Noţiunea de politică, în cele mai dese cazuri, se concepe ca activitatea statului în diferite domenii pentru realizarea unor sarcini de importanţă mare pentru toată ţara. Provine această noţiune din limba greacă de la cuvîntul polis – cetate, oraş, societate (de unde şi politeia – organizarea socială şi politikos –guvernarea societăţii). În multe cazuri cuvîntul politică se utilizează în sens mai larg – de activitate a unui agent pentru atingerea anumitor obiective (ca exemplu – politica firmei, politica băncii, politica sindicatelor, politica guvernului ş.a.).
Noţiunea de politică investiţională se aplică la diferite nivele de activitate economică.
Primul – nivelul de ţară, la care se promovează politică investiţională de stat a administraţiei publice centrale a unei ţări.
Al doilea – nivelul local, la care se promovează politica investiţională a organelor administraţiei publice locale.
Al treilea – nivelul internaţional (mondial sau regiuni sau ţări străine), la care se promovează de către diferite instituţii internaţionale, ţări, grupe de ţări şi corporaţii politica investiţională internaţională.
Al patrulea – nivelul întreprinderilor, la care se promovează politica investiţională a patronilor şi organelor de conducere ale întreprinderilor.
Politica investiţională de stat – este un complex de activităţi ale organelor administraţiei publice centrale, care prin diferite metode tind de a asigura un nivel de investiţii optim pentru dezvoltarea economiei, diferitor ramuri şi sfere de activitate.
Rolul politicii investiţionale de stat este determinată de următoarele cauze:
- sectorul privat nu este cointeresat de a efectua investiţii în anumite domenii importante pentru economie (în ştiinţa fundamentală şi alte sfere riscante sau cu o rentabilitate mică a proiectelor investiţionale);
- sectorul privat nu dispune de capital suficient pentru realizarea unor proiectelor investiţionale d proporţie);
- cerinţa de a susţine activitatea de export şi a asigura securitatea economică a ţării;
- în perioadele de criză economică activitatea investiţională este maxim scăzută, pe cînd ieşirea din criză nu este posibilă fără investiţii maxime în economia naţională;
- necesitatea asigurării cu ajutorul investiţiilor a creşterii economice;
- necesitatea modernizării întreprinderilor cu ajutorul investiţiilor;
- necesitatea susţinerii unor ramuri importante din economie şi optimizării structurii economiei prin politică investiţională;
- necesitatea creării locurilor de muncă în urma creşterii investiţiilor;
- necesitatea susţinerii businessului mic;
- şi altele.
