se negociază operaţiuni de vînzare-cumpărare a diferitor mărfuri: cereale, petrol, minereuri, bumbac, cafea, cauciuc, piei, blănuri, metale, zahăr etc. Bursele de mărfuri au apărut încă prin secolul al XVI-lea (la Anvers, în 1531; în 1608- la Amsterdam).
Odată cu dezvoltarea industriei şi agriculturii, s-a intensificat schimbul de mărfuri la bursă, atît în cadrul naţional, cît şi pe plan internaţional. S-a ajuns la specializarea şi diversificarea burselor în cadrul cărora bursa de mărfuri ocupă un loc tot mai important. În prezent bursele se clasifică în: a) burse generale şi b) burse specializate. La bursele generale pe lîngă tranzacţii cu hîrtii de valoare, valută etc., se negociază o gamă largă de mărfuri. Bursele generale s-au înfiinţat şi funcţionează în centrele mari comerciale, ca: Zurich, Paris, New-York, Cicago, Londra, Hamburg, Amsterdam, Rotterdam, Rio de Janeiro etc. La bursele specializate se comercializează un sortiment redus de mărfuri sau grupe restrînse de produse. De exemplu, Bursa pentru cafea de la New-York, Rotterdam, Amsterdam, Londra; Bursa pentru zahăr – din New-York, Londra, Amsterdam; Bursa pentru bumbac – din New-York, New-Orleans, San-Paulo, Alexandria, Bombay, Sidney, Bratford; Bursa pentru metale brute – de la New-York; Bursa pentru comerţul cu cauciuc din oraşele: New-York, Londra, Amsterdam, Singapore; Bursa pentru metale la: Londra, New-York etc.; Bursa de cereale la Cicago, Winnipeg, Livepool Santa, Buenos Aires, Londra, Minneapolis etc.(1, p.29).
În timpul negocierilor la burse se determină nivelul preţurilor la anumite mărfuri şi materie primă.
În republică în anul 1995 s-a deschis şi a început să funcţioneze Bursa de valoări din Moldova.
