Publicat în

Politica economică în ţările dezvoltate

Politica economică reprezintă un ansamblu de măsuri adoptate de către autorităţile publice, în vederea atingerii următoareleor obiective unanim acceptate:

 

> utilizarea deplină a forţei de muncă;

 

> stabilitatea preţurilor şi a inflaţiei;

 

> creştere economică;

 

> menţinerea echilibrului balanţei de plăţi.

 

Intervenţia publică este influenţată de comportamentele microeconomice ale agenţilor economici. Politica economică trebuie să fie coerentă şi eficientă. Pentru acţiunea statului coerenţa implică pe de o parte compatibilitate între obiectivele statului, iar pe de altă parte, o adaptare a instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. Eficacitatea se va evidenţia prin combinaţia optimă a instrumentelor existente.

33 În anii ’90 deficitul bugetar înregistrat în Suedia, ca pondere în PIB, bate toate recordurile din lumea occidentală.

 

Măsurile de politică economică ţin cont de raportul dintre beneficiile şi costurile pe care le implică, din punct de vedere politic, economic şi social. În general, se încearcă obţinerea unei combinaţii optime între şomaj şi inflaţie. Realitatea economică a evidenţiat imposibilitatea atingerii concomitente, prin măsuri de politică macroeconomică, a principalelor obiective, respectiv şomaj redus şi inflaţie zero.

O politică ce se axează pe inflaţie redusă va permite asigurarea stabilităţii preţurilor. În schimb apar efecte recesioniste, concretizate prin scăderea activităţii economice în general. Recesiunea conduce la un consum mai redus de forţă de muncă. Ca urmare o politică concentrată pe inflaţie va genera apariţia sau creşterea şomajului.

În elaborarea unei politici economice optime se ţine cont de raportul dintre pierderile datorate inflaţiei şi pierderile datorate şomajului. Pentru a fi eficiente, politicile economice, sunt corelate cu instrumente corespunzătoare. Având în vedere natura politicii, scopul urmărit şi istrumentele folosite, politicile economice se concretizează în:

  • POLITICA MONETARĂ ŞI DE CREDIT
  • POLITICA FISCALĂ
  • POLITICA CHELTUIELILOR PUBLICE
  • POLITICA COMERCIALĂ

 

 

Adoptarea politicilor economice depinde de ciclitatea economică. Evoluţia economiei mondiale a demonstrat că activitatea economică este fluctuantă. Fluctuaţiile sunt de mare amplitudine, de durată şi se manifestă cu o anumită regularitate.

Încă de la jumătatea secolului al XlX-lea, s-a observat, că activitatea economică cunoaşte fenomene de criză, care se succed la intervale de 8-10 ani şi că activitatea economică evoluează printr-o succesiune de faze care compun un ciclu economic. În cadrul unui ciclu economic se succed următoarele faze: prima fază, în care activitatea economică creşte, denumită faza de ascensiune şi a doua fază caracterizată prin scăderea activităţii economice, denumită faza de depresiune economică.

 

Faza de ascensiune se caracterizează prin creşterea investiţiilor, veniturilor, producţiei şi prin reducerea şomajului. În această perioadă pe piaţa monetară şi de credit scade rata dobânzii, se ieftineşte creditul, iar pe piaţa capitalului cursul acţiunilor înregistrează în general creşteri importante. Economia în faza de ascensiune prosperă.

 

Frânarea activităţii economice anunţă sfârşitul fazei de ascensiune. Perioada se caracterizează prin reducerea mărimii profiturilor, scăderea cursului acţiuniilor la bursă, restrângerea şi scumpirea creditului, reducerea activităţii investiţionale. Accentuarea fenomenelor de frânare marchează încheierea expansiunii, de regulă printr-o cădere bruscă a activităţii economice. Fenomenele negative se amplifică, producţia şi vânzările se reduc şi tind să stagneze, creşte numărul de falimente, creşte şomajul. Criza economică este declanşată şi se intră în faza de depresiune economică.

 

Faza de depresiune economică este caracterizată prin reducerea cererii globale şi a investiţiilor, creşterea şomajului.

 

Supraîncălzirea apare atunci când pe fondul unei creşteri a activităţii economico-financiare, inflaţia devine mare, importurile depăşesc exporturile iar datoria publică creşte excesiv. Cererea depăşeşte oferta.

În vederea asigurării succesului, politicile economice trebuiesc corelate.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *