Politica de prețuri și venituri se referă la stabilirea pe cale administrativă a unor limite minime sau maxime de preț la anumite bunuri, servicii sau resurse economice și controlul veniturilor prin sistemul taxelor negative (acestea reprezintă un fel de impozite inverse plătite de guvern agenților economici, inclusiv populației pentru a completa nivelul de consum până la nivelul consimțit de societate) și pozitive (acestea sunt impozitele percepute de stat).
Politica statului în domeniul formării prețurilor (tarifelor) este parte compo- nentă a politicii economice și sociale. Se aplică următoarele tipuri de prețuri:
- prețuri (tarife) libere;
- prețuri (tarife) reglementate;
- prețuri (tarife) fixe.
Prețurile (tarifele) libere se aplică la toate mărfurile și lucrările/serviciile, cu excepția acelora care nu sunt reglementate sau fixate de către instituțiile de stat. Prețurile (tarifele) libere se formează pornind de la fluctuațiile cererii și ofertei de pe piață.
Prețurile (tarifele) reglementate se aplică la mărfurile și lucrările/serviciile fabricate/prestate de către agenții economici cu situație dominantă pe piață; sau cele de importanță socială.
Prețurile (tarifele) fixe se aplică la mărfurile și lucrările/serviciile fabri- cate/prestate de către întreprinderile de stat.
Veniturile reprezintă ultima verigă a repartiției resurselor în cadrul economiilor naționale. Repartiția veniturilor poate fi efectuată prin două modalități:
- distribuția (repartiția) resurselor de la nivel național, determinată pe principiile economiei de piață. În etapa distributivă, mecanismele pieței dictează formarea veniturilor indivizilor în funcție de contribuția fiecăruia la procesul productiv și de prețul factorilor de producție.
- redistribuția resurselor prin sistemul de protecție socială, astfel încât securitatea veniturilor (spre exemplu, înlocuirea veniturilor din salarii cu ajutorul de șomaj în cazul pierderii locului de muncă, înlocuirea veniturilor din salarii cu pensii în cazul ieșirii de pe piața muncii la o anumita vârstă etc.) să fie asigurată pentru toți cetățenii. În etapa redistributiva (repartiția secundară), veniturile sunt transferate de la cei care dețin mai mult la cei care dețin mai puțin, cu scopul de a ajusta imperfecțiunile distribuției primare a resurselor și veniturilor.
