În epoca contemporană, conceptul de neutralitate monetară care în trecut, concentra esenţa relaţiilor monetare, are alte semnificaţii, astfel încât acum, politica monetară este recunoscută ca o componentă esenţială a politicii economice.
Politica monetară înseamnă cunoaşterea posibilităţilor de a acţiona prin monedă.
În economia de piaţă, politica economică este o intervenţie deliberată a statului în domeniul economic, în scopul de a înfăptui anumite obiective de ordin structural sau conjunctural.
În condiţiile în care statul este considerat centrul de decizie şi promotorul acestei politici, sub controlul Parlamentului, însărcinează administraţia să execute acesteeordine.
Printre obiectivele cel mai frecvent urmărite de autorităţile decidente sunt: creşterea economică în ritmuri înalte, în condiţiile unei folosiri depline a forţei de muncă şi a stabilităţii preţurilor, precum şi a comerţului exterior.
Acest obiectiv de fapt este un optimum în înfãptuirea căruia se întâmpină dificultăţi şi constrângeri.
Prin politica economică statul propune să constrângă subiectele economice private pentru a accepta orientările şi deciziile subordonate interesului public supunând sub control principalele variabile macroeconomice şi sociale.
Pentru a realiza obiectivele politicii economice se folosesc numeroase instrumente de intervenţie guvernamentală:
- a) controlul direct asupra preţurilor, salariilor, comerţului exterior;
- b) politicile financiare, bugetare, fiscale, monetare, ale preţurilor şi veniturilor.
Între acestea din urmă politica monetară este unul din instrumentele cel mai frecvent utilizate exprimate sintetic astfel: ansamblul măsurilor luate prin banca centrală sau autorităţile monetare, pentru a exercita o anumită influenţă asupra dezvoltării economiei sau pentru a asigura stabilitatea preţurilor şi a cursurilor valutare.
În derularea ei, politica monetară trebuie să tină cont de acţiunea sistemului bancar, care reprezintă şi exprimă nevoile economiei şi de acţiunea Tezaurului, care reprezintănşioexteriorizeazăointereseleostatului. . Domeniul de acţiune este în acelaşi timp larg, dar şi foarte precis.
Prin monedă, adică prin reglarea cantităţii de monedă, se acţioneazã pentru a controla lichiditatea şi a satisface nevoile economiei.
Obiectivele politicii monetare se suprapun în mare parte cu cele ale politicii economice, pentru realizarea cărora aceasta acţioneazã ca un instrument.
Aceasta implică, pe de o parte, necesitatea de a asigura un maximum de coerenţă între tehnicile politicii monetare şi celelalte instrumente ale intervenţiei.
Pe de altă parte, este necesar să subliniem că există o ordine în acţiunea şi manifestarea lor: obiectivele strict monetare apar ca un stadiu preliminar (şi frecvent prealabil) al realizării obiectivelor economice.
Corelaţiile între politica monetară şi politica economică şi raţiunile intercondiţionării lor au o anumită iteraţie semnificativă.
Realizarea obiectivelor politicii monetare se face în strânsă legătură cu coordonatele politicii economice.
Semnificaţia politicilor monetare nu poate fi deplină dacă nu exprimă această corelaţie.
Astfel în formularea ei deplină, politica monetară poate fi definită ca ansamblul intervenţiilor băncii centrale sau autorităţilor monetare care se efectuează asupra lichidităţii economiei, în scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor sau instrumentelor monetare la realizarea obiectivelor economice.
